Locul ascuns din Romania in care femeile pot să traiasca gratis, fara sa munceasca!

Schitul Babicilor, locul unde bătrînele au drept meserie rugăciunea

În așezămîntul alipit bisericii de rit vechi din Jurilovca (comună din judeţul Tulcea, Dobrogea, România; nota red.) femeile trăiesc ca niște călugărițe. Nu au bunuri, hrana o primesc de la oamenii locului și bat mătănii pentru sufletele celor care e ajută.

Schitul Babicilor din Jurilovca e locul unde se retrag femeile bătrîne ca să-și petreacă viața rămasă în rugăciune. Nu au bunuri materiale și se bazează pe comunitate pentru a supraviețui, așa cum făceau, în vechime, călugării, care primeau de-ale gurii de la localnici și, la schimb, se rugau la Dumnezeu în numele celor care-i hrăneau.

Pe 14 Octombrie, biserica de rit vechi din comuna tulceană Jurilovca, cu hramul Acoperămîntul Maicii Domnului, datînd din 1838, va sărbători 179 de ani de existență în forma actuală. Înaintea ei, rușii lipoveni, creștini ortodocși de rit vechi, își construiseră aici o biserică din lemn, la 1705. O particularitate a acestei biserici este crucea cu opt extremități. A doua particularitate este Schitul “Babicilor”.

“Aici, în perimetrul bisericii, este un loc unde sunt cîteva clădiri mai mititele unde se retrag femeile bătrîne. Este un lăcaș fără bărbați. Se retrag femeile care nu au posibilități materiale de întreținere, ba chiar și unele care au, dar se retrag aici pentru a le fi mai ușor să participe la toate slujbele care se fac la biserică. Locul a primit denumirea de schit. Așa este cunoscut la noi în localitate, drept schit”, ne-a spus Maxim Busla, un lipovean de 65 de ani din Jurilovca, fost inginer piscicol.

Altfel spus, femeile vîrstnice – “babica” vine de la rusescul babușca, adică bunică – nu sunt călugărițe propriu-zise, dar vin aici pentru a duce o viață de călugărițe în interiorul comunității. “Eu știu de la mama mea, care era născută în anul 1919, că, de cînd se știa ea, aici au fost aceste căsuțe. Au mai fost refăcute, oameni cu dare de mînă au făcut altele mai noi. Femeile acestea mor și sunt înmormîntate aici. Se întrețin prin pomenile date de oameni, la slujbe de pomenire, alții cu dare de mînă le aduc și în afara pomenilor mîncare, alimente. Unii mai aduc și lemne. Ele, practic, stau aici și sunt ajutate, pentru că nu există slujbă la biserică, indiferent de oră și de zi, la care să nu participe ele. Mulți vin și le donează bani: roagă-te pentru persoana cutare… că e mort, că este pentru însănătoșire, iar ele, săracele, bat mătănii aici”, ne-a mai povestit Maxim Busla.

Mîncarea pentru pomeni se face tot din donații

Pomenile se fac în sala festivă a bisericii, iar mîncarea, preparată din donații, este servită de bucătărese, respectiv femeile din comună, care ajută parohia oricînd și cu orice este nevoie.

“Duminică, de pildă, vom face facem ciorbă din oase de vită și felul doi… Aici, lumea dă donații și la final tragem linie și știm cît trebuie, ce trebuie…. Noi nu facem meniul ca la restaurant. Se adună donațiile, facem bilanțul și facem ce trebuie. Din ce dă lumea, totul trebuie pus la masă. Facem piftele din pește, marinată, aceasta este nelipsită, specifică zonei”, ne-a spus una dintre bucătărese, după ce a terminat de strîns masa. Între timp, preoții și babicile au început să cînte imnuri religioase de pomenire pentru cei care au donat și în numele celor pentru care s-a donat. Să fie pomeniți…

Cuvîntul “lipovean” ar putea veni de la “lipa”, adică “tei”

“Din cîte cunosc, în literatura de specialitate, termenul de lipovean nu este clar definit. Sunt bănuieli, se presupune că ar veni de la cuvîntul lipa, care în limba rusă înseamnă tei. Mai e posibil să aibă legătură cu portul, vorba și tradiția dintr-o regiune de la sud de Moscova”, ne-a explicat localnicul Maxim Busla. În secolul al XVII-lea, Patriarhul Nikon al Rusiei a vrut să facă o reformă, potrivind rînduiala slujbelor după cea folosită de greci. Majoritatea credincioșilor s-au supus. Alții n-au vrut să-și lepede rînduiala străveche, cu care l-au primit din moși-strămoși pe Hristos, și au început să fie prigoniți. Așa au ajuns unii în Dobrogea, unde stăpînirea turcească i-a lăsat să-și vadă de credința și pescuitul lor. Toate așezările din preajma lacului Razelm au fost întemeiate de ei – Jurilovca, Slava Rusă, Slava Cercheză. (Libertatea.ro)

Socialmai mult
15.12.17 - 19:38
15.12.17 - 19:37
15.12.17 - 19:35
15.12.17 - 17:52
15.12.17 - 17:51
15.12.17 - 16:40
15.12.17 - 16:10
15.12.17 - 13:11
15.12.17 - 12:46
14.12.17 - 17:38
14.12.17 - 17:23
14.12.17 - 17:22
14.12.17 - 17:19
14.12.17 - 16:45
14.12.17 - 12:21
14.12.17 - 10:37
14.12.17 - 10:34
13.12.17 - 18:01
13.12.17 - 17:39
13.12.17 - 14:22