La Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, din 29 noiembrie 2013, Republica Moldova va intra într-o nouă fază de relaţii cu Uniunea Europeană. Ce aduce aceasta şi cum va influenţa ea viaţa cetăţenilor moldoveni de acasă şi de peste hotare? Ce avem de cîştigat şi ce trebuie să facem fiecare dintre noi pentru ca acest beneficiu să devină posibil? Cum se vor răsfrînge noile condiţii asupra relaţiei Republicii Moldova cu alte ţări?

Agenţia IPN îşi propune să caute împreună cu dumneavoastră răspunsuri la aceste şi alte întrebări care frămîntă societatea, în cadrul ciclului de materiale cu genericul: „Asocierea cu UE pe înţelesul tuturor”. Moldova a ajuns la o răscruce foarte importantă. După mulţi ani de dezvoltare a democraţiei şi economiei de piaţă, marea comunitate a democraţiilor europene, bazată pe valori comune, este gata să facă paşi importanţi pentru îndemnarea acestui mic stat spre o integrare mai profunda în UE – un spaţiu democratic prin excelenţă şi cea mai mare piaţă comună din lume. În acelaşi timp, stăpînul colonial istoric al Republicii Moldova încearcă să intimideze vechea sa colonie pentru a o face să renunţe la acest pas important, care ar aduce multe beneficii celor care contează cel mai mult – harnicii cetăţeni ai Republicii Moldova.

Astfel, într-un act necamuflat şi neechivoc de ameninţare, Rusia impune peste noapte un nou embargou vinurilor moldoveneşti şi îşi trimite vicepremierul la Chişinău cu un mesaj dur: dacă nu vreţi să îngheţaţi la iarnă, nu semnaţi acordul de asociere cu UE! Unele forţe politice din opoziţie s-au raliat acţiunilor Rusiei împotriva celor mai bune interese ale poporului Moldovei, spre deosebire de situaţia din Ucraina şi Georgia, unde există un consens naţional privind integrarea europeană, Acordul de asociere, integrarea energetică, acordul de liber schimb şi regimul liberalizat de vize cu ţările Uniunii Europene. IPN a lansat o campanie interesantă şi utilă pentru a informa moldovenii despre schimbările pe care Acordul de asociere le va aduce ţării. Acest efort este lăudabil, pentru că pînă acum o astfel de campanie a lipsit chiar şi din partea guvernului.

Chiar dacă e de la sine înţeles că menţinerea unei relaţii bune, chiar strategice cu Rusia este în cel mai bun interes al Moldovei, este la fel de adevărat faptul că există avantaje economice, politice şi culturale mari ale integrării europene, care cîntăresc mai greu decît alternativa propusă de Federaţia Rusă – mai întîi o uniune vamală cu Rusia, Belarus şi Kazahstan, iar apoi, către finele anului 2014, o prinsoare şi mai strînsă în cadrul a ceea ce are înşelătoare denumire de Uniune Economică Euroasiatică, similară Uniunii Europene doar ca nume, nu şi ca esenţă. Întîi de toate, este important de înţeles că în prezent o integrare profundă nu se poate realiza simultan atît cu UE cît şi cu modelul euroasiatic al Rusiei. Nu pentru că UE ar cere asta, ci pentru că o integrare în Uniunea Vamală ar împiedica Moldova să aibă libertatea necesară pentru a-şi ajusta cadrul legal care este necesar unei integrări profunde cu UE.

În privinţa avantajelor economice, trebuie de înţeles foarte clar că UE este prima putere economica mondială, depăşind SUA; deci, comparativ cu UE, Rusia şi uniunea sa vamală reprezintă o economie foarte mică. După cum bine a punctat Igor Boţan în unul din articolele campaniei IPN, în afară de diferenţa de dimensiune, pieţele UE au la bază calitatea înaltă a produselor şi serviciilor, iar asta va face bine economiei moldoveneşti în cele din urmă; în timp ce calitatea redusă a pieţei ruseşti ar fi păgubitoare pentru exportatorii Moldovei. În al doilea rînd, natura parteneriatului este, şi va fi fundamental şi mai diferita. Acest fapt este demonstrat de contrastul dintre ceea ce oferă UE şi modul în care o oferă şi ceea ce cere Rusia şi modul în care o cere. Despre UE s-ar putea spune că se mişcă lent şi complicat, însă ea nu va impune niciodată Moldovei un embargo arbitrar peste noapte.

UE oferă Moldovei, prin Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (ALSAC), o deschidere neîngrădită la pieţele sale, doar cu condiţia monitorizării fluxurilor de mărfuri în sectoarele sensibile, pentru a se asigura că Moldova exportă bunurile sale proprii în UE, eventual în cazul în care volumul prea mare al acestor bunuri ar trăda re-exporturi ilegale. UE este uniunea unui grup de ţări care crede cu sfinţenie în inviolabilitatea statului de drept. Dealtfel, nucleul acestei uniuni – şi explicaţia reuşitei sale fără precedent timp de şase decenii – este respectarea principului statului de drept.

Esenţa aşa-numitei Uniuni Euroasiatice este cît se poate de diferita, iar Rusia a demonstrat-o cu prisos prin măsurile sale coercitive şi arbitrare de interzicere, repetată în ultimii cîţiva ani, a vinurilor moldoveneşti. Mai cu seamă de cînd este membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Rusia este obligată juridic să se abţină de la astfel de măsuri. Acesta este chiar sensul statutului de membru al unei astfel de organizaţii ca OMC. Nimeni nu poate avea nici cea mai mica îndoiala că măsurile luate de Rusia au fost exact opuse principului supremaţiei legii în relaţiile internaţionale: aici legea a fost folosită arbitrar cu scopul de a crea presiune politică.

Astfel, în cazul în care Republica Moldova se va prinde într-un astfel de aranjament ca „uniunea vamala” cu un partener al cărei economie este de 340 de ori mai mare decît cea a Moldovei, şi care este gata oricînd sa-şi arate muşchii economici pentru a obţine subordonare politica, aceasta ar fi pentru Moldova reţeta pierderii treptate a independenţei sale, cîştigate atît de greu. Rusia este atît de agitată tocmai pentru că vede că o integrare voluntară în Uniunea statelor europene libere ar îndepărtă Moldova şi mai mult de sub subordonarea involuntară pe care a suferit-o de-a lungul istoriei.

Aceasta este alegerea principală pe care o face Moldova.

Iar cîtă creştere economică va rezulta din acordul de asociere nu e decît o întrebare ce vine în rîndul doi. Însă beneficiile economice directe, chiar şi după cele mai modeste calcule, sunt importante, depăşind 5 la sută. Totodată, modelele pe care se bazează aceste cifre nu iau în calcul cea mai mare parte a avantajelor de care ar putea beneficia Moldova. Un acord de liber schimb pe termen lung trimite un mesaj puternic investitorilor industriali că în Moldova merită să investeşti. Investiţiile mari europene pot aduce schimbări importante în modernizarea industriei şi sectorului agrar moldovenesc.

Dacă şi cînd acestea se vor realiza, ţara va înregistra un salt în creşterea sa economica, aşa cum a fost şi în cazul Poloniei, Estoniei, Ungariei şi altor ţări de succes din Europa centrală şi de est, după ce perspectivele lor de integrare europeana au început să atragă investitori europeni.

Însă pentru ca aceasta să se materializeze, Moldova are nevoie de cîteva lucruri – reforme pe care UE le poate încuraja şi susţine, dar nu şi implementa în locul Moldovei.

Nivelul ridicat al corupţiei în Moldova este un obstacol direct pentru investiţiile „bune” de care statul are nevoie, investiţii cu totul altfel decît cele care au provocat controverse politice în ultimele luni. Exemplul Georgiei, care începînd cu 2004 a înregistrat progrese importante în reforma statului, trebuie studiat şi preluat în Moldova, desigur ţinînd cont de realităţile actuale moldoveneşti. În condiţiile unor capacităţi reduse de guvernare pe care le are în prezent Moldova, cu cît statul este capabil să realizeze mai multe reforme liberale, cu atît mai rapid va avansa de la poziţia celui mai sărac stat din Europa. În acest sens, asistenţa tehnică a UE, să fiu sincer, trebuie sa fie mai consistenta decît a fost pînă acum. Asistenţa financiară considerabilă şi generoasă a UE contrastează puternic cu capacitatea sa moderata de a furniza asistenţă tehnică în volum corespunzător.

În afară de avantajele economice, Moldova va mai beneficia din partea UE de consultări în domeniul politic şi în domeniul politicii externe la un nivel avansat şi regularizat.
Ceea ce ţine de avantajele politice pe termen scurt, procesul liberalizării vizelor are parte de cea mai multă atenţie din partea populaţiei, respectiv şi din partea politicienilor, în comparaţie cu acordul de liber-schimb. Există posibilitatea ca după semnarea acordului de liber-schimb, poate chiar în aprilie anul viitor, Comisia Europeana va propune statelor membre să liberalizeze regimul de vize pentru Moldova. Toată lumea are dreptate cînd se întreabă de ce îi ia atît de mult timp Uniunii Europene să aprobe regimul liberalizat de vize, mai ales în situaţia cetăţenilor moldoveni, care pot cere şi obţine relativ uşor cetăţenie romînească. Pentru a înţelege acest lucru, trebuie să avem în vedere că ţările UE sunt destinaţii foarte atractive pentru foarte mulţi oameni dinafară. Iarăşi, diferenţa aici este că UE este un spaţiu al statului de drept, spre deosebire de alte destinaţii.

Imediat ce UE, adică cele 28 de ţări membre, aprobă regimul liberalizat de vize, Uniunea nu mai are competenţă să o restrîngă după cum îi vine din considerente politice. Astfel, e o misiune grea să convingi, în particular, miniştrii afacerilor interne ale statelor membre ale UE să deschidă graniţele pentru moldoveni. Şansa este acum foarte aproape. O mare parte din pregătirile tehnice, cum ar fi introducerea paşapoartelor biometrice, au fost realizate pentru a deschide calea către regimul fără vize. Însă rămîne important ca Moldova să prezinte Uniunii imaginea unei ţări cu o democraţie stabilă. Aici responsabilitatea ţine de ambele părţi: guvernul trebuie să implice şi opoziţia în proces, dar şi opoziţia trebuie să dea dovadă de responsabilitate cînd vine vorba de un interes naţional major al Moldovei.

În timpul crizei din 2009, cînd eram responsabil pentru politicile europene, îndemnul meu către ambele părţi era să se poarte discuţii, să se negocieze şi să se facă concesii. Moldova va fi o democraţie durabilă doar atunci cînd partidele politice vor înţelege că un scrutin pierdut nu înseamnă puterea pierdută... pentru totdeauna. Cred că discuţiile privind un consens naţional minim ar putea fi o platformă bună pentru a găsi un răspuns la întrebarea: care este spectrul de chestiuni în care – indiferent de cine este la putere – rivalitatea din partea opoziţiei nu trebuie să se manifeste. Iar în aceasta listă a chestiunilor trebuie inclusă integrarea europeana, precum şi protejarea interesului naţional faţă de anumite presiuni externe. În Georgia, după cum am văzut din interviul IPN cu ministrul afacerilor externe, există un astfel de consens.

Integrarea europeana este o oportunitate istorică, crucială pentru Moldova. Lipsa unei astfel de alternative a dus la situaţia în care Moldova se află astăzi: a ajuns să fie atît de săracă la nivel european. Ratarea acestei şanse va fi de neiertat. Fac apel la toată elita moldovenească, indiferent de conexiunile lor etnice, sa cadă de acord asupra acestui fapt.

IPN