În lipsă de modele morale, aici se „sanctifică” orice

Aflat fiind de mulţi ani în Republica Moldova, fără să reuşesc, însă, să-mi adjudec, fie şi în comportamentul cotidian, deprinderile locale, pentru că, totuşi, este o altă ţară decît România mea natală, percep altfel decît moldovenii anumite anomalii sau performanţe. Spre exemplu, aici sare în ochi comportamentul a două tabere, ca să le zic aşa, în felul în care îşi auto-asumă identitatea etnică sau, mă rog, opţiunea. Este vorba despre cei care sînt orientaţi spre România şi despre cei care au rămas în aceleaşi relaţii cordiale cu ruşii. Studiind cu atenţie fenomenul, am observat mai multă onestitate, echilibru şi simţ al măsurii de partea celor clasificaţi relativ abuziv a fi rusofoni.

Spre bună luare aminte a celor afirmate, voi puncta cîteva deosebiri absolut fundamentale. Pro-românii moldoveni de aici, foşti cetăţeni sovietici privilegiaţi de fostul regim al URSS, dintr-un exces de zel ce frizează absurdul sau nebunia, se proclamă între ei a fi „icoane ale neamului”, „martiri”, „genii”, „mari bărbaţi ai neamului” şi tot felul de alte atribute dintre cele mai ridicole, iar asta mai cu seamă în ceea ce-i priveşte pe unii creatori sau lideri politici. Etnicii ruşi sau moldovenii „rusofoni”, de pildă, nu-şi sanctifică astfel din bun simţ liderii intelectuali sau politici în care cred.

Se va găsi cineva, din tagma aşa-zis pro-românească”, care să-mi „reproşeze” că aceşti cetăţeni moldoveni îl admiră pe Putin, dar uitaţi-vă în Europa şi în lume cîţi lideri devin adepţii „modelului Putin”! În plus, gruparea pro-românească de aici, în raport cu cetăţenii români şi România reală, a fost antiromânească. Încă din anii 1990-1991, „bandele” intelectuale şi politice din Moldova s-au dus să i se închine criminalului Ion Iliescu, care este autorul moral şi „executiv politic” al asasinării a circa 1.200 de români anticomunişti, doar pentru ca el să preia puterea de la dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu.

Aceiaşi „moldoveni-români antiromâni” s-au închinat tuturor guvernanţilor penali din România, fără să fie de partea poporului român, ci de cea a Puterii de la care aşteptau pomeni de tot felul. În paralel, însă, dacă vreun intelectual sau politician moldovean mergea/merge la Moscova din diferite pricini, „moldoveni-români antiromâni” săreau ca arşi şi îi acuzau pe „împricinaţi” de pro-rusism sau trădare. Da, poate că mie, ca român, mi se pare cam aiurea ca să mă uit la atîtea posturi Tv şi să văd filme titrate sau dublate vocal în limba rusă (pe care nu o cunosc), numai că sînt conştient că RM este altă ţară decît România, mai cu seamă că aceiaşi „moldoveni-români antiromâni”, în familiile lor, urmăresc programele Tv ruseşti şi vorbesc în casă limba rusă pentru că unul din membri familiei este de etnie rusă.

Am ferma convingere că „moldoveni-români antiromâni” se comportă astfel deoarece, pe vremea URSS, nu au avut o dizidenţă anticomunistă şi antisovietică, că după destrămarea imperiului sovietic s-au simţit trădaţi şi de aceea s-au lăsat „înrolaţi” într-un curent unionist proromânesc de cea mai îndoielnică eficienţă şi calitate. Moldovenii localnici de aici nu simt, nu văd cît de penibil este unionismul promovat de unii ca Mihai Ghimpu, Chirtoacă, Pavlicenco sau Ana Guţu.

Din toate aceste motive expuse mai sus, dar şi din altele, sărăciţi, deci, fiind de modele autentice, o serie de lideri intelectuali şi politici au găsit terenul propice să-şi creeze false aureole de „icoane ale neamului”, „martiri”, „genii” sau „mari bărbaţi ai neamului”. Urcaţi fiind pe astfel de piedestaluri, fireşte că nu le-a fost greu să-şi găsească o mînă de susţinători gata să te înfulece dacă nu eşti de acord cu „icoana” lor. Personal, am trecut prin astfel de situaţii. Cu trecerea timpului, chiar dacă s-a demonstrat că am avut dreptate atunci cînd am scris că „icoanele” sînt efemere, tot a mai rămas o masă obtuză de „hei-rupişti” care refuză să redevină la statutul lor iniţial, cel de oameni normali.

Neo-icoanele politice la zi

Oameni buni, aşa cum pasagerii din avioane primesc pungi în care să vomite din cauză că au rău de înălţime, tot de acelaşi tratament trebuie să se bucure şi cetăţenii Republicii Moldova atunci cînd sînt „somaţi” să iasă la vot, aşa trebuie să…

Iarăşi, după ani şi ani, moldovenilor li se „impune o Icoană Politică” numită Maia Sandu. Cine este Maia Sandu? Un Nimeni pe care noi necondiţionat, am sprijinit-o într-o serie, faţă care ea, „prea-sfioasa,” nu a reacţionat.

Neo-adulatorii de circumstanţă

Nu de multă vreme, la o emisiune de pe la UNIMEDIA, preşedintele PLDM, Viorel Cibotaru afirma halucinanta afirmaţie că: „Maia Sandu are dreptul moral de a nu-şi felicita oponentul, Igor Dodon, cu victoria la alegerile prezidenţiale.”

În acest context, ca să ne mai amuzăm un pic, ne întrebăm care-i respectul Maiei Sandu pentru votanţii majoritari ai lui Dodon? Păi, pe mai departe, ca să ne hlizim cu Viorel Cibotaru, preşedintele PLDM, de după Vlad Filat, iată ce mai ce spune:

„Este important să fii tu la nivelul anumitor cerinţe, inclusiv şi aparenţe pozitive. Maia Sandu este un sistem perfect în care totul este aranjat, totul se pretează unui sistem de nişte relaţii reciproce respectuoase şi avantajoase”.

Prin urmare, potrivit lui Cibotaru, „procesul nu s-a încheiat”, deşi el s-a terminat de mult, dar observaţi, cu atenţie, cu cîtă „rigurozitate” ne pregăteşte Cibotaru „o nouă icoană politică”, pe Maia Sandu! Este lesne de bănuit că Cibotaru se vrea în „chiloţii politici” ai Maiei Sandu. Problema este alta, iar noi am dori ca Cibotaru să mediteze la următoarele interogaţii:

Este sau nu conştient că Maia Sandu ar fi fost un zero politic dacă nu dorea asta electoratul lui Andrei Năstase?

Este, tot el, Viorel Cibotaru, conştient de faptul că Maia Sandu, tot din această pricină, este „o icoană politică naţională” spoită pe falsuri?

Are sau nu convingerea că este o marionetă politică, iar că Andrei Năstase va trebui să fie la fel?

Şi, în final, dacă el, Viorel Cibotaru, „ar fi dezinformat”, atunci de ce spune unor oameni care pot să înţeleagă, iar unii fără s-o priceapă, că: „Este important să fii tu la nivelul anumitor cerinţe, inclusiv şi aparenţe pozitive. Maia Sandu este un sistem perfect în care totul este aranjat, totul se pretează unui sistem de nişte relaţii reciproce respectuoase şi avantajoase”.

Oare moldovenii nu trebui şi ei, în final, să înţeleagă ce înseamnă asta, un SISTEM PERFECT?

P. s. Maia Sandu în „reflecţii”, nu în frecţii! Citiţi, oameni, buni, şi nu vă minunaţi despre ce declară de sub fusta virgină a Maiei Sandu Viorel Ciobotaru:

„Am discutat de cîteva ori. Maia Sandu este în reflecţii, reflecţii absolut normale. (…) Am avut situaţii, în trecut, cînd am declarat şi nu am putut demonstra şi lucrurile acestea s-au dus în van. Primul lucru este coagularea acestei viziuni clare despre ce s-a întîmplat la alegerile prezidenţiale”. Omul acesta nu cunoaşte limitele demagogiei, a minciunii şi a dispreţului faţă de oameni dacă îndrugă asemenea tîmpenii?!

Mihai CONŢIU