O Justiţie care naşte şi protejează monştri

Seriozitatea şi credibilitatea unei guvernări este dată, printre altele şi în mod prioritar, şi de calitatea Justiţiei, a sistemelor de Învăţămînt, Sănătate şi Protecţie Socială. Tocmai la aceste capitole Republica Moldova este unul dintre cei mai jalnici repetenţi ai planetei, fie că vorbim despre state democrate, fie totalitare, fie înapoiate. Calitatea sistemelor amintite este determinată numai şi numai de potenţa sau incompetenţa guvernanţilor.

Nu se poate vorbi despre o calitatea a administrării politice a actelor de cultură şi învăţămînt atîta vreme cît există la guvernare şi în Parlament politicieni submediocri ca Mihai Ghimpu. În toţi anii trecuţi de după 2009, care trebuia să fie cei mai revoluţionari, promiţători şi fructuoşi din istoria acestei ţări, nu s-a putut spera la o creştere a calităţii actelor de Justiţie, Sănătate sau Protecţie Socială cu momîi politruce „hotinene”, „cavcaliucce” sau „zumbreniene” pe post majordomi ai Komisarului Plashotniuc şi, prin extensie, ai unor figuranţi politici ca Lupu, Candu, Diacov, Filat etc.

Toate acestea şi multe altele se înscriu într-un portofoliu al calităţii Statului a cărui imagine externă trebuie să fie promovată de către diplomaţi rafinaţi şi cu multă ştiinţă de carte. Avînd un Stat guvernat din umbră de pe principii de tip interlop, fireşte că şi calitatea diplomaţilor desemnaţi politic să-l reprezinte este de aceeaşi natură promiscuă. După 2009, într-o manieră KGB-istă specifică, moldovenilor şi politicienilor de umplutură li s-a indus falsa certitudine că Iurie Leancă este un diplomat experimentat, charismatic şi cu priză în lumea bună a diplomaţiei europene, cel puţin.

Moldoveanul neglijent, nepredispus analizării detaliilor şi a unor repere biografice imposibil de a fi „reformate nu are de unde şti că moral, ideologic, educaţional etc. Leancă este încremenit în aspiraţiile lui de pînă în 1991, de pe vremea URSS, stat care l-a făcut diplomat, avînd inclusiv funcţia de Secretar 2 la Ambasada URSS din Republica Socialistă România, înainte de 1989. Cel care poate crede că Leancă nu mai are nostalgii sovietice şi că nu este credincios încă serviciilor care „i-au avizat” credibilitatea că poate fi un diplomat sovietic de nădejde, fără să am intenţia directă de a fi ofensator, atunci acel om admite probabil că Iisus este ateu sau că Plahotniuc intenţionează să se călugărească.

La fel ca şi Lupu sau Ghimpu, de exemplu, nu este un politician autentic şi nici un diplomat calificat al zilelor noastre, ci o slugă politică utilă în provizorat. Utilitatea lui este dată de aceea că „independenţii” procurori moldoveni nu l-au arestat încă, la fel cum nu-i arestează din raţiuni relativ similare pe Dorin Drăguţanu, ex-guvernator la BNM, Valeriu Lazăr sau Mihai Ghimpu. Amînînd arestarea acestor „utilităţi politice” şi a altora, Plahotniuc îşi imaginează că îi abureşte pe europeni cu arestarea şi cercetarea unor dinozauri cu pricini penale ce datează de prin 2005, aşa cum este cazul fostului procuror general Balaban, de parcă procurorii au avut nevoie de 12 ani să instrumenteze dosarele scoase acum de la naftalină. Nu arestarea „lotului Balaban” trebuie să fie ştirea zilei, ci arestările lui Leancă, Drăguţanu, Ghimpu, Lazăr şi ale altor potentaţi hoţi. De Plahotniuc nu vorbim pentru că el decide cine şi cînd va fi arestat!

Scurtă biografie a unui „acoperit descoperit”

Pe Leancă l-a rearuncată în lumea diplomaţiei Vlad Filat, după 2009. Apogeul carierei sale l-a atins atunci cînd a devenit, în 2013, prim-ministru, ca să acopere urmele furtului miliardului sau înstrăinarea Aeroportului. Biografia lui de diplomat de după 1991 a fost una improvizată şi cu multe sincope, creîndu-mi convingerea că este mai mult „un diplomat sub acoperire”.

Potrivit Wikipedia, Leancă este de origine etnică moldo-bulgară, iar între anii 1981 şi 1986 a studiat la Institutul de Stat de Relaţii Internaţionale din Moscova. Și-a început cariera în serviciul diplomatic sovietic, iar în perioada Mai-Octombrie 1989 a fost funcţionar la Ambasada Uniunii Sovietice din Bucureşti, în calitate de secretar secund. Începînd cu 1991, a fost încadrat în Ministerul de Externe al Republicii Moldova. Între 1993 şi 1997 a fost ministru-consilier al Ambasadei Republicii Moldova în SUA. În 1998 a fost ambasador cu misiuni speciale pentru integrare europeană. Din 1998 şi pînă în 1999 a fost vice-ministru al Afacerilor Externe, iar din 1999 şi pînă în 2001 a fost prim-vice-ministru al Afacerilor Externe. În perioada 2001–2005 şi apoi 2007–2009 a fost vicepreşedintele companiei petroliere moldoveneşti Ascom Group. Din 2005 şi pînă în 2007 a fost consilier superior al Înaltului Comisar OSCE pentru minorităţi naţionale. Leancă a devenit membru PLDM în 2009, iar restul biografiei lui este deja ştiut.

Ultima minciună KGB-istă a majordomului politic Leancă

Vă asigur că una dintre caracteristicile personalităţii unora cu pregătirea lui Leancă este aceea că sînt capabili să mintă cu neruşinare, invocînd în nesimţirea lor chiar „înalte raţiuni de Stat”. Nu de mult, spre a-şi justifica abuzul penal prin care, în calitate de prim-ministru, a semnat garanţii de Stat oferită de Guvern Băncii Naţionale a Moldovei în valoare de peste nouă miliarde de lei în Noiembrie 2014 în chestiunea acoperirii furtului miliardului, Leancă a declarat că a făcut acest lucru „doar după consultarea/recomandarea instituţiilor financiare internaţionale – Banca Mondială (BM) şi Fondul Monetar Internaţional (FMI)”.

Realitatea este însă alta – Leancă a minţit cu impertinenţă, căci, după Banca Mondială, şi FMI neagă declaraţiile făcute de fostul premier. Într-un comunicat, reprezentantul permanent al FMI în Moldova, Armine Khachatryan, a precizat că Guvernul a decis să acţioneze în alt mod decît i-a recomandat instituţia. „FMI a acordat asistenţă tehnică substanţială privind aceste chestiuni. Am atras atenţia asupra diverselor probleme şi riscuri în rapoartele noastre din acea perioadă, care sînt disponibile pentru public pe site-ul nostru. De exemplu, în raportul FMI publicat în Iulie 2014 se menţiona clar despre: 

- fragilitatea situaţiei la BEM şi la cele două bănci de dimensiuni medii considerate afiliate Băncii de Economii;

- prezenţa unor indicii de tăinuire activă a informaţiei privind beneficiarii finali şi persoanele care exercitau controlul efectiv al băncilor;

- importanţa protejării autorităţilor de reglementare de ingerinţele politicului şi necesitatea de a adopta în regim de urgenţă legislaţia necesară pentru a restabili în deplină măsură atribuţiile de reglementare ale Băncii Naţionale a Moldovei şi Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare;

- necesitatea consolidării cadrului legal pentru protecţia membrilor consiliilor de administrare şi a angajaţilor BNM şi CNPF.

Totuşi, Guvernul a decis să acţioneze în alt mod şi nu a urmat recomandările FMI. În absenţa unui program al FMI cu Republica Moldova la acea vreme, Fondul Monetar putea doar să acorde consultaţii şi nu putea impune careva condiţii”, se spune în declaraţia FMI.

Anterior, BM, pe care Leancă a spus mincinos că o consultase, declara într-un comunicat oficial următoarele: „Garanţia Guvernului pentru Banca Naţională a Moldovei în Noiembrie 2014, pentru pierderile suportate din cauza fraudei bancare, nu a fost o urmare a consultărilor/recomandărilor Băncii Mondiale. Mai mult ca atît, Banca Mondială nu ştia despre intenţiile Guvernului în ceea ce priveşte garanţia, pînă la momentul intrării acesteia în vigoare.”

Se mai îndoieşte cineva de faptul că locul lui Iurie Leancă este în puşcărie şi nu în prezidiul Parlamentului? Se mai miră cineva de ce procurorii moldoveni încă „nu au permisiunea” de „a-i documenta” averile lui Leancă? Păi cam asta este seriozitatea şi legitimitatea actualei guvernări!

Mihai CONŢIU