MAIA SANDU SI POLITICA DE PROBA IN LIPSA DE ALTCEVA

O variantă feminină a alunecosului nepedepsit penal Iurie Leancă

În rîndurile ce urmează, voi fi justificabil de dur, căci, vorbele astea: viaţa este grea, oamenii „e” fiare, actele „vorbeşte”, scapă cine moare! Căţeaua asta de viaţă ne învaţă că dacă nebunului nu-i spui la timp că e nebun, prostului că-i prost ori incompetentului că este incompetent, te pomeneşti cu ei, în scurt timp, că au pretenţia să intre în dialog cu tine în calitate de „specialişti competenţi” în varii domenii.

Cînd Maia Sandu a ajuns ministru al Educaţiei, am susţinut-o o vreme cu nădejdea că poate fi un profesionist perfectibil, capabil să inoveze şi altceva decît supravegherea cu camere video a examenelor de Bacalaureat. Atunci am sprijinit-o publicistic şi ca unul care are mai multe decît habar în chestiuni ce ţin de ceea ce trebuie să însemne o reală reformă a învăţămîntului. Am avut, fireşte, şi reticenţele de rigoare, mărturisite doar „haremului meu familial”. Cînd am văzut-o prima dată, iar evoluţiile ulterioare mi-au confirmat oarecum bănuielile, am înţeles că Vlad Filat a preferat-o întrucît înfăţişarea ei aducea mult cu cea a fostei sale soţii Nadejda (Sanda) Filat, acum Diviriceanu, mai apoi apărînd şi cea de-a două fostă nevastă a lui, Angela Gonţa, care se înscrie tot în aceeaşi tipologie.

Nu mi-a trebuit prea mult timp ca să mă dumiresc de adevărul că Maia Sandu a acceptat să fie ministru al Educaţiei doar de dragul de a fi ministru, ca şi „fosta” Corina Fusu, dar şi din alte „pricini”. În urmă cu vreo doi ani, un scriitor italian mă întreba cum e posibil ca un om ca Maia Sandu, fiind consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale, să accepte să se compromită atît de degradant prin acceptarea unei nominalizări politice pentru un minister, în condiţiile în care avea şansa unor performanţe profesionale prin permanente catapultări din postul deţinut atunci. Răspunsul meu a fost simplu: că a înţeles că acesta-i „apogeul” ori limita ei. A doua variantă pe care i-am spus-o prietenului meu italian, pe care o creditez ca fiind sigură, a fost aceea că Maia Sandu a acceptat „oferta lui Filat” în aceleaşi condiţii în care Mihai Poalelungi a acceptat-o pe cea lui Plahotniuc de a renunţa la salariul uriaş de judecător la CEDO, în favoarea unui salariu amărît de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie. Înţelegeţi ce vreau să spun? Zilele trecute, amicul meu din Italia m-a elogiat pentru ce îi spusesem în urmă cu doi ani.

În continuarea celor scrise mai sus, vă garantez că Sandu nu este o „virgină politică”, indiferent de „delimitările ei” faţă de complicitatea la guvernare cu Plahotniuc, mai cu seamă în „zilele fierbinţi” cînd se fura miliardul la greu ori cînd se privatiza fraudulos Aeroportul Chişinău. După ce a devenit „civilă”, adică nu a mai fost ministru, amintiţi-vă că Sandu declara public că nu-şi poate permite să facă un partid întrucît pentru asta e nevoie de bani mulţi. Mai apoi, invocîndu-se şi pretinse subscripţii publice după modelul PPDA, Sandu a găsit bani şi a avut putirinţa să-şi înregistreze PAS.

Acum, Sandu a ajuns în bîrlogul Parlamentului şi deja se crede buricul tîrgului unde nu se tîrguieşte nimic. A devenit deputat prin votul diasporei. Este prima şi ultima dată. Personal, am mai multe relaţii cu diaspora decît ea şi vă garantez că dacă aş avea nesăbuinţa să candidez împotriva ei aş înfrînge-o.

Mass-media moldovenească şi o serie de comentatori politici vorbesc despre Maia Sandu ca despre un lider de partid susţinut de UE şi americani. O diversiune absolută!!! Maia Sandu este „agreată” ori acceptată ca partener de dialog de către occidentali strict în dimensiunile Corectitudinii Politice. Credeţi-mă!!! Cine ştie ce înseamnă asta, înţelege ce vreau să spun!!!Nu-i, deocamdată, treaba mea să evaluez critic felul în care intuiesc că Sandu este o piatră de moară politică pentru Andrei Năstase. Este problema maturităţii şi imaturităţii politice a lui Năstase, dar, mai mult decît atît, este o chestiune care trebuie să dea de gîndit tuturor deputaţilor din subordinea Maiei Sandu.

A, am uitat să vă spun că scriitorului italian i-am mai recomandat să reţină că Maia Sandu, la urma urmei, aidoma lui Dorin Chirtoacă, este, la origini, o fetişcană moldoveancă de la ţară, cu instincte ancestrale de care nu poate scăpa în ciuda oricăror poziţionări ale ei în lumea civilizată de dincolo de satul şi ţara ei. Este şi ea un Dorin Chirtoacă tras la indigo! Aşa cum încă nu s-a născut un Winston Churchill autohton, vă garantez că Maia Sandu nici pe departe nu poate fi nu o Margaret Thatcher ori o Angela Merkel, dar nici menajera acestora! Rămîne de văzut dacă se va trezi din visul ireal al Corectitudinii Politice şi va înţelege că rolul ei politic este acela de servitor nu doar al celor care au votat-o, ci al tuturor moldovenilor! Pînă la urmă, parcă n-am fost chiar aşa de dur cum doream la început, nu-i aşa?

Mihai CONŢIU

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
01.03.24 - 00:46
07.03.24 - 00:42
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 20:46
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
01.03.24 - 00:40
09.03.24 - 11:42