Dintre cele mai populare băuturi fierbinţi din lume, cafeaua este cea mai „tînără”, cu o istorie cu aproape o treime mai stufoasă decît a ciocolatei calde sau a ceaiului. Din momentul în care oamenii au fiert şi au băut cafeaua pentru prima dată, acum în jur de 800 de ani, aceasta a făcut mai mult decît să recupereze timpul pierdut – a alimentat revoluţiile, a transformat practicile religioase, i-a făcut pe unii bogaţi, iar pe alţii săraci şi i-a ţinut pe ceilalţi trezi toată noaptea. Importanţa sa poate fi urmărită de-a lungul secolelor prin prisma numelor pe care toţi am ajuns să le cunoaştem.

1. Mocha

Cu toate că era posibil să fie consumată ca mîncare sau băutură pe meleagurile native etiopiene, arbustul veşnic verde Coffea arabica a fost prima dată cultivat la scară largă în Yemen, în jurul secolului al XV-lea. Mulţi dintre susţinătorii timpurii erau misticii musulmani Sufi, care foloseau seminţele prăjite ale plantei pentru a face un înlocuitor al vinului tradiţional folosit într-unele dintre ceremoniile lor religioase. Sufii mergeau pînă la Mocha, portul la Marea Roşie al conducătorului Yemen-ului, şi duceau boabele şi reţeta fierberii prin toată lumea islamică. Băutura şi-a cîştigat adepţi rapid, astfel provocînd şi controverse. În anul 1511, guvernatorului Meccai, a ordonat cafenelelor oraşului să se închidă (aici se adunau uneori bărbaţii pentru a scrie satire despre regimul său). Edictul acestuia a fost repede anulat de Sultanul Cairo-ului care era un mare iubitor de cafea.

2. Java

Cînd otomanii au ocupat Yemen-ul în anul 1536, aceştia au încercat să păstreze monopolul asupra producţiei băuturii prin interzicerea exportului boabelor de cafea care nu erau mai întîi sterilizate. Boabele erau scoase fraudulos din ţară de negustori îndrăzneţi; mai întîi de pelegrinii musulmani care se îndreptau spre India de Sud şi, mai tîrziu, în Java, Indonezia, iar apoi de către olandezi care o cultivau pentru export. Deoarece cafeaua este originară din Africa ecuatorială, ea creşte foarte uşor la tropice, aşa că interesele coloniale europene se indreptau spre producţiile în creştere din America Latină, Africa, Asia de sud-est şi Oceania. În Brazilia, munca sclavilor era coloana vertebrală a industriei cafelei pînă la sfîrşitul anilor 1800. În America Centrală şi Asia de Sud-est , guvernele coloniale au impus popoulaţiei native să producă doar cafea, astfel existînd riscul de a se ajunge la sărăcie şi foamete.

3. Cafeneaua

Primele cafenele din Europa s-au deschis în secolul al XVII-lea. Pînă in 1663 existau 82 de cafenele în Londra; 40 de ani mai tîrziu existau peste 500 de cafenele. Pentru europeni cafenelele au devenit rapid locuri importante pentru a schimba veşti şi idei şi pentru a face afaceri. Bursa de Valori din Londra şi asiguratorul Lloyd şi-au început activitatea în cafenelele secolului al XVIII-lea. În Franţa, cafenelele erau esenţiale pentru schimbul ideilor revoluţionare. Camille Desmoulins le-a cerut compatrioţilor săi să iasă la arme în Cafeneaua de Foy din Paris, cu două zile înainte de atacul Bastiliei.

4. Filtrul

Sursa binecunoscutei cafele americane, filtrul – prin care cafeaua este fiartă la nesfîrşit într-un recipient filtru – a fost inventat în anii 1780 de Benjamin Thompson, un savant american care a fugit în Europa în timpul Războiului Revoluţionar. Perioada de prosperitate a filtrului american s-a întins de la 1870 (cînd a început să înlocuiască cafeaua fiartă ) pînă în anul 1972, cînd Mr. Coffee a prezentat primul filtru de cafea automat.

5. Robusta

În anul 1861 exploratorii britanici au descoperit o ciupercă pătată mică pe frunzele unor plante de cafea sălbatice în apropierea Lacului Victoria din Kenya. În următoarele decenii, ciuperca, Hemelia vastatrix (rugina cafelei), s-a răspîndit pe plantaţiile din toată lumea, distrugînd culturi întregi de Coffea arabica şi, în locuri precum Ceylon, s-a făcut trecerea la producţia în masă a ceaiului. În anul 1898, horticultorii din Congo Belgian au descoperit că o specie înrudită, Coffea canephora, era rezistentă la ciupercă şi, în general, mai bună, creştea rapid şi producţia era mai mare decît la arabica. Denumită „robusta”, specia a fost destul de populară. Robusta avea niste dezavantaje, precum: boabele prăjite erau mai amare şi cu mai puţină aromă, dar conţineau în mod considerabil, mai multă cafeină. Boabele de Robusta a fost folosite alături de boabe mai scumpe de arabica pentru a crea amestecuri mai ieftine.

6. Espresso

Cu toate că este asociat cu o tradiţie europeană a cafelei, espresso este o invenţie modernă. Folosindu-se o maşinărie inventată în Italia la cotitura secolului al XX-lea, procesul presupune fierberea cafelei la viteza „express” – aproximativ 30 de secunde pe ceaşcă – forţînd apa fierbinte să treacă prin cafeaua fin măcinată printr-o presiune ridicată. Rezultatul este o doză mică de cafea foarte tare care maschează defectele amestecurilor ieftine de robusta. Pînă în anii 1930, producătorii italieni construiau aparate care puteau face pînă la 1000 de ceşti pe oră. Un grup de băuturi bazate pe esspresso, de la caffe latte la macchiato şi cappucino au fost perfecţionate în cafenelele europene, dar au fost introduse pe piaţa americană mai tîrziu.

7. Joe

După Boston Tea Party şi Războiul din 1812, cafeaua a devenit băutură naţională, fiind consumată de oamenii de afacere de pe Wall Street, deţinătorii magazinelor din oraşele mici, soldaţii Războiului Civil în tabere şi văcarii la cîmp. Folosirea cafelei ca fiind un lucru important în raţiile soldaţilor a fost sursa unei poveşti repetate adesea, dar puţin probabilă: fraza „o ceaşcă de Joe” poate proveni de la Josephus Daniels, Secretarul US Naval , care a interzis băuturile mai tari decît cafeaua din meniul fiecărui ofiţer. Cel mai probabil, „joe” provine de la prescurtarea lui jamoke, un amestec de cafea java şi mocha.

8. Cafeaua decofeinizată

 Cafeina, un compus alcaloid cristalin amar care era folosit ca un pesticid natural pentru plantele de cafea, arată aplombul şi controversele cafelei. De cînd a fost prima data izolată, în anul 1820, cafeina a fost centrul speculaţiilor şi al experimentelor ştiinţifice în ceea ce priveşte primejdia posibilă pe care îl poate avea cafeaua asupra sănătăţii. În anul 1906, Ludwig Roselius, un negustor german, a brevetat primul proces de extragere a cafeinei din boabele verzi de cafea. Acesta îşi vindea boabele decofeinizate sub o serie de diferite nume; în Germania ca „Kaffee hag”, în Statele Unite ca „Dekafa” şi în Franţa ca „Sanka” (din franţuzescul „sans caffeine”). „Decaf” a fost urmată rapid de cafelele instant, făcută prin uscarea industrială a cafelei fierte. Pudra şi fulgii rezultaţi erau adăugaţi în recipiente cilindrice care au definit peisajul cafelei în America secolului al XX-lea cu branduri precum Nescafe, Folgers, Taster´s Choice şi Maxwell House.

9. Comerţul pe bază de reciprocitate (Fair Trade)

Cafeaua, combinată cu politica internaţională şi comerţul mondial, a produs uneori un gust amar. Cartelurile, rezervele, cotele şi preţul competitiv a modelat industria cafelei încă din secolul al XIX-lea. Naţiuni precum Statele Unite au muncit pentru a asigura rezerve stabile şi ieftine, în timp ce guvernele ţărilor producătoare, cu Brazilia în frunte, au căutat să îşi maximizeze profitul. În America Centrală mulţi producători de cafea au profitat de pe urma vastelor proprietăţi de pămînt, dar au creat condiţii de muncă necorespunzătoare care au condus la activism revoluţionar. Pînă la jumătatea anilor 1980, un număr de producători de cafea din Statele Unite şi din Europa au început să cerceteze moduri de a creşte boabele astfel încît muncitorilor să le fie mai uşor a le culege. În 1985, prăjitorii de cafea americani au format „Equal Exchange” prin care aveau ca sursă de cafea Partidul Sandanista al muncitorilor din Nicaragua. Prima iniţiativă de a se face un astfel de schimb pentru cafea a fost lansat în Olanda în anul 1988. Certificarea a devenit populară printre micii cumpărători şi prăjitori, dar în 2009, Starbucks a devenit cel mai mare cumpărător de cafea din lume.

10. Frappucino

 Cu toate că este asociat cu lanţul mondial de cafea Starbucks, frappucino-ul, un amestec asemănător cu milkshake-ul ce conţine cafea, zahăr, lapte şi gheaţă, a fost inventat în anul 1992 la lanţul de cafenele Connection din Boston – care au folosit un termen local pentru milkshake. Doi ani mai tîrziu, lanţul de magazine a fost cumpărat de cafeneaua Starbucks care era în plină expansiune. Fondat în anul 1971 în Seattle, Starbucks era un magazin de condimente şi de prăjit cafea cînd şi-a deschis primul espresso bar în anul 1984. Trei ani mai tîrziu, Howard Schultz, un fost director de marketing pentru Starbucks, a cumpărat lanţul de cafenele şi aşa a început renaşterea sa ca un lanţ naţional espresso oferind cartierului un loc de adunare confortabil. În următorii 25 de ani, Starbucks s-a extins pe tot teritoriul SUA şi în toată lumea, avînd aproape 21.000 de magazine.

Alexandra BUTNARU,

Historia.ro