Scurtă crestomaţie pentru elevi şi profesori defavorizaţi

Hathor, extazul

Una dintre cele mai vechi divinităţi egiptene, funcţionînd ca mamă a zeilor şi oamenilor, de origine cosmică, Hathor este şi ea treptat asimilată Afroditei sub influenţa Ptolemeilor. Împreună cu Osiris şi Horus, Hathor relevă un aspect fundamental al divinului ca forţă generatoare de viaţă. Egiptenii le-au dedicat, încă de la începuturi, culte forţelor naturale considerate superioare. Mai exact, ce adoră oamenii este viaţa însăşi. Hathor, fiica lui Ra şi soţia celestă a lui Horus, dincolo de asocierea cosmică, este şi patroana fertilităţii. Egiptenii o reprezintă ca vacă înstelată sau femeie cu urechi de vacă, acest animal simbolizînd procreaţia. Numele său, Hout-Hor, înseamnă casa lui Horus. Fiinţă ambiguă, se confundă uneori cu Isis, dar cele două zeiţe nu sunt două aspecte complementare ale aceleiaşi divinităţi. Templul său de la Denderah este de altfel un sanctuar dublu unde se regăsesc două triade divine: Hathor, Horus şi fiica lor, Ihy, iar cealaltă Isis, Osiris şi Horus.

O perioada de 105 zile pe an le este rezervată zeilor. Calendarul egiptean se divide în trei anotimpuri de cîte patru luni, şi anume Akhet, Peret şi Chemou. Fiecare corespunde inundaţiilor, germinaţiei şi culesului. Aceste fenomene naturale sunt în perfecta armonie cu voinţa zeilor, ceremoniile asigurînd perpetuarea miturilor fondatoare ale civilizaţiei egiptene. Un moment sacru principal îl constituie inundaţia anunţata de steaua Sirius (Sothis), din jurul zilei de 18 iulie. Steaua dispare de pe cer vreme de 70 de zile, iar cînd reapare la apusul soarelui, magia astrală anunţă inundaţia. În luna Epiphi, a treia de recoltă, Hathor îl vizitează pe Horus pentru a confirma uniunea. Procesiunea fluvială a statuii durează 15 zile şi se face în vederea asigurării prosperităţii. Fecunditatea zeiţei este echivalentă celei a Nilului.

Hathor, fiica lui Ra, apare în formă de leoaică pentru a-şi răzbuna părintele împotriva căruia se revoltă omenirea. Ea distruge totul în cale şi este potolită de zeii Thot şi Shou, transformaţi în maimuţe. Zeiţa se întoarce în Egipt şi se preface în Bastet, cu chipul mai agreabil al pisicii. În prima lună a inundaţiilor, Hathor, conciliantă şi radioasă, apare în extaz divin. Într-o mare procesiune, preoţii iau statuia zeiţei şi o aşează într-un naos pe care opt preoţi îl transportă pe terasa templului. Iradierea divină cu razele soarelui o reanimă pe zeiţă şi îi eficientizează prezenţa.

Pentru a experimenta extazul, poporul consumă fără moderaţie vin. Cănile sunt depuse ritualic în sarcofage. Sărbătoarea beţiei este prin excelenţă un panegiric la adresa lui Hathor, locuitorii bucurîndu-se pînă la exces de reîntoarcerea stelei. Riturile orgiastice se amplifică pe măsură ce apele Nilului cresc ca expresie a regenerării pămîntului. Toată beţia generalizata este pentru egipteni o asigurare a desfăşurării normale a ciclului Nilului, o eternă reîntoarcere valorificată prin mit. Printre multiplele ipostaze ale zeiţei se numără cele de vacă aurită, leoaică înfuriată, soţie devotată sau, cel mai adesea, pur şi simplu iubire. Mamă divină, ea este şi protectoarea morţilor cărora le redă viaţa, pentru că esenţa erosului este transcenderea limitelor umane.

Irina-Maria MANEA

Sursa: historia.fr