Mihai CONȚIU

În urmă cu cevașilea vreme, Președinta Maia Sandu i-a îndemnat pe copii să-i expedieze scrisori în care să-i povestească despre scriitorii preferați. Copiii din țară și diasporă i-au răspuns. Pe adresa Președinției au ajuns peste 300 de scrisori. Pe data de 3 Martie, de Ziua Mondială a Scriitorilor, Maia Sandu a adrestat  un mesaj pentru copiii care i-au expediat scrisori sau i-au transmis mesaje online, scrisori în care copiii au povestit cine sunt autorii lor preferați. Nu și mie! Sub acoperire de copil, i-am scris că scriitorii mei preferați sunt Hermann Hesse, Kafka și Elias Canetti! Și-o fi imaginat că sunt copilul nereușit al vreunui jucător de fotbal!

„Prieteni, am primit peste 300 de scrisori și mesaje de la voi despre cărțile preferate. Scrisorile voastre au venit însoțite de desene cu inimioare, cu floricele, chiar și fotografii. Și am reușit să citesc fiecare scrisoare în parte și să aflu despre cărțile voastre preferate, despre autorii voștri preferați”, a răspuns încîntată Președinta. Dracul m-a pus să nu-i trimit desene cu inimioare și cu floricele, ci un desen de Picasso!

”M-am bucurat să aflu că mulți dintre scriitori mei preferați din copilărie, sunt și scriitorii preferați ai copiilor de astăzi… Alexandre Dumas, frații Grimm, Andersen, Victor Hugo, Agatha Christie (de parcă A-gata-Cristi ar fi autoare pentru copii; n. aut.) și mulți alții. Bineînțeles, foarte mulți copii mi-au scris despre Harry Potter, pe care eu, din păcate, încă nu l-am citit, dar promit să fac acest lucru”, a mai adăugat Președinta.

Ce-și poate imagina un analist politic serios ori un intelectual despre Maia Sandu care, Președintă de Țară fiind, în mandatul ei prezidențial, își propune să citească Harry Potter? Că este infantilă? Primul volum Harry Potter a apărut acum vreo 24 de ani, la circa jumătate de ani în urmă din vîrsta Președintei de acum. Chiar și atunci, era o lectură infantilă pentru o domnișoară care trebuia să fie preocupată de cititul marilor clasici ai literaturii universale și, ținînd seamă de specialitatea ei, a operelor redutabililor finanțiști și politologi ai lumii. Se pare că ”rampele Lucinschi-Filat-Sturza” care au lansat-o nu-i recomandau asta tot din aceeași ignoranță. Erau suficiente ”relațiile prezidențiale”, care erau ”legitimații de competență” în exterior, c-așa-i la Circurile prezidențiale de ocazie!

Acum, cînd domnișoara Președintă e bîjbîită de apropierea vîrstei de 50 de ani, singura ei scuză era ca să-i citească Harry Potter unui copil al ei, ca să-i cultive gustul lecturii. Să le promiți unor copii că, Președintă fiind, vrei să citești Harry Potter, din perspectivele realității ei concrete, înseamnă că nu vrei să te apropii cu adevărat de copii, ci, eventual, de părinții lor, cu nădejdea că te vor simpatiza. Dacă acești părinți au habar ce-i cu Harry Potter!!! Pînă la asta, însă, la ora actuală, domnișoara Președintă ar trebui să ne fi demonstrat că, înainte de Harry Potter, a citit măcar memoriile lui Churchill, Thatcher etc., că știe bine cine a fost Talleyrand, Brzezinski…!

Înainte de cei amintiți, ca o condiție obligatorie pentru un intelectual matur și cu aspirații politice, ar trebui să presupunem că domnișoara Președintă i-a citit pe Goethe, Shakespeare, Joyce, Heine, Proust, Lord Byron (pe clasicii ruși, parțial, credem că i-a citit!), măcar pe Hegel și Cioran din filosofi, că de alți ”grei” nici nu vorbim, iar despre cunoașterea operelor marilor muzicieni clasici și ale artiștilor plastici universali nici nu mai discutăm! Orice Președinte de Țară trebuie să aibă habar de toate astea! Doar vrea să scoată din beznă poporul, nu? Avem pretențiile acestea ținînd seamă că, la aproape 50 de ani ai săi, a apucat libertatea să se cultive din plin, într-o totală libertate, lipsită de cenzura totalitar-comunistă!

Optînd pentru lecturarea lui Harry Potter, repetăm că în mandatul prezidențial actual, domnișoara Președintă ne transmite clar că vrea să se inspire și să le ofere moldovenilor doar magii, virtualități, vrăjitorii și alte miracole abstracte, nicidecum realități concrete! Să citească Harry Potter e prioritatea ei, nu desemnarea unui Guvern!

Nefiind convinși că l-a citit integral nici pe Ion Creangă, fiind convinși că are mari lacune în privința autorilor citați mai devreme, îi recomandăm domnișoarei Președintă, cu bune ”intenții larg deschise”, să citescă, foarte, foarte atentă, pentru că o privește, măcar ”O scrisoare pierdută” a inegalabilui Ion Luca Caragiale.

Precizare subiectivă: Eminescu și Caragiale au fost contemporani și prieteni pînă la… Veronica. Eminescu a fost predestinat să sufere pentru lume, i-a criticat dur, în calitate de ziarist, pe toți politicienii timpului său, pentru deprinderile lor mîrșave de atunci și a murit trist, prematur. Acum, dacă trăia, o făcea harcea-parcea, pe EA! Caragiale, nu mai puțin genial, a preferat să rîdă de toți, să-i caricaturizeze, să ne demonstreze, ca un vizionar indiscutabil, și astăzi, că politicienii actuali, așa cum e și Sandu, sunt la fel de mincinoși și căcăcioși ca și cei de acum 150 de ani.

Domnișoara Președintă, în egală măsură, în plan intern, seamănă cu personajul Cațavencu, atunci cînd acesta spune: ”Domnilor! Onorabili concetățeni! Fraților! (…) În aceste momente solemne… mă gîndesc… la țărișoara mea… la România… la fericirea ei! La progresul ei! La viitorul ei!”

Pe de altă parte, domnișoara Președintă, ”avînd asigurările externe de rigoare”, ca să-și  motiveze abuzul constituțional, privitor la dorința fanatică de a provoca alegeri anticipate, seamănă cu personajul Dandanache din aceeași piesă a lui Caragiale, care spune:

”Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii; stii, m-a combătut opoziţia si colo, si dincolo, si dincolo... si rămăsesem eu... care familia mea de la patuzsopt în Cameră…, rămăsesem mă-nţeledzi fără coledzi... si asa am venit pentru aledzere.”

Acum, noi, ce să facem – să murim triși și prematur ca Eminescu, din cauza domnișoarei Președintă, sau să rîdem, să ne hlizim, trist, totuși, de gravitatea tîmpă cu care tratează disprețuitor acest popor, așa cum nemuritorul Caragiale o făcea cu aceiași concetățeni politici de-ai ei de acum peste 150 de ani? Sigur că îl preferăm pe Caragiale! Nu și pe Veronica Micle, pe care Caragiale a pus-o cu ochii în tavan! Nu și pe EA! Nu și pe partenera Olesica! Nu și pe ăilalți Corecți Politic din PAS, pentru că noi, știți, suntem, cumva, normali, și urmași ai lui Caragiale! Totuși! Ai lui Ștefan cel Mare? Băi, nu cumva v-ați îmbătat?