Probabil, președintele rus Vladimir Putin cunoaște bine istoria și se descurcă de minune în geografia politică. Astăzi caracterul influenței Moscovei se deosebește foarte mult de timpurile sovietice, cînd ea ”colecta” state. În prezent, însă, politica Moscovei e mult mai eficientă – politica de atragere în orbita sa a aliaților importanți ai SUA, prezentîndu-se drept un partener de încredere, fără ideologie, care împărtășește interesele jucătorilor regionali. În asta constă logica strategiei ruse pe direcția Orientul apropiat – Europa: să-și consolideze influența din contul pozițiilor slăbite ale SUA și să poată presa Europa prin partea vulnerabilă a acesteia – partea de Sud - Est.

Cu toții știm ce s-a întîmplat în Siria: rușii s-au implicat pentru a-și salva aliatul și a-i ajuta în războiul care a generat milioane de refugiați, majoritatea cărora au ajuns în Europa , iar alții încă bat la ușă. Influența asupra politicii europene a fost foarte mare: s-au activizat populiștii, dispozițiile anti-NATO, și partidele proruse de dreapta, în dauna consensului liberal european. S-ar părea că foarte puțini din Washington au observat că începînd din anul 2017 Rusia a investit 4 miliarde de dolari în sectorul petrolier kurd. Linia influenței și puterii ruse Moscova – Damasc - Teheran reprezintă o axă importantă. Însă și alte zone de influență a Rusiei au importanță pentru Europa.

Una dintre aceste axe de influență începe la Moscova și finalizează în capitala Turciei, Ankara. E adevărat, nu doar Moscova a determinat schimbarea poziției Turciei, ci și o serie de circumstanțe cum ar fi Siria, unde Putin are o influență puternică, viziunile lui Erdogan, dar și politica internațională incertă a Occidentului. Toate acestea au făcut posibil un parteneriat ruso-turc. Turcii în 2019 urmează să primească sisteme antiaeriene rusești C-400, volumul comerțului cu Rusia e mai mare decît cu SUA, iar recent Erdogan a numit Moscova drept ”o alternativă a Washingtonului”.

O altă linie de influență a Moscovei este de la Cairo la Bengazi. Rusia, avînd o poziție dură și fără compromis față de terorismul islamic, dar și armament modern, este mai atractivă decît SUA pentru liderii egipteni. Legăturile strînse dintre Rusia și Egipt demonstrează faptul că flota militară americană, dar și a statelor europene, nu se va mai simți în largul ei în partea de Est a Mediteranei.

După Foreign Policy, SUA