Ca să „nu-şi fi depăşit atribuţiile”, Comisia de la Veneţia trebuia să-l consulte pe el

Măi, fraţilor, o caracteristică imbecilă, halucinantă şi amuzantă a lumii în care trăim este dată şi de contradicţia dinte numele de familie pe care îl poartă unii şi faptele lor, transpuse în viaţa de zi cu zi, iar aici mă refer la reprezentativitatea lor politică, mai ales, dar şi în plan profesional, social sau chiar academic. Dacă eşti academician cu reale virtuţi, atunci de ce, în condiţiile în care legislaţia permite, nu-ţi schimbi numele de Porcesco cu cel de Popescu sau, mai franţuzit, cu Popesco? Dar nu fiecare piere pe numele lui! Unora le este predestinat, altora le este o sentinţă contradictorie! Porcesco poate fi „porcesco”, Lupu poate fi cîrtiţă, vulpe sau cîine vagabond, dar nu şi lup. Ha-ha-ha! Abia îmi stăpîneam rîsul ori de cîte ori aveam un proces în care eram judecat, la Curtea de Apel, de către… judecătorul Minciună! E ceva – să fii judecător şi să te cheme Minciună şi să te judece mincinos, aşa cum a făcut-o cu mine, fapt dovedit de CSJ!

Acum îmi sare în ochi, fără să mă orbească, ditamai Marian Lupu, iar aici mă refer doar la dimensiunile lui corporale, căci celelalte sînt doar improvizaţii pseudo-intelectuale de substitut al prohibiţiei de anticoncepţionale de pe vremuri. El a ajuns un fel de om politic datorită lui Vladimir Voronin, care, probabil, din solidaritate tovărăşească, de pe vremuri, cu tatăl Lupului, „i-a ajutat copilul să ajungă şi el cineva”. „Facerea de bine este futere de mamă”, spune un proverb românesc, care nu ştiu dacă în RM este cunoscut, iar asta a simţit-o, probabil, şi Voronin cînd Lupu a devenit cîrtiţă, iar mai apoi iepure, fugind la Dumitru Diacov cu un „material didactic” primit de la Vladimir Plahotniuc.

Lupu, ca şi MiHaiN Ghimpu, a obţinut de la viaţă absolut tot ceea ce nu visau ei în visele lor sovietice – funcţii de preşedinţi ai Parlamentului şi preşedinţi interimari de ţară –, numai că numele lor au fost în opoziţie cu demnităţile primite cum numai într-o ţară dezordonată ca RM se poate întîmpla. Ghimpu nu a fost ghimpe, ci căpuşă, iar Lupu nu a fost lup, ci, pe rînd, pisică, cîine vagabond, cîrtiţă, vulpe şi maimuţă dresată. Ştiind foarte bine cine este în realitate, conştient fiind că „prostimea” trebuie să-l creadă că este un lup, urlă la Lună, dar ca un cîine vagabond. La modul cel mai real cu putinţă, în pofida funcţiilor pe care le-a avut, Lupu a devenit un cadavru politic încă din 2010, anul cînd i-a spus „da” lui Plahotniuc în calitate de cadînă a acestuia.

Lupu a plecat din PCRM ca, în complicitate cu Diacov, să-i dea ţara în stăpînitre lui Plahoniuc. Igor Dodon a părăsit PCRM din cauză că acest partid l-a sabotat atunci cînd candida pentru funcţia de primar al Chişinăului, deşi era candidatul comuniştilor pentru acest post. Acum Lupu „se pregăteşte să se retragă din viaţa politică”, în timp ce Dodon este Preşedintele ales al RM. Nu-i aşa că lupii din RM au devenit iepuri fricoşi? Nu-i treaba noastră, ci a CNA, ca să verifice preţul pentru care Lupu a devenit iepure, dar cum să nu te apuce rîsul cînd Lupu o face pe şacalul faţă de UE, Faţă de Comisia de la Veneţia, despre care spune că „şi-a depăşit atribuţiile”, iar asta cu referire la recomandările Curţii în privinţa votului mixt cu care, politic, PDM îi şantajează electoral pe socialişti.

Spre o deplină exemplificare, vă reproducem doar cîteva din „lecţiile” pe care Lupu le dă celor de la Comisia de la Veneţia, iar asta într-o emisiune de la „Nezavisimoie mnenie“ de la canalul ITV: „Nu a existat niciodată vreun precedent ca Comisia de la Veneţia să spună: iată acest lucru nu vi-l recomandăm deloc să-l faceţi. Comisia de la Veneţia, conform statutul său, dar şi documentelor sale statutare, nu are funcţia de judecător politic. Comisia de la Veneţia, potrivit statutului său are doar funcţia de a oferi recomandaţii juridice. De această dată Comisia de la Veneţia, să vă spun sincer, sub presiune, o presiune politică suficient de puternică a anumitor forţe politice de nivel european (care, de altfel, nu ar trebui să existe, dar politica este politică) a permis să iasă dincolo de statutul său şi să facă concluzii politice.”

Prin urmare, în „concepţia erudită” a lui Lupu, Comisia de la Veneţia şi-a depăşit atribuţiile. Pînă una, alta, la aerele docte pe care şi le ia, ar fi trebuit să ştie că atunci cînd este vorba despre nişte concluzii acestea se „se trag, se emit…”, dar nu „se fac”. Lupu pare să uite că face parte dintr-un partid care, chipurile, doreşte integrarea europeană a ţări. Reformele instituţionale şi proiectele de integrare europeană sînt o consecinţă a unor decizii politice. Cînd deciziile politice sînt emise defectuos, cu rea intenţie şi de natură să blocheze sau să saboteze angajamentele asumate în contextul procesului de integrare europeană, atunci UE este nevoită să vină cu condiţionări şi de ordin politic.

La urma urmei, totul este politică în UE, iar cînd e vorba de state repetente la capitolul efectuării reformelor naţionale, deşi îşi asumă public decizia politică de aderare, instituţiile europene au dreptul suveran de a condiţiona asistenţa financiară pentru RM de respectarea unor decizii politice sau emiterea unor legi interne în strictă conformitate cu politicile UE şi legislaţia comunitară. Sutele de milioane oferite RM în calitate de granturi sînt, în fond, banii contribuabililor europeni, care trebui să fie asiguraţi că dărnicia lor vine în sprijinul bunăstării moldovenilor, că nu se pierde în buzunarele neîncăpătoare ale hoţilor de la guvernare. Din acest motiv, oficialii europeni sînt în drept să-şi reprezinte cetăţenii şi să impună condiţionări RM, ai cărei conducători livrează contribuabililor europeni doar promisiuni, nu şi fapte.

Cum să nu impui condiţionări drastice unei guvernări care muşamalizează crima de la vînătoarea ilegală din Pădurea Domnească? Cum să nu impui condiţionări drastice unei guvernări care a muşamalizat atacurile de tip rider asupra sistemului bancar şi cel de asigurări? Cum să nu impui condiţionări drastice unei guvernări care, avînd Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb cu UE, a furat efectiv de la Stat Aeroportul şi mai apoi miliardul?

Mihai CONŢIU