ION PERJU, O VICTIMA A CELOR CARE VOR SA MUSAMALIZEZE AFLAREA ADEVARULUI DESPRE 7 APRILIE 2009

Pe data de 15 Decembrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) a decis, prin menţinerea unei Hotărîri anterioare a Curţii de Apel, condamnarea fostului poliţist Ion Perju la zece ani de închisoare, pe motiv că i-ar fi aplicat o lovitură mortală tînărului Valeriu Boboc în noaptea de 7 spre 8 Aprilie 2009, după demonstraţiile ce avuseseră loc în ziua de 7 Aprilie.

Circumstanţele în care a fost condamnat Perju nasc controverse în contextul în care, în ansamblu, se doreşte crearea impresiei generale că prin trimiterea fostului poliţist după gratii se pune şi lacăt pe cazul 7 Aprilie 2009. Cu alte cuvinte, opinia publică este anesteziată cu mesajul că Perju ar fi criminalul acestor evenimente, că autorităţile au rezolvat astfel cazul 7 Aprilie, iar opinia publică nu trebuie să mai fie preocupată să afle cine a organizat şi provocat acele evenimente dramatice, ce forţe necunoscute au mai fost implicate, cine a profitat de ele şi care a fost preţul real plătit pentru acestea.

Este clar pentru orice analist expertizat că Valeriu Boboc a fost o victimă necesară a ceea ce organizatorii din umbră ai protestelor din 7 Aprilie 2009 au vrut să pară a fi o revoluţie anticomunistă. Pentru ca urmele complotului anticomunist să fie şterse şi adevărul să nu fie cunoscut niciodată, profitorii acelor evenimente, adică guvernanţii de după 2010, au identificat, au ales arbitrar un vinovat de moartea lui Boboc în persoana poliţistului vulnerabil Ion Perju. Pentru Justiţia supremă a ţării care s-a pus în slujba noilor stăpîni politici nu conta faptul că Perju poate să nu fie vinovat de uciderea lui Boboc, că poate fi o victimă a noilor autorităţi care au ţinut morţiş să-şi justifice o anumită legitimitate, iar asta pentru că noile raţiuni de stat aveau nevoie cu orice preţ de condamnare lui şi rezolvarea cazului.

Iniţial, în prima instanţă, Perju a fost achitat, dar noile raţiuni de stat au decis că următoarele instanţe superioare trebuie să-l condamne pe Perju indiferent de probele nevinovăţiei administrate de apărătorii lui.

În prima instanţă, Galina Moscalciuc, judecătoare la Judecătoria Buiucani, a decis că fostul poliţist Ion Perju nu l-a ucis pe Valeriu Boboc în noaptea de 7 spre 8 Aprilie 2009, motivîndu-şi decizia prin faptul că „actul de acuzare în privinţa inculpatului se bazează pe presupuneri şi dubii”. Judecătoarea a scris în expunerea motivată a sentinţei că procurorul Vladimir Moşneaga a recurs la înscrierea în dosar a unor date false, iar majoritatea probelor au fost acumulate cu încălcări ale legislaţiei, motiv pentru care le-a anulat. De asemenea, Ion Perju a declarat în instanţă că a fost victima unei înscenări pusă la cale de Ruslan Saachian, fost şef al Poliţiei Criminale, care, în campania electorală din 2009, i-a cerut să-i spioneze pe liderii PLDM, partid aflat atunci în opoziţie.

Astfel, pe 24 Decembrie 2013, Ion Perju, poliţistul învinuit de procurori pentru uciderea lui Valeriu Boboc în noaptea de 7 spre 8 Aprilie 2009, a fost declarat nevinovat. În dosarul în care Ion Perju, fost şef al Serviciului Căutare al Comisariatului General de Poliţie, a fost învinuit, conform rechizitoriului, că „prin participaţie cu alte persoane, la momentul respectiv neidentificate de organul de urmărire penală, pentru excluderea sustragerii lui Valeriu Boboc de la reţinere, din intenţie directă…, din mişcare, i-a aplicat o lovitură cu piciorul drept, în partea stîngă a toracelui, acţiuni soldate cu urmări grave… care au dus la stopul cardiac reflector, insuficienţă cardio-vasculară acută şi, ca urmare, moartea cetăţeanului Valeriu Boboc”.

 

Argumentele lui Perju, care nu pot fi ignorate

Fireşte că Ion Perju nu şi-a recunoscut vina. El a declarat instanţei că, pe 7 Aprilie 2009, după o şedinţă în biroul lui Ruslan Saachian, atunci şeful Poliţiei Criminale, s-a stabilit ca el, împreună cu Ilarion Burghelea şi Igor Furtună, să fie implicaţi în menţinerea ordinii publice în Piaţa Marii Adunări Naţionale, iar misiunea lui era aceea de a se infiltra în mulţime pentru a acumula informaţii despre derularea evenimentelor. Perju a precizat că era îmbrăcat „în scurtă neagră din piele, blugi de culoare cafeniu-deschis, pulover cu dungi albastre cu negru, în încălţăminte de culoare neagră…”. În faţa instanţei, el a declarat ce a făcut în ziua de 7 Aprilie 2009, accentuînd că s-a întîlnit pe la 13.00-14.00 h cu Ion Cristei, poliţist la Rîşcani, cu Igor Toma, vecin de-al său, în două rînduri, iar seara, pe la 21.30, cu o altă cunoscută, Carolina Iedu, care avea cu ea un aparat de fotografiat. Seara, pe la 22.30, au fost adunaţi de Saachian în spatele cinematografului „Patria”, care i-a dat dispoyiţia să se deplaseze în perimetrul străzilor Bănulescu-Bodoni şi Puşkin, unde protestatarii aprinseseră un foc.

Perju a precizat că în jurul orei 00.49 i-a telefonat lui Saachian şi i-a spus că un grup de persoane doreau să devasteze magazinul „Gemenii”, iar Saachian i-a fi spus să nu facă nimic pînă nu ajung colaboratorii de la „Fulger”. Cînd aceştia au venit, potrivit lui Perju, el fugea împreună cu mascaţii pentru a reţine acele persoane. Două dintre ele au fost reţinute, iar celelalte au fugit, pe str. Bănulescu-Bodoni. Cînd a ajuns la intersecţia Bodoni şi Columna, dorind să sară pe scările care coboară din parc, a alunecat şi s-a lovit puternic la piciorul stîng, mai jos de genunchi.

Perju a declarat că între orele 00.55 şi 01.15 s-a aflat la intersecţia străzilor Bodoni şi Columna şi nu în PMAN. După ce a dus persoanele reţinute la Poliţie, în jurul orei 02.00 a mers acasă. A doua zi, la serviciu, a aflat că o persoană decedase, iar Saachian le-ar fi spus tuturor „să nu intre în panică fiindcă el o să aibă grijă ca decesul acelei persoane să nu aibă legătură cu intervenţia poliţiei”. Perju a spus că în acea zi un poliţist ar fi plecat la Centrul de Medicină Legală „ca să-i convingă pe medicii legişti” pentru ca aceştia să excludă faptul că Boboc a decedat în urma leziunilor corporale. El a mai spus că nu cunoştea identitatea persoanei, dar că a auzit noţiunea „toxic necunoscut” în biroul lui Saachian. Perju a mai declarat în faţa judecătoarei de la Judecătoria Buiucani că Saachian şi-a luat atunci angajamentul să vorbească şi cu procurorii, pentru ca subalternii săi să nu fie presaţi de către aceştia. Din cauza loviturii la picior, din 11 Aprilie 2009, acesta a intrat în concediu medical, în care s-a aflat timp de 2 luni.

Totodată, în şedinţa de judecată au fost prezentate hainele cu care Perju era îmbrăcat în acea zi/noapte, lucru observat şi din pozele făcute de cunoscuta sa, Carolina Iedu, pe 7 Aprilie, ziua. Demn de reţinut este faptul că, în imaginile video, persoana despre care martorii acuzării au spus că ar fi Ion Perju era îmbrăcată în costum sportiv, albastru. Referitor la faptul că Saachian a declarat că acea persoană ar fi el, Perju a spus că toate astea se trag de la conflictul pe care-l avea cu acesta, deoarece, încă de cînd Saachian fusese numit şef al Poliţiei Criminale, cei doi erau în conflict, pentru că ar fi refuzat în mai multe rînduri să îndeplinească indicaţiile lui Saachian. Perju a mai declarat că, în perioada preelectorală din 2009, a îndeplinit indicaţiile de ordin politic ale lui Saachian. „Fiind cel mai tînăr colaborator al Poliţiei Criminale, deseori primea indicaţia să monitorizeze PLDM, şi anume să stea în preajma sediului partidului, să facă poze persoanelor care intrau în sediu, să verifice în baza de date automobilele care se apropiau în preajma sediului şi să urmărească unde se deplasează, cu cine se întîlnesc membrii partidului etc. Era obligat să raporteze în scris despre discursul care-l aveau liderii PLDM. Iniţial, a executat aceste ordinei, iar mai apoi i-a cerut lui Saachian să-i dea dispoziţii în scris pentru executarea unor astfel de misiuni. De aici de fapt a şi început conflictul între el şi Saachian”, se spune în sentinţa Judecătoriei Buiucani.

Ion Perju a mai spus că, din start, în dosarul morţii lui Boboc au fost audiaţi doar „Ruslan Saachian şi Sergiu Gorea, cumătrul său. A exclus din start audierea celorlalţi martori pentru a nu crea divergenţe în audierile lor”. El a menţionat că şi declaraţiile celorlalţi poliţişti, martori ai acuzării, Ghenadie Floreac, Andrei Covaci, Roman Chilari, Octavian Sîrbu, Alexei Gheorghe şi alţii, care au dat depoziţii prin care spun că persoana în albastru seamănă cu Perju, au fost influenţate de şeful lor, Ruslan Saachian, şi că ei, prin ordinul nr. 84 al MAI din 6 Aprilie 2010, au fost suspendaţi din funcţii sub pretextul că apar în imaginile video de pe clădirea Guvernului în scene de maltratare a protestatarilor. Perju a precizat că, în urma unei şedinţe, Saachian ar fi făcut propunerea ca el, Perju, să fie ţapul ispăşitor, iar ceilalţi să se întoarcă la serviciu, lucru care s-a şi întîmplat.

Totodată, acesta a spus că „motivul tuturor colaboratorilor de poliţie care au indicat că persoana în trening albastru seamănă cu el are la bază dorinţa de răzbunare a acestora, după ce Dorin Chirtoacă a făcut publică o listă cu poliţişti implicaţi în maltratarea tinerilor la 7 Aprilie 2009, iar dumnealui din start invoca faptul că acea listă a căpătat-o de la el. Pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că lista colaboratorilor i-a fost prezentată de către Ruslan Munteanu, colaborator CGP, fratele lui Valeriu Munteanu, deputat PL”, a relatat Perju, menţionînd că şi această înscenare i-ar fi organizat-o Ruslan Saachian. Perju a spus instanţei că, după ce a fost arestat, a fost presat să recunoască că el este persoana în albastru, fiind ameninţat chiar de către doi deţinuţi, care i-ar fi transmis „salutări de la Saachian”. Contactat de ZdG pentru a se expune referitor la acuzaţiile lui Perju, Ruslan Saachian nu a răspuns la telefon.

În motivarea achitării lui Perju, judecătoarea Galina Moscalciuc a arătat că „declaraţiile inculpatului se confirmă pe deplin cu alte probe cercetate, şi anume prin declaraţiile martorilor, atît a părţii acuzării cît şi a apărării”. Una dintre cele mai importante mărturii în favoarea lui Ion Perju i-a aparţinut lui Victor Cojocari, şef adjunct de secţie la „Fulger”. Acesta a spus că „după complexie, după înălţime, persoana care a lovit în acel tînăr nu este Ion Perju, dacă ar fi fost Perju, avea să-l cunoască”. Igor Fortună, un alt poliţist, a spus că Perju este finul său, cu care se află în relaţii ostile, dar că nu l-a văzut pe 7 Aprilie 2009, nici ziua, nici noaptea. Şi Nicolae Niţă, şeful direct al lui Perju, a spus că nu l-a văzut pe Perju în noaptea de 7 spre 8 Aprilie. Ştie că ziua era îmbrăcat în scurtă neagră. Ghenadie Floreac, ex-şeful serviciului anti-drog, a spus că nu l-a văzut pe Perju cum îl loveşte pe Boboc. Şi tinerii pe care Perju i-a reţinut în acea noapte au dat declaraţii în favoarea inculpatului. Adrian Bunu, de exemplu, a spus că, şi noaptea, Perju era îmbrăcat în scurtă neagră şi blugi de culoare închisă şi că s-a lovit în acea noapte la picior.

Au fost însă şi poliţişti care au declarat că l-au recunoscut pe Ion Perju, din imaginile video, ca fiind cel în trening albastru, lovindu-l pe Boboc. Unii au fost mai siguri, alţii, cu aproximaţie. Ruslan Saachian a spus că în PMAN erau mai multe persoane în costume albastre. Totuşi, Saachian, după imaginile video, l-a recunoscut pe Perju ca fiind cel care l-a lovit pe Boboc, precizînd că pe el îl recunoaşte şi după „exterior, forma capului, după mers şi nu numai după costumul sportiv”. Andrei Covaci, fost inspector al Poliţiei Criminale, din imaginile prezentate, nu a putut spune cu exactitate dacă îl vede pe Perju, dar a spus că seamănă după haine, după mişcări.

 „Vina inculpatului nu a fost confirmată. Procurorul nu a prezentat nici o probă incontestabilă”, se spune în sentinţa judecătoarei Moscalciuc. Aceasta a decis să anuleze mai multe probe prezentate de acuzare, pe motiv că au fost obţinute prin încălcări ale legislaţiei. Astfel, instanţa a decis că raportul SUA cu privire la moartea lui Valeriu Boboc, raport care, potrivit procurorului care se ocupă de caz, Vladimir Moşneaga, demonstra că persoana din care-l loveşte pe Boboc este anume Ion Perju, nu poate fi admis ca probă, şi asta pentru că nu ar fi fost respectată asistenţa juridică internaţională în materie penală, cererea fiind semnată de adjunctul procurorului general şi nu de procurorul general, aşa cum ar prevedea legea. Judecătoarea face referire şi la alte momente, precizînd totodată că „documentul prezentat este o analiză care contravine unui raport de expertiză, că pentru efectuarea lui s-au oferit copii ale unor discuri şi nu originalele şi că s-a încălcat principiul contradictorialităţii, deoarece părţile nu au avut acces în egală măsură….”.

Şi ordonanţa de punere sub învinuire pe numele lui Ion Perju a fost declarată de judecătoare un „act lovit de nulitate”, deoarece lipseşte din dosar raportul organului de urmărire penală, necesar de elaborat, conform legii, înainte de emiterea ordonanţei. Totodată, „ordonanţa de începere a urmăririi penale din 5 Mai 2010 de către procurorul Vladimir Moşneaga contravine prevederilor legale, art. 274, Cod de Procedură Penală (CPP), deoarece nu a fost vreo petiţie, cerere, iar presupusul material nr. 15 este o aberaţie formală a procurorului, lipseşte atît ştampila PG, cît şi numărul de intrare”, se spune în motivarea achitării lui Ion Perju.

Galina Moscalciuc aduce în sentinţă mai multe acuzaţii la adresa procurorului Vladimir Moşneaga. Ea scrie că „a fost modificată data procesului-verbal de recunoaştere după fotografii a lui Ion Perju de către martorul Dumitru Iancev”, deoarece la data de 18 Martie 2010 procurorii „nu deţineau poza foto a lui Perju, care este prezentată din fişa personală la data de 23 Martie 2010. Totodată, nu era posibil de prezentat secvenţele video martorului pe 18 Martie 2010, deoarece dvd-ul cu imagini video a fost prezentat doar după data de 1 Aprilie 2010, în urma prezentării publice în cadrul conferinţei de presă susţinută de Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă. De fapt, acest proces-verbal de prezentare spre recunoaştere a fost întocmit eronat – prin dată, după reţinerea lui Ion Perju, la data de 6 Aprilie 2010, pentru a avea temeiuri de reţinere şi arestare”, scrie judecătoarea.

La fel au fost declarate nule şi alte mărturii ale unor poliţişti, toate în cadrul urmăririi penale şi toate împotriva lui Perju. „Subiectul interogării conform procesului-verbal este indicat procurorul Corneliu Bratunov, iar prin ştergerea datelor au fost introduse cu pixul datele procurorului Vladimir Moşneaga, fapt ce duce la nulitatea acestor acte. Ştergerea s-a făcut cu un singur scop, fiind modificate datele de audiere precum că s-au petrecut în luna Martie 2010, pe cînd în realitate s-au întocmit procese-verbale de audiere după reţinerea lui Ion Perju, pe 6 Aprilie 2010. În luna Martie, procurorul nu putea să le prezinte imaginile video martorilor în vederea stabilirii persoanei în albastru”, mai menţionează Moscalciuc.

Moscalciuc a anulat şi rechizitoriul procurorilor, deoarece a considerat că acesta fusese întocmit în baza unei cauze penale în care nu se acumulaseră careva probe. Şi la probele video, judecătoarea a avut obiecţii, respingînd înregistrările pe suport DVD. „S-a constatat lipsa elementelor constitutive ale infracţiunilor încriminate în acţiunile lui Ion Perju”, spune aceasta. Ea a făcut referire la declaraţiile martorilor care au spus că persoana din imaginile video nu e Ion Perju, dar şi la faptul că, din fotografiile deţinute de o cunoscută de-a sa, el era îmbrăcat în scurtă neagră şi nu în costum sportiv. „Nu s-a constatat cu certitudine cauza decesului lui Valeriu Boboc şi care este legătura cauzală dintre acţiunea (lovirea) şi a cărei persoane a fost acea lovitură, deoarece din imaginile video se constată prezenţa mai multor persoane şi aplicarea diferitor lovituri, atît cu picioarele cît şi cu automatele, în diferite părţi ale corpului victimei”, se mai spune în sentinţă.

„Actul de acuzare în privinţa inculpatului se bazează pe presupuneri şi dubii…., iar sentinţa de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri… Dubiile în probarea învinuirii urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului”, motivează judecătoarea. Aceasta a ajuns totuşi la concluzia că fapta infracţională a avut loc „cu certitudine”, însă ea nu a fost comisă de Ion Perju. Şi din acest motiv, în sentinţă se spune că, la cererea procurorului, în scopul reluării urmăririi penale în vederea identificării făptuitorului infracţiunii, dosarul penal s-a restituit acestuia.

 După aceea, în recurs, Curtea de Apel Chişinău a anulat Hotărîre Judecătoriei Buiucani l-a condamnat pe Peju la zece ani de închisoare, fiind privat şi de dreptul de a activa în organele MAI pe un termen de 5 ani, pentru „depăşirea atribuţiilor de serviciu şi cauzarea vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii care a provocat decesul lui Valeriu Boboc”. Bizară întorsătură juridică, nu credeţi? Mai apoi, în conformitate cu interesele noilor stăpîni ai Republicii Moldova, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut Sentinţa Curţii de Apel în şedinţa din 15 Decembrie 2015

"Ne aşteptam la această decizie. Ion Perju a fost condamnat pe bună dreptate, doar că l-au scos ţap ispăşitor. Știm foarte bine că cei care trebuiau pedepsiţi în primul rînd au fost fost scutiţi de pedeapsă", a spus Victor Boboc la scurt timp după pronunţarea deciziei, pentru ZDG. 

Vinovaţii fără vină vor să se facă lumină, pare să strige cu disperare Ion Perju din dosul gratiilor! Potrivit probelor administrate în favoarea sa, ni se conturează certitudinea că Ion Perju este o victimă a celor care vor să muşamalizeze aflarea adevărului despre 7 Aprilie 2009, că a fost condamnat la ordin politic. Vineri, la emisiunea ÎnProfunzime de la ProTv, însuşii preşedintele Vladimir Voronin, fără să-l numească, dar referindu-se la condamnarea sa, a declarat răspicat că Perju este nevinovat. Doar o graţiere îl mai poate salva pe Ion Perju, dar cum rămîne cu nedreptăţile îndurate, cum rămîne cu acei colegi ai lui care l-au înfundat din răzbunare şi cine-i adevăratul ucigaş? Noii stăpîni ai ţării ştiu, dar fiţi siguri că nu ne vor spune-o niciodată!

Teofil KAMINSKI

P.S. Acest articol s-a bizuit în cea mai mare parte din relatările ZDG, preluate din arhiva acestei publicaţii.