Chiar dacă cele ce urmează să vi le relatez pot părea, la prima vedere, puţin personale, vă garantez că nu este aşa. Înainte de toate, comportamentul agresiv-ameninţător şi voluntar al unui inspector MAI faţă de oricare cetăţean este o chestiune de interes public, care ne priveşte pe fiecare dintre noi în parte, dar şi pentru că orice poliţist este plătit din taxele noastre. Menirea lui este să ne asigure securitatea împotriva agresorilor, nu să devină ei agresorii voluntari ai celor care-i asigură salariul. În ţările post comuniste, poliţiştii „moderni” moştenesc deprinderi, instincte profesionale şi nostalgii atotputernice după chipul agresivităţii sau puterii discreţionare pe care o aveau cei ai căror urmaşi sînt.

M-am convins, iarăşi, de acest adevăr în ziua de 14 Septembrie, pe raza satului Grigorievca, raionul Căuşeni. În acea zi, puţin după orele prînzului, la bordul unei maşini, călătoream, împreună cu Ion Berlinski şi şoferul maşinii, pe şoseaua care întretaie satul. Şoferul care ne însoţea, de felu-i, este un pilot foarte prudent, numai că, după o viteză regulamentară, pe teritoriul satului a rămas cu circa 9 sau 10 km peste limita legală, fiind imediat opriţi de un echipaj de la Poliţia Rutieră. Şoferul, disciplinat, i-a prezentat actele poliţistului care l-a oprit, apoi a coborît din maşină şi l-a însoţit la maşina echipajului ca să i se întocmească procesul-verbal de contravenţie şi să-şi plătească amenda cuvenită.

În acest răstimp, eu şi Berlinski am coborît din maşină ca să ne dezmorţim. Dinspre drumul perpendicular unde erau parcate două maşini ale echipajului de poliţie veneau grupuri mici de elevi minori ai unei şcoli. Berlinski i-a observat pe doi dintre tinerii poliţişti cînd comentau şi se uitau senzual după fundurile unor fetiţe, copile minore, eleve. Relativ moralizator, cordial, dar şi ca un părinte de fete, Berlinski le-a spus celor doi tineri poliţişti: „Noi am greşit încălcînd limita de viteză şi plătim pentru asta, dar voi nu greşiţi cînd vă uitaţi cu poftă după nişte copile minore?” Tinerii poliţişti, probabil surprinşi de acurateţea cu care au fost observaţi, ruşinaţi poate în forul lor interior, au roşit în obraji, dar şi-au adus aminte, instantaneu, că sînt AUTORITATE şi au început să încerce să dea răspunsuri/justificări din ce în ce mai dure, aşa cum stă bine unor „duri” luaţi de ei drept model de prin filme. S-au răţoit obraznic la Berlinski, devenind ameninţători ca nişte infractori la colţ de stradă.

Dar asta n-ar fi fost nimic dacă în discuţie nu intra încă un personaj, îmbrăcat în civil, un tip relativ scund, care şi-a arogat o morgă atotputernică de parcă era general KGB. Neplăcîndu-i observaţiile lui Berlinski, personajul cu pricină i-a cerut să-şi închidă gura, să-i lase în pace pe poliţiştii cărora nu le declarase nici un război, căci altminteri va chema un echipaj de intervenţie ca să-l aresteze. Da, oameni buni, a intrat în vorbă fără nici un rost ca să-i spună lui Berlinski că are PUTEREA să cheme un echipaj de intervenţie ca să-l aresteze, ca să se vadă cîtă PUTERE are el. Nici acum nu am înţeles cu nici un chip ce-a fost în capul acelui tip despre care încă nu aflasem cine este, care-i rostul lui, la drumul mare, lîngă Poliţia Rutieră.

În fine, am demarat fără să-i alimentăm dorinţa de a chema trupele de intervenţie. Pe drum, însă, făcînd mai multe popasuri, fiind şi jurnalişti iscoditori şi cu destule relaţii, am auzit atîtea despre „misteriosul şi atotputernicul personaj” încît ni s-a făcut chiar milă de unii. Astfel, am aflat că se numeşte Serghei Artiomov, că este ofiţer al MAI şi s-ar ocupa de verificarea inspectorilor auto într-un anume Serviciu, că ar avea numeroase plîngeri depuse împotriva lui şi, mai ales, că există numeroşi oameni cinstiţi din raionul Căuşeni care-l consideră mai mult un terorist în uniformă decît un poliţist. După felul în care s-a purtat cu noi, înclinăm să-i credem.

După ce am fost opriţi de către echipajul Poliţiei Rutiere (una din maşini avea numărul MAI 9779), am făcut cîteva constatări care pot fi acceptate sau nu. În primul rînd, m-au mirat armele purtate la vedere de către poliţişti. Poate că aşteptau vreun convoi de traficanţi de arme sau droguri înarmaţi pînă în dinţi, mi-am zis! Mai apoi, am constatat că ei, poliţiştii, vînează, în primul rînd, eventualele infracţiuni rutiere, nu le previn cu prioritate. Poate că e prea tentant procentajul din amenzi cu care actualii guvernanţi şi i-au fidelizat, mi-am spus! Spun „vînează” deoarece i-am văzut cum stau ascunşi şi filmează de la distanţă, cu o cameră cu transfocator puternic, maşinile care urmează să apară „cu viteze convenabile lor”.

Abia după aceea, în final, am fost uimit de micul Stalin-Hitler de la MAI, fără uniformă, de care mă mir că nu ne-a ameninţat că poate chema şi elicoptere de luptă spre a anihila firavul nostru grup care mergea spre piaţa din Căuşeni, de unde ne-am procurat roşii-proiectile, vin inflamabil, o gîscă-spion dresată să detoneze ardei iute în fundurile inamicilor şi un papagal care a ştiut la ce bancă să meargă să ne plătească binemeritata amendă.

În final şi cu naivitate, mă mir de rostul aflării la drumul mare într-o după-amiază de Vineri a acelui Artiomov Stalin-Hitler de la MAI, tocmai de la Chişinău, însă, văzîndu-i aroganţa de miliţian sovietic sau de KGB-ist reformat din cauza unor purtări abuzive, am înţeles de ce se spune că are atîtea plîngeri şi de ce oamenii cinstiţi îl urăsc. Oare şi cei fărădelege, bandiţii, îl urăsc la fel de mult?

Mihai CONŢIU