Acesta nu-i un articol de serviciu!

Autor: Mihai CONŢIU

Afirmam, în articolul cu acelaşi titlu de vinerea trecută, că, da, ziua semnării, la Bruxelles a Celor două Acorduri cu UE, 27 iunie, este una istorică, dar şi că ziua ratificări lor în Parlamentul R. Moldova, pe 2 iulie, poate fi considerată la fel.

Greul, însă, de-abia de acum începe. Examenul pe care vor trebui să-l dea politicienii moldoveni pro-europeni va fi unul extrem de cumplit şi cu multe momente stînjenitoare în raporturile dintre ei şi Bruxelles, precum şi cele dintre ei şi populaţia R. Moldova. Cel mai dificil pentru ei va fi să înţeleagă bine că au ajuns în etapa în care trebuie să renunţe definitiv la populism şi să fie de o onestitate absolută faţă de moldoveni.

Deşi au reuşit să se mobilizeze şi să se lase mobilizaţi efectiv de către europeni spre binele întregului popor, aşa cum am punctat deseori, n-au procedat corect cu moldovenii în cîteva privinţe. În primul rînd, nu i-au informat corect, cu răbdare, pe înţelesul lor şi obsesiv despre avantajele integrării europene. Practic, în cam toate satele şi oraşele moldoveneşti există cîte un proiect european derulat sau în curs de realizare, granturi individuale ale unor ţări europene, SUA, Suedia, Norvegia, Cehia, Japonia sau China. Oamenii, însă, nu ştiu sau, cel mult, sînt lăsaţi să creadă că acestea sînt meritele exclusive ale primarilor, secretarilor raionali sau ale liderilor politici. În plus, nici nu există transparenţă în cheltuirea acestor bani, ca oamenii să ştie cum şi pe ce au fost folosiţi. Acest lucru nu-l ştim doar noi, ci se vede şi de la Bruxelles.

Tot aşa, oamenilor nu li s-a explicat şi demonstrat ce şi cît a făcut UE pentru Moldova în ultimii 5 ani, că ţara a rezistat şi are şanse să prospere neînchipuit de mult datorită UE, nu Rusiei, gazelor ruseşti sau închipuitei Uniuni Vamale. Dar cît de mult este gata Uniunea Europeană să facă pentru Transnistria luată ca o regiune a R. Moldova?! Cetăţenilor acestei ţări, de asemenea, nu li s-a spus, pe puncte, cît rău a putut face Rusia Moldovei în toţi aceşti ani de după 1991, că nu ne-a dat nimic degeaba şi că vrea să ne ţină în înapoierea în care se găsesc celelalte provincii ruseşti. Moldovenii trebuia să fie informaţi ca să poată face comparaţii corecte, reale între avantajele integrării europene şi dezavantajele oferite de Uniunea Vamală.

Ne aflăm în etapa absurdă în care o guvernare pro-europeană a fost înfrîntă informaţional de către comunişti în toţi aceşti 5 ani de ajutor vital pe care l-a acordat UE Moldovei. N-au avut oare guvernanţii pro-europeni şi bani europeni ca să se deplaseze permanent în aceşti ani prin toate cătunele ca să-i informeze pe oameni? Slabe speranţe să recupereze în cîteva luni ceea ce n-au fost capabili să facă în 5 ani! Cu toate acestea, de informarea corectă şi masivă a populaţiei depinde rămînerea lor la Putere.

Ce va fi? Ce-i de făcut?

Şansa accederii confortabile în Parlament a comuniştilor este cît se poate de real şi nici socialiştii lui Igor Dodon nu sînt de ignorat. Asta poate să însemne că se poate ajunge în situaţia în care comuniştii pot fi cei care să dicteze regulile jocului formării unei alte majorităţi parlamentare, iar PD-Plahotniuc asta şi aşteaptă spre a elimina PLDM-ul şi pe Vlad Filat din ecuaţie. Atunci să vedeţi kazaciok în Parlament!

Este de aşteptat ca duelul pre-electoral să fie foarte dur. De fapt, războiul este în toi. Va fi o bătălie şi pentru „ciolanul integrării europene“, dar şi pentru electoratul comuniştilor, acesta din urmă putînd fi preferat de PD-Plahotniuc. La cît de înverşunaţi şi dornici de a se răzbuna unul pe altul sînt acum şi vor fi, este greu de crezut că PLDM, PD, PL şi PLR îşi vor îndrepta atacurile electorale exclusiv spre comunişti. O excepţie poate face PLR, dar PL, cu siguranţă, va cînta kazaciokul dictat de PD-Plahotniuc. Inamicul lor comun, al PD şi PL, vor fi PLDM şi Filat, în care vor boxa împreună cu comuniştii. Anticomunismul lor şi-l vor afişa numai dacă le va aminti asta vreun reporter nesomnoros.

Sigur, ar fi ideal să încheie un Pact de neagresiune electorală. Poate că li se va sugera acest lucru de către vreo faţă europeană ce-ar putea să le insufle respect. Filat a lansat ideea unei campanii corecte, dar alde Plahotniuc şi Ghimpu s-au făcut a nu-l auzi. Marea problemă a R. Moldova constă în aceea că liderii politici se gîndesc permanent la funcţiile lor prezente şi viitoare, nicidecum la popor şi la viitorul european al ţării. După ce nu au făcut mare brînză pe segmentul informării pro-europene a cetăţenilor, mulţi dintre ei ne dau impresia, prin forma retoricii lor, că moldovenii trebuie să se simtă obligaţi ca să-i voteze, că ei, de fapt, se sacrifică pentru popor, că sînt singurele personalităţi capabile de care trebuie să ne rugăm ca să conducă ţara, că, pe alocuri, moldovenii nici nu-i prea merită dacă nu bagă de seamă cît de capabili sînt şi nu-i votează masiv şi necondiţionat.

Faptul că au votat ratificarea celor două Acorduri cu UE, dar şi spiritul european în sine îi obligă să înţeleagă că trebuie să fie solidari în campania electorală, indiferent cît de meschin s-ar gîndi unul sau altul la propriile interese. Marea politică îi obligă pe actorii ei să renunţe la orgolii indiferent cît de mult i-ar costa. Putem vorbi de o mare politică în Moldova? Am putea dacă toţi liderii politici europeni au înţeles esenţa şi perspectivele Acordurilor semnate la Bruxelles pe 27 iunie, iar acest lucru l-am putea constata pînă în luna noiembrie.

Moldova are nevoie de prudenţă din partea României

După semnarea celor două Acorduri cu UE, în contextul agresivităţii ruseşti faţă de Moldova, inclusiv prin găgăuzi, transnistreni sau cei de la Bălţi, dată fiind şi sensibilitatea naţională extremă în contextul viitoarei campanii electorale pentru Parlamentul R. Moldova, politicienii români, unii dintre ei, au imensa responsabilitate şi obligaţie morală faţă de viitorul moldovenilor de a se abţine de la orice declaraţii sau manifestaţii peo-unioniste sau pro-româneşti pe teritoriile Moldovei şi României.

Sigur, nu pot fi împiedicate anumite forţe moldoveneşti de aici de la astfel de manifestări deoarece, lucrul este ştiut, vin în întîmpinarea jocurile agresive ale Rusiei. Este misiunea lor. Începînd cu preşedintele român Traian Băsescu şi toţi cei care, ca şi el, trîmbiţează într-una despre unirea Moldovei cu România, ar trebui să înţeleagă mai bine decît oricine cît rău pot face acestei ţări la momentul actual dacă nu-şi suprimă toate acţiunile şi declaraţiile binecunoscute în acest sens.

Se poate periclita ireversibil nu doar integrarea europeană, dar şi integritatea teritorială şi independenţa R. Moldova. Această ţară are nevoie, mai mult decît oricînd, de timp pentru a-şi înţelege şi consolida nişte certitudini naţionale în contextul geo-politic regional incert la care asistăm. Nu-i logic şi cinstit faţă de oamenii acestui pămînt ca în situaţia în care se ştie că nu-i posibilă unirea cu România, să constatăm cum politicieni şi organizaţii româneşti parcă vor să se răzbune prin ratarea procesului de integrare europeană şi transformarea Moldovei într-o federaţie controlată de Rusia!