Şi ei au tkaciucii şi dodonii lor...

Republica Madagascar este într-o fierbere politică teribilă, mult mai dihai decît cea din anul 2009 din R. Moldova. Pe 20 Decembrie, urmează să se desfăşoare alegerile legislative şi turul al doilea pentru alegerea preşedintelui. R. Moldova trebuie să stea cu ochii beliţi pe ceea ce se va întîmpla în această ţară şi din cauza unor potenţiale schimburi culturale, de experienţă administrativă şi, mai ales, economice. În contextul embargoului impus de Rusia, Moldova ar putea exporta în Madagascar fructe, nuci şi vin în schimbul importării de acolo a unor produse specifice, aşa cum ar fi orezul, cassava, cafea, cişoare şi vanilie.

UE, la modul cel mai oficial cu putinţă, deja şi-a trimis observatori la aceste alegeri şi poate că R. Moldova mai are timp să-şi acrediteze, la rîndu-i, observatorii săi.

Problema malgaşă este îmbîrligată rău de tot, aşa cum a fost şi cu alegerea preşedintelui R. Moldova, iar asta pentru că alegerile pentru alegerea şefului statului malgaş a fost amînată de mai multe ori. Nu degeaba asemuim oarecum criza politică din Madagascar cu cea din R. Moldova, fireşte, cu nuanţele ce le separă.

Zîzania politică s-a încins al dracului atunci cînd Andry Rajoelina, un DJ cu priză la tipi ca Dorin Chirtoacă, Valeriu Muntkeanu, Eduard Muşuk, Artur Reşetnikov, Mark Tkaciuk, Iurie Muntkeanu, Grigore Petrenko sau Alexandr Petkov, a devenit primarul Capitalei, Antananarivo, iar mai apoi, smucit din fire ca cei mai sus menţionaţi, în Martie 2009, a dat o lovitură de stat.

Preşedintele mazilit de nebunaticul Andry Rajoelina se numeşte Marc Ravalomanana şi zăcea în această funcţie din anul 2001. Atunci el cîştigase la mustaţă funcţia de preşedinte, aşa cum a cîştigat Chirtoacă în faţa lui Dodon sau Băsescu în faţa poporului român, deşi alegerile au fost contestate cu hărmălaie mare de către veteranul politician Didier Ratsiraka, aşa cum este Vladimir Voronin pe la noi. Moldovenii trebuie să-şi amintească bine că Ratsiraka a fost în graţiile lui Nicolae Ceauşescu din cauză că a fost iniţiatorul doctrinei „socialismul revoluţionar malgaş”, cam ceea ce vor să ne bage pe gît acum Tkaciuk şi Voronin!

Didier Ratsiraka ăsta a fost un politician dat dracului rău de tot, adică băţos, dar şi un hoţoman de parcă ar fi frate cu Ghimpu! S-a ţinut de Putere între anii 1975-1993, redevenind preşedinte între 1997 şi 2001, cînd a pierdut alegerile şi a tulit-o în Franţa după ce şterpelise 8 milioane de dolari de la o filială a Băncii Centrale.

Dar ca să vedeţi drăcia dracului, şi Ravalomanana n-a avut încotro şi a fost silit să părăsească ţara, pitulîndu-se în Swaziland, apoi în Africa de Sud, iar asta după ce a fost răsturnat de la putere şi urmărit pentru fraudarea bugetului public.

De acolo, din exil, cei doi ex-preşedinţi şi facţiunile care-i susţin au făcut presiuni pentru ca Rajoelina să nu fie recunoscut ca şef de stat şi s-au înfăţişat drept salvatori ai patriei, aşa cum o fac Ghimpu şi Chirtoacă. Nitam-nisam, reapăruse pe scena publică de halit din Putere şi Albert Zafy, preşedinte între 1993 şi 1997. Aşa cum se întîmplă cam peste tot, salvarea presupunea, pentru fiecare în parte, ciomăgirea sau surghiunirea ălorlalţi. Anume bulibăşeala asta a făcut ca situaţia de criză să se prelungească mai mult decît la moldoveni, căci la ei a durat mai bine de patru ani.

Comunitatea internaţională, însă, nu doarme, motiv pentru care a intervenit ultimativ: Băi, malgaşilor, faceţi alegeri, dar fără nici un „fost” printre candidaţi! Deşi nu erau ruşi prin preajmă, consensul le-a fost smuls cu greu, la începutul lui 2013. Cînd totul părea OK, a apărut un „As dintr-o mînecă”: Lui Ravalomanana i-a trăsnit ideea ca să o împingă la candidatură pe nevastă-sa, Lalao, ca să dea totul peste cap, la fel cum a procedat Ghimpu în cîrdăşie cu comuniştii ca R. Moldova să rateze Vilniusul.

De aici a început nebunia: a doua zi, s-au înscris în cursă atît ex-DJ Rajoelina, cît şi curva bătrînă Ratsiraka! A fost nevoie de o nouă mediere, cu discuţii despre principii şi valori, pentru a se respecta înţelegerea convenită anterior. Abia după ce, în August trecut, candidaturile celor trei au fost respinse de Comisia Electorală, a avea loc primul tur al prezidenţialelor. Asta a fost pe 25 Octombrie, Ziua Armatei Române, cînd au candidat 33 de aspiranţi malgaşi la funcţia supremă în stat şi nici un oltean!

În runda decisivă au intrat buluc un candidat susţinut de Rajoelina şi altul care are sprijinul lui Ravalomanana. Pe primul îl cheamă Hery Rajaonarimampianina, care se ocupă de finanţe, iar pe celălalt – Jean-Louis Robinson, fost ministru al Sănătăţii, apoi al Turismului şi membru al... Partidului Socialist Francez. Este clar că rezultatul va fi extrem de strîns.

Chiar dacă orice moldovean care se respectă şi ştie să citească este destul de informat, reamintesc, totuşi, numele partidelor principale şi care se ciomăgesc între ele cu disperare, mai dihai decît PL cu PLR: cel al lui Ravalomanana se cheamă Tiako i Madagasiraka („Madagascar, te iubesc!”), ca „Moldova, te iubesc!” a lui Dodon! iar cel al lui Rajoelina are acronimul TGV (Tanora mala Gasy Vonona, care înseamnă „tinerii malgaşi sunt gata!”).

Malgaşii ăştia parcă-s moldoveni de-alde Ghimpu, Chirtoacă, Sergiu Mocanu sau Vitalia Pavlicenco! Au o imaginaţie ceva de speriat! Spre exemplu, un partid de-al lor se numeşte „Să ne sincronizăm eforturile”, altul – „Bogăţie”, iar un al treilea – „Omul nou malgaş”. Aud că este şi unul „Anti-Mafia nemalgaşă”! Sărmanii malgaşi – în ultimii patru ani, procentul celor care trăiesc sub pragul mizeriei a crescut cu 10%, iar asta la o populaţie de 22.005.222. Recent, s-a declanşat şi o gravă criză sanitară, fiindcă în Nordul ţării au apărut cazuri de ciumă. Numai săptămîna trecută au dat ortul popii din cauza asta 39 de malgaşi, dar nici un oltean, care nu vor mai vota.

Notă: Acest articol-pamflet, cu toate informaţiile ce le cuprinde, este o prelucrare după un articol semnat de Cristian Preda, observator electoral al Parlamentului European la alegerile din Madagascar. (Mihai CONŢIU)