MALEABILITATEA

Nu indivizii cei mai puternici sau cei mai inteligenți supraviețuiesc, ci acei indivizi care se adaptează mai ușor mediului și circumstanțelor. Această teză darwinistă este cît se poate de corectă nu doar în plan evolutiv, ci și cu referire la competiția din societățile umane.

Să ne amintim că în perioada capitalismului sălbatic din anii ’90, mulți oameni bine educați au suportat un faliment zguduitor în cariera lor profesională, precum și în încercările de a se afirma ca businessmeni. Acele eșecuri s-au datorat în parte incapacității lor de a juca după regulile noi, neobișnuite, ale economiei de piață. Nu le-au înțeles sau nu au dorit să le accepte, inclusiv din motive etice. În consecință, au fost înlăturați de pe carosabil.

Capitalismul, ca și evoluția, nu crede în lacrimi și onestitate. Numai dacă ele nu aduc profit.

Tupeul oferă mai multă prisosire. Sau priceperea de a valorifica momentul oportun, care nu e totuna cu inteligența; e ceea ce Octavian Paler numea „deșteptăciunea de a te acomoda cu relieful istoriei”.

Astăzi, cu toate că s-au mai schimbat vremurile, aptitudinea de a ne adapta e la fel de trebuincioasă. Să fii maleabil, să detectezi indicatorii schimbărilor, să le anticipezi și mai ales să te armonizezi cu ele – este extrem de util să poți face asta. O demonstrează exemplele celor care au reușit să beneficieze de progresul exponențial al tehnologiilor.

Modul extraordinar în care au evoluat noile instrumente de comunicare permite să fie avantajați, iarăși, nu neapărat cei mai inteligenți, ci acei care-s mai încrezuți în sine, mai dispuși să experimenteze.

Noi trăim timpurile cînd trei fraze pe Twitter și Facebook sau cinci minute pe Youtube pot fi mai de succes decît 30 sau 300 de pagini de studiu serios. Trăim într-un mediu de consumatori grăbiți, superficiali, care preferă informație ușoară, distractivă, ce poate fi asimilată fără dificultate.

Informația în zilele noastre e consumată în stil fastfood. Respectiv, creatorii au fost luați de acest talaz al preferințelor mulțimii; ei acum vînează apreciere neîntîrziată, cu răsunet, cantitativă, măsurabilă în rating, like-uri și vizualizări. Ei zoresc, pentru a nu dispărea din prim-plan.

E adevărat că, în consecință, mulți creatori, autori, regizori, care se străduiesc să ofere produse de consum imediat, s-au dezvățat să investească timp și efort în ceva solid, fundamental, care cere ani de muncă în surdină. Dar cui îi mai pasă de lucrurile fundamentale?

Ce vreau să zic e că în zilele noastre a ști să te adaptezi trendurilor, și să le încaleci, continuă să fie o chezășie a succesului. Militarii americani au utilizat acronimul VUCA pentru a descrie mediile schimbătoare, după cuvintele: volatilitate, incertitudine (uncertain), complexitate, ambiguitate. Termenul în cauză e potrivit și pentru a descrie dinamica lumii de azi, o lume instabilă, imprevizibilă, plină de riscuri, dar și de oportunități. În acest mediu VUCA, va avea succes cel care va ști să se adapteze mai rapid schimbărilor.

Capacitatea înaltă de adaptare poate fi considerată o expresie a înțelepciunii practice. Andrei Pleșu notează, în „Jurnalul de la Tescani”: „Virtutea – dacă există – e una singură: plasticitatea. (...) adică puterea de a reacționa infinit diferențiat la infinita diferențiere a împrejurărilor, puterea de a trăi nu aplicînd criterii gata făcute, ci descoperind criterii. Cu alte cuvinte, puterea de a fi nou clipă de clipă”.

Puși în fața acestei perspective, de a fi maleabili, plastici, de a ne adapta, rămîne să ne întrebăm: Cînd vor fi și inteligența, integritatea, cultura forma cea mai bună de adaptare? Cum va fi să arate un asemenea mediu? Și dacă va exista vreodată?

Dorian FURTUNĂ