Și din nou insistent am căutat, cum în Biblie îi arătat, și așa am găsit o familie de mari boieri moldoveni, care perfect se încadrează în legendele despre Bravicea. De aceea, comod vă așezați, ochelarii bine aranjați și istoria o lecturați. Dar nu înainte de ai mulțumi pe această cale dlui Iurie Colesnic, scriitor recunoscut cu baștina Dereneu, sat din vecinătatea îndepărtată cu Bravicea. Anume domnia sa m-a îndrumat spre cercetarea domnitorului Ștefan cel Mare și Sfînt pentru a găsi înscrieri despre Bravicea și astfel coborî în istoria mai răz-stră-vechime a satului.

Prima carte din biblioteca mea despre domnitor este „Ștefan cel Mare” de Al.V. Boldur (Chișinău, 2015) și la pag.18 scrie: „Împreună cu Petru Aron au fugit boierii, Mihul, Duma Braievici, Stanciul, Costea, Danovici, Ion Rîrcălabul și Vasco Levici. O bună parte din ei s-a întors în țară”. Sper să sesizați boierul de la care mi s-a aprins cercetarea, dar nu înainte de a-i mulțumi simbolic și acestui autor, fiindcă a dat sursa din care a înșirat boierii: „Istoria lui Ștefan cel Mare” de Nicolae Iorga (1904). Mai departe a fost doar completare la aceste două izvoare literare, din care m-am adăpat cu secvențe din istoria boierilor coborîți din bătrînul pan Brae.

Așadar, la baza etimologiei Bravicea stau 4 ipoteze legendare: arcaşul Bravu, care a murit într-o luptă cu duşmanii pe vremea lui Alexandru cel Bun şi la vatră i-au rămas 5 feciori şi o nevastă văduvită, strigată după soţ Bravicioaia; biciul lui Ştefan cel Mare, lăsat pe un stejar; vornicul Bravu, tot din slujba lui vodă cel Mare, adică Ştefan; omul Brădici, care ar fi trăit pe aceste meleaguri.

Din aceste ipoteze am întocmit „Povestea din legende a moşiei de Bravicea”, prezentată spre publicare în ziarul local „Curierul de Bravicea”. În poveste doar am cochetat cu o presupusă familie, a căror urmași au putut sluji ambilor domnitori, neamuri de sînge: Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare. Dar iată că în cărțile sus numite, figurează reale fețe boierești care au stat în scaunele domnești ale Țării Moldovei ca sfetnici, vornici și ostași viteji. Acest neam de boieri a coborît din pan Braia, tot el Brae, din care s-a format numele de familie pur românesc Brăescu. Pan Brae, cred că a avut mai mulți feciori, dar doi din ei, Duma și Cîrstea, s-au înscăunat în istoria Țării Moldovei. Voi depune efort să-i studiez detaliat, dar pînă voi avea posibilitatea, povestesc ce am aflat despre ei.

Pan Brae a nimerit prin internet, fiindcă a fost milostivit cu un loc de pămînt pe lîngă satul Strahotin (jud. Botoșani), prin 1398-1399, pentru care a primit uric domnesc. Tot despre pan Brae se scrie că el „este cel care a dat numele familiei de boieri Brăescu, cu descendenți pînă în zilele noastre”. Și mai departe: „În documentele vechi, descendenții săi mai sînt numiți Braevici, adică al lui Brae". Pînă a onora acest părinte cu laude despre el și feciorii lui, atenționez că pe vremea domnitorilor din sec. XV, respectarea urmașilor a fost ca și cel de azi: Petru al lui Vasile – Petru Vasilievici, Andrei al lui Mihail – Andrei Mihailovici și tot așa. Iată că și din Duma al lui Brae s-a format Braevici, sau din Cîrstea, eroul din bătălia de la Războinei (1476), s-a format Cîrstea Braevici.

Astfel, cu puțină rearanjare cronologică, avem oameni reali pe baza cărora se pot „învia” cei din legendele satului Bravicea:

• Pan Brae – sfetnic credincios a lui Roman I (XII.1391 – XII.1394) și a lui Iuga, ambii domnitori ai Țării Moldovei (1398-1400), Ultimul a emis lui pan Brae uric pe pămînt. A putut să fie acest Brae – „arcaşul Bravu” din legendă, care a murit într-o luptă cu duşmanii pe vremea lui Alexandru cel Bun şi la vatră i-au rămas 5 feciori şi o nevastă văduvită, strigată după soţ Bravicioaia? Posibil, doar că nu există informație despre boier ce a făcut pe timpul lui Alexandru cel Bun. Feciorii lui, însă, se conturează în următoarele perioade cu domnitori din același sînge. Să scriem, dar și să ascultăm, cum ar suna dacă ar întreba cineva în limba slavă, purtată pe limbă atunci ca rusa acum, a cui este ocina asta? Se putea auzi „вдовы стрельца Браевичя!”. Sigur că da. Atunci dragi braviceni, oare „Браевичя” nu sună cel mai bine și se încadrează perfect în legendă. Ultima: dacă din Bravu s-a „născut” Bravicea, apoi din „Браевичя” nici nu se merită comentariul. Dar pînă v-om ține în mînă uricul doveditor să vedem ce au făcut feciorii lui pan Brae în Țara Moldovei.
• Duma Braevici, tot el al lui Brae, și tot el Brăescu, mare sfetnic și vornic al Țării Moldovei în anii 1441-1469, începînd cu domnitorii Iliaș și Ștefan al II-lea, apoi Roman al II-lea, Petru al III-lea, Alexăndrel, Bogdan al II-lea, Petru Aron și pînă la Ștefan cel Mare, cu cea mai mare cinste și onoare. A putut Duma Braevici să fie „vornicul Bravu”, din slujba lui Ștefan cel Mare. Sigur că da. A putut D.Braevici să obțină un loc de moșie pe culmile dealului dintre Ichel și Cula. Cel mai probabil – da. În concluzie, rămîne de căutat în cărțile domnești – nu satul Bravicea, dar repere toponimice, după modelul uricului lui tătîne-său pan Brae: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Iuga voievod, domn al Țării Moldovei... Iar hotarul lui să fie mai sus de Strahotin, în sus pe Jijia, la Movila Vulturului, și de acolo, de-a curmezișul, pe drumul Strahotinului, de la pan Costea, pe marginea Strahotinului, drept pe coasta dealului, și de acolo, de-a curmezișul peste Jijia, pe drum, la Dealul Mare, pe drumul acela pînă la Movila Vulturului. Acesta îi este tot hotarul…”. Aici ar fi finalul cu succes fericit, în căutarea lui Duma Braevici cu moșiile lui obținute în lunga slujbă de sfetnic domnesc, ba chiar și de cînd era numai boier de țară fără slujbă domnească. Un exemplu din timpul lui: boierul Mihu, cel care l-a însoțit în Polonia pe Petru Aron, avea peste 50 de sate, interesant ar fi de aflat cîte din ele mai sînt „vii”. Apropo și Duma Braevici l-a însoțit pe Petru Aron, dar foarte repede s-a dumerit cu cine are de aface și a revenit în țară, după care, din 1459, îl aflăm pe dreapta lui Ștefan cel Mare. De aceea întreb, oare cîte sate a avut și Duma Braevici, în contextul mesajului lui Al.V. Boldur de la pagina 21: „Goana după pămînt era cea mai importantă preocupare boierească”.
• Cîrstea Brăescu, merită o atenție deosebită, fiindcă: (i) a fost un erou în bătălia de la Războieni (26.VII.1476), atunci cînd domnitor era Ștefan cel Mare și Sfînt; (ii) poate că de la el s-a desprins legenda cum că, un arcaș a murit în luptă, iar soția cu 5 feciori a rămas la vatră, pe culmile Podșului dintre Ichel și Cula.
• Eremia Brăescu, se scrie în istorie că a fost urmașul din pan Brae, ajungînd pîrcălab de Hotin în 1560, cînd domnitor era Al.Lăpușneanu (4.IX.1552-30.XI.1561), ginerele lui Petru Rareș. Pîrcălăbia, era una din cele mai prestigioase slujbe domnești, și atunci din nou întreb a putut el fi „Brădici”, cu vreo curte boierească pe meleagurile bravicene. Sigur că da. Doar că nu există un recensămînt ale plaiurilor dintre Prut și Nistru, după modelul celui din 1816-1817, din care să aflăm boierii satelor, că țăranii nu aveau loc de cinste în istorie.

Totuși speranțe sînt și căutările de început în: „Documenta Romaniae Historica: Moldova: (1384-1448), Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1971, unde figurează uricul lui pan Brae și apoi Doamne ajută în celelalte izvoare literare descoperite din mers și pe parcurs.

Ultima dorință pîn-la cer și pămînt către panii istorici ai Țării, ar fi completarea celor două lucrări deosebit de valoroase despre localitățile Republicii Moldova: Vl. Nicu (1991) și A.Eremia cu Viorica Răileanu (2008), cu cea a domnitorului și uricul care la emis pentru sat: milostivire domnească, cumpărare boirească, vînzare răzășească, moștenire părintească, judecată frățească și tot așa. Istoria satelor va „învia” și noi v-om fi mai informați. Mulțumim anticipat.

Dr. conf. univ. Asea M. TIMUŞ