Instrumente de tortura medievale ce asigurau o moarte oribila

Tortura este o practică străveche ce se regăseşte şi în prezent în unele societăţi, fiind utilizată ca pedeapsă, pentru interogare sau pentru intimidare şi descurajare. List Verse prezintă o listă cu 10 instrumente de tortură folosite în Europa în perioada Evului Mediu şi modurile în care erau utilizate. 

Nimicitorul de capete. În cadrul acestui dispozitiv de tortură, craniul era amplasat în partea inferioară, iar menghina din partea superioară era învîrtită pentru a presa craniul persoanei. În primă fază erau distruşi dinţii, apoi ochii ieşeau din orbite (unele versiuni ale maşinăriei aveau un dispozitiv special ce îi prindea). În cele din urmă, craniul era fracturat. În primele faze, călăul putea menţine blocat craniul persoanei torturate, lovind partea superioară pentru a provoca dureri puternice în întregul corp al victimei. 

Gheara pisicii. Gheara pisicii era ataşată unui mîner ce reprezenta practic o prelungire a braţului călăului. În acest fel dispozitivul era utilizat pentru a rupe carnea de pe oase din orice parte a corpului. 

Separatorul de genunchi. Un dispozitiv de tortură popular în perioada Inchiziției era separatorul de genunchi. Era realizat din două menghine legate de două bucăţi din lemn ce aveau ataşate pe interior ţepuşe extrem de ascuţite. Practic, dispozitivul era amplasat deasupra şi dedesubtul genunchiului unei persoane. Cele două menghine erau apoi rotite, astfel fiind distruşi genunchii victimei. Dispozitivul mai putea fi utilizat şi pentru amputarea regiunilor corpului ce sufereau răni irecuperabile. 

Fiica lui Scavenger. Fiica lui Scavenger a fost inventată în perioada domniei regelui Henric al VIII-lea de către Sir William Skevington, locotenent al Turnului din Londra. Dispozitivul era sub forma literei A, craniul fiind amplasat în partea superioară în timp ce restul corpului era amplasat într-o poziţie aşezată ce forţa genunchii să strivească restul corpului. Fiica lui Scavenger a fost realizată ca revers al unui alt dispozitiv de tortură menit să distrugă corpul victimei prin întinderea lui. 

Leagănul lui Iuda (Scaunul lui Iuda). Victima era amplasată în vîrful piramidei, iar greutatea sa făcea ca vîrful piramidei să-i penetreze anusul, vaginul sau scrotul. În funcţie de dorinţa persoanei ce realiza interogatoriul, victima era supusă unei presiuni din ce în ce mai mare sau era eliberată în repetate rînduri cu întreaga greutate a corpului pe vîrful piramidei. În prezent, metoda este utilizată de anumite guverne din America Latină ce au modificat dispozitivul prin adăugare unor benzi electrice la nivelul taliei. Asemănător cu scaunul lui Iuda este Măgarul Spaniol. 

Măgarul Spaniol. Măgarul Spaniol era un dispozitiv cu o formă triunghiulară, ascuţit în partea superioară. Victima era amplasată în ,,şa'', iar de picioare îi erau ataşate diferite greutăţi. Unele surse istorice sugerează că instrumentul ar fi avut capacitatea să despice în întregime o persoană. 

Para durerii. Aceste instrumente erau utilizate atît pentru tortură orală, cît şi anală sau vaginală. Interiorul cavităţilor în cauză erau mutilate iremediabil şi erau despicate de forţa de deschidere a instrumentului. Părţile ascuţite de la capătul instrumentului erau menite să rupă ţesuturile din gît, intestine şi cervix. Para orală era utilizată pentru pedepsirea ereticilor sau pentru persoane acuzate de practici neortodoxe, cea anală pentru homosexuali, iar cea vaginală pentru femeile acuzate de unirea sexuală cu Satana. 

Stropitoarea cu plumb. Dispozitivul era constituit dintr-un mîner la capătul căruia se afla o sferă ce putea fi îndepărtată şi umplută cu metal topit, ulei încins, apă fierbinte sau smoală. Zonele perforate erau apoi reataşate, iar prin scuturarea instrumentului victima era stropită cu substanţele din interior. 

Distrugătorul de sîni. Dispozitivul era utilizat atît pentru pedepsirea victimelor, cît şi pentru interogatorii. Acesta era utilizat pentru femeile acuzate de erezie, blasfemie, adulter, avort indus voit sau magie albă. Ghearele erau utilizate pe sînii femeilor, fie reci, fie încinse. 

Foarfeca-crocodil. Foarfeca-crocodil era un instrument de tortură utilizat în ultima perioadă a Europei medievale, rezervat în mod general regicidului (încercarea sau reuşita de a ucide un rege). Dinţii erau realizaţi din fier şi formau un tub atunci cînd erau închişi. După ce era încins, instrumentul era amplasat pe penisul persoanei acuzate, în cele din urmă provocînd amputarea acestei zone a corpului.