INTREBARI DUPA POTOP

Despre Aprilie din 17 se va vorbi încă multă vreme. În ciuda multiplelor avertismente despre încălzirea globală, mijlocul primăverii din acest an ne-a servit o situaţie apocaliptică cu chip de flori întroienite şi copaci doborîţi. Un moş alb la cap din vecinătate a spus că „nu a mai prins aşa ceva de cînd e el, dar nici nu se mai miră de ce se întîmplă – lumea e cu fundul în sus, oamenii nu mai înşeleg nici în zău, nici în Dumnezeu, iată că şi natura n-a mai răbdat”. Poate fi. Mai ales că despre oameni e chiar frumos zis. Bine, nu despre toţi, dar oricum...

În legătură cu ceea ce s-a întîmplat la început de ultimă decadă a lunii aprilie, eu, la fel ca şi multă lume, am mai multe întrebări, mai departe de argumente geografice şi mai aproape de moralitate. Nici despre autorităţi n-am să pomenesc, că acestea în ultima săptămînă n-au fost hulite numai de cei aflaţi în comă paralitică. Pînă la urmă, autorităţile ni le alegem singuri, şi atunci cînd mergem la urne ar trebui în primul rînd să ne amintim de situaţiile excepţionale, da nu de cozonacii daţi de pomană şi promisiunile deşarte. Iar dacă n-o facem, atunci să ne asumăm toate grijile pentru că „de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere”.

Vorba este despre altceva. Ultima stihie a arătat încă o dată cît putem fi de neputincioşi, apatici, egoişti, nesimţiţi, neînţelepţi, lipsiţi de iniţiativă şi amorfi. Încă o dată repet – nu toţi pentru că am văzut în aceste zile şi acte de adevărată responsabilitate civică, curaj, entuziasm şi bărbăţie, dar, din păcate, mai este încă un sloi care ştirbeşte mult din imaginea societăţii.

Prima întrebare ar fi la prestatorul monopolist de energie electrică. Ceea la ce s-au gîndit mulţi cetăţeni în perioada de criză, mai ales că au avut timp berechet cît au stat fără lumină, a fost foarte bine structurat de un fost deputat. „A venit timpul să ne gîndim bine referitor la o naţionalizare civilizată a ceea ce prin definiţie nu poate fi privatizat – reţelele de distribuire a energiei electrice. În 20 de ani cît a trecut de la privatizare, proprietarul companiei practic nu a investit deloc în infrastructură. Altminteri, cum poate fi explicată lipsa de electricitate de cîteva zile, defecţiuni grave etc. în peste 600 de localităţi din Centrul şi Sudul ţării. Şi asta în condiţiile cînd tariful pentru energia electrică, impus de această companie, este unul dintre cele mai mari „de la Atlantic pînă la Vladivostok”. Iar scepticilor le recomand să vizioneze cadre din timpul bombardării nocturne a Iugoslaviei. Chiar şi sub bombe acolo era lumină stradală”, a scris pe o reţea de socializare ex-deputatul Alexandru Petcov. Aici aş mai avea de adăugat cum odată am întîrziat, din nişte motive obiective, achitarea facturii, iar a doua zi după termenul-limită, îmi şi venise unul la poartă cu o scară să facă debranşarea. Eu unde ar fi trebuit să mă duc, cu bîta, în zilele cînd nu am avut lumină?!

Aceeaşi obiecţie ar fi şi la alte întreprinderi care prestează servicii de importanţă vitală – apă, telefonie, tehnologii informaţionale ş.a. De vreme ce rupeţi nişte bani nebuni pentru „plăcerile” pe care ni le oferiţi, atunci asiguraţi-vă tehnic în aşa fel ca să faceţi faţă măcar şi pe timp de război. Altfel, relaţiile noastre par nu ştiu cum cam dubioase, iar formula „clientul – stăpînul nostru” devine de-a dreptul ridicolă şi batjocoritoare.

Apropo, de război. Doamne fereşte, să înceapă vreo nevoie, ce ar impune anumite lipsuri şi incomodităţi, sîntem pierduţi. Atît de orăşeni şi boiernaşi ne-am făcut cu toţii! Unul dintr-un orăşel de la sud, la un post TV regional, m-a făcut chiar să rîd cu poftă. Un terchea-berchea scăpat de băligar ocăra „primăria şi consiliul” că „n-au curăţat nimic, iar el iată a ieşit din bloc şi s-a udat la picioare”. Un tip în puteri, sănătos, cu mîini şi picioare întregi se plînge la televizor că nu i-a curăţat primăria ograda! În unele părţi au fost avariate echipamentele de asigurare cu apă. Iarăşi motiv de nemulţumire. Am uitat că există lopată, căldare, fîntînă şi acel spirit cînd trebuie să unim rîndurile şi să ne conformăm, să facem faţă unei situaţii ieşite de sub control. Pînă la urmă asta ne-ar defini ca specie umană, nu?

Alt moment. Taxiurile, cărora le-a fătat vaca de aur cît a fost paralizat transportul public. După actul terorist de la metroul din Sankt-Petersburg, cînd taximetriştii locali toată noaptea au dus gratuit pe la case orăşenii prinşi în colapsul transportului urban, încă m-am gîndit: da cum oare ar proceda ai noştri într-o situaţie similară? N-a trecut mult timp şi am văzut cum. Ca o haită de şacali. Care s-au simţit în această nenorocire ca la „zarabotkă”. Au smuls de pe oameni fără milă, cu o obrăznicie rar întîlnită, ştiind că aceştia vor plăti pentru că nu aveau altă ieşire. Am înţeles că după ce mai mulţi oameni au scris despre aceasta pe internet, unii operatori şi-au amintit că sînt oameni, numai că prima imagine planează de-asupra, nefiind în stare să şteargă gustul de greaţă, care predomină ori atunci cînd ai mîncat ceva rău, ori cînd ai conştientizat că te-a „dres” unul de-al tău.

Şi ar mai fi încă ceva. Ceva care nu depinde de administraţii, prestatori de servicii sau altceva. Este vorba de prostie, de lăcomia noastră neînţeleaptă. Am urmărit cîte unităţi comerciale au suferit pierderi dacă nu colosale, atunci destul de impunătoare, pentru că la vremea cuvenită s-au zgîrcit să-şi facă rost de generatoare de energie. Pentru că numai economisire nu poate fi numită aceasta. Alţii au preferat să arunce zeci, sute de kilograme de peşte, carne, produse din carne şi alte mărfuri uşor alterabile, dar nu s-au îndurat să le vîndă în regim de urgenţă, cu un cîntar mecanic, fie şi la jumătate de preţ. Ar fi fost întocmai la preţul real, fără adaosul profitabil al proprietarului, cel puţin şi-ar fi întors banii investiţi. De binefacere nu mai zic nimic (vezi mai sus exemplul taximetriştilor). Apropo, ar fi bine ca structurile abilitate să verifice multe magazine ca să nu mîncăm încă mult timp înainte cîrnaţ şi carne prelucrată cu oţet şi formalină.

Cam asta e. E drept că acest şir de întrebări ar putea fi extins, dar l-am redus. E destul şi atît. Dacă ar mai avea şi efect...

Lilia GRUBÎI

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
01.03.24 - 00:46
07.03.24 - 00:42
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 20:46
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40