În urmă cu un an, Ucraina renunţa să se asocieze cu Uniunea Europeană sub presiunea Moscovei, ceea ce a declanşat revoluţia din Piaţa Independenţei (Maidan), luînd prin surprindere UE, care nu măsurase, potrivit experţilor, nici amploarea acestei apropieri şi nici nu anticipase agresiunea rusă, comentează France Presse.

"Ne-am îndreptat spre confruntare aproape fără să ne dăm seama", rezumă Vivien Pertusot, responsabil la Institutul francez de Relaţii Internaţionale (IFRI), la Bruxelles.

"Chiar experţii, universitari care urmăreau acest proces îndeaproape, au fost surprinşi", subliniază el. "Nimeni nu a prevăzut reacţiile în lanţ, poate că nici chiar ruşii", confirmă specialista Giselle Bosse, profesor asistent la Universitatea din Maastricht.

La 21 noiembrie 2013, în cursul unui summit la Vilnius, preşedintele prorus Viktor Ianukovici renunţase la semnarea Acordului de asociere cu UE în favoarea unei cooperări sporite cu Rusia. Acest refuz a declanşat mai multe săptămîni de manifestaţii proeuropene şi a provocat fuga lui Ianukovici după o baie de sînge în rîndul manifestanţilor în februarie, urmată de anexarea Crimeii de către Rusia la începutul lunii martie.

Conflictul în estul Ucrainei, declanşat în aprilie de separatişti proruşi, s-a soldat cu peste 4.300 de morţi pînă în prezent.

UE, care promisese să aducă pacea şi stabilitatea în Europa, să fi semănat oare seminţele secesiunii, adică ale războiului, intrînd în sfera de influenţă a unei Rusii doritoare să-şi restaureze ascendentul asupra fostelor ţări din blocul sovietic?, se întreabă autorii comentariului.

"Comisia Europeană nu a sesizat efectul geopolitic al Acordului de asociere pe care urma să-l negocieze cu Ucraina", subliniază Pertusot, amintind că această ţară de 45 milioane de locuitori trebuia să servească drept exemplu şi să ilustreze binefacerile politicii de "soft power".

Experţii şi funcţionarii europeni s-au concentrat asupra aspectelor tehnice, în timp ce, din punct de vedere politic, Polonia şi ţările baltice sperau "să marcheze astfel o frontieră clar ireversibilă" cu Rusia, pe care "nu voiau s-o lase să navigheze singură în aceste ţări", potrivit aceluiaşi cercetător.

"Poate că UE a declanşat ceva fără să vrea", admite dna Bosse.

Uniunea Europeană "a fost asociată din ce în ce mai mult cu NATO în percepţia rusă şi cînd Parteneriatul Estic a emis o ofertă concretă sub formă de acorduri de asociere şi de liber schimb, Rusia a adoptat o poziţie deschis conflictuală faţă de UE", consideră experţii Laure Delcour şi Hrant Kostanyan, într-o notă a Centrului pentru Studii de Politică Europeană (CEPS).

Moscova a vrut să contraatace, lansînd o uniune vamală şi o Uniune economică eurasiatică, ce reuneşte Kazahstanul, Belarusul şi Armenia şi care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015.

Criza gazelor naturale cu Ucraina la începutul anului 2009 şi războiul-fulger dus de Rusia în sprijinul republicilor separatiste din Georgia cîteva luni mai tîrziu au arătat că ea putea să fie mult mai agresivă.

În acest context, Parteneriatul Estic - dotat cu sute de milioane de euro ca ajutor anual - a fost încheiat de UE în mai 2009 cu Ucraina, Georgia, Republica Moldova, Armenia, Azerbaidjan şi Belarus. Primele trei au semnat în final în iunie un acord de asociere şi de liber schimb cu UE, ceea ce reprezintă o apropiere economică, socială şi politică fără precedent cu Bruxellesul, dar exclude totodată o aderare deplină şi integrală.

În paralel, în lipsa unui consens între cele 28 de ţări, UE a lăsat să se împotmolească "parteneriatul strategic" pe care ea şi l-ar fi dorit cu Rusia.

Parteneriatul Estic nu poate fi totuşi singurul blamat pentru a fi declanşat intervenţiile ruse în Ucraina din luna martie şi pînă în prezent. "Acestea sînt legate mai mult de o apărare a intereselor de securitate ale Rusiei, Ucraina reprezentînd o poziţie strategică pentru ea", estimează dna Bosse.

După fuga preşedintelui Ianukovici, Rusia, a cărei Flotă din Marea Neagră îşi are baza în Crimeea, "trebuia să reacţioneze" în faţa instalării iminente a puterii proeuropene. Ea şi-a extins atunci zona de securitate, anexînd Crimeea şi susţinînd rebelii separatişti în estul Ucrainei, explică aceeaşi cercetătoare.

În viitor, pentru a construi o politică reală în Est, UE "ar trebui să nu uite că NATO este umbra sa şi să fie conştientă că ea este percepută astfel în Rusia", mai spune Giselle Bosse.

Sursa: Agerpres