INCA O DATA DESPRE MEDIOCRITATEA SI IMPOSTURA UNOR POLITICIENI

Motivele reale pentru care ţara este ruinată

Cea mai gravă problemă cu care Republica Moldova s-a confruntat încă din 1991 constă în acea că toţi cei care au avut Puterea nu au fost şi nu sînt încă politicieni autentici, ci unii improvizaţi şi legitimaţi doar printr-un partid înscris legal. Politica, la urma urmei, este şi ea o vocaţie, este o ocupaţie care nu trebuie practicată chiar de oricine. În primitivismul devenirii politice a acestei ţări, la fel cum este, de exemplu, şi în România, cei care s-au apucat de politică au făcut-o nu pentru că aveau pregătire în domeniu, că moşteneau o tradiţie politică din familie, ci pentru că au sesizat că, pe fondul ignoranţei generale, politica poate fi o afacere personală profitabilă atîta timp cît îşi perfecţionau permanent discursul demagogic.

Aceşti oameni au ales să devină politicieni nu pentru salvarea sau prosperarea ţării, ci pentru că este singura „profesie” în care nu trebuie să aibă nici o pregătire, dar care le dă posibilitatea să-şi achite facturi costisitoare, să trăiască în lux şi să inspire teamă semenilor lor. În acest context, la modul cel mai real cu putinţă şi dincolo de discursurile populiste, sforăitoare, partidele nu-şi asumă absolut nici o responsabilitate majoră şi sancţionabilă cumva faţă de cetăţeni, ţară şi viitorul ei. Prin aceasta trebuie să înţelegem că orice partid care emite pretenţii de a guverna ar trebui să aibă printre membri săi cei mai străluciţi, recunoscuţi şi expertizaţi specialişti în economie, agricultură, finanţe, industrie, învăţămînt, sănătate, siguranţă naţională etc., etc. Anume aceşti specialişti trebuie să fie „personalitatea generică” a unui partid, nu doar liderul care conduce partidul ca pe un SRL oarecare.

Exemple contraproductive sînt cu nemiluita. Este suficient să ne gîndim la Silvia Radu numită în funcţia de ministru al Sănătăţii, un om care are expertiză în domeniu la fel cum are Mihai Ghimpu în fuziunea termonucleară controlată. Tocmai astfel de numiri denotă lipsă de responsabilitate şi respect faţă de ceea ce trebuie să fie Statul, dar şi dovada clară că cel care decide astfel de numiri tratează guvernarea ca pe o afacere personală. Un alt exemplu de dispreţ faţă de abordările responsabile faţă de instituţiile fundamentale ale Statului ar mai fi şi numirea lui Artur Reşetnicov în funcţia de judecător la Curtea Constituţională (CC). Din perspectiva calităţilor pe care trebuie să le deţină pentru ocuparea unei astfel de funcţii, Reşetnicov este un nimeni. Un judecător la CC, dincolo de aceea că trebuie să aibă şi venerabilitatea unei anumite vîrste, ar trebui să fie autorul unor sute de articole şi studii, al unor cărţi de specialitate şi, fireşte, să fie o notorietate cu rezonanţă nu doar naţională.

Numirea unor astfel de impotenţe în funcţii de mare responsabilitate este posibilă deoarece este impusă de către politicieni la fel de impotenţi, dar care au Putere. În acest vagabondaj politic întîlnim personaje care cam toată viaţa lor matură au trăit profitabil din politică fără să fi făcut absolut nimic pentru ţară şi cetăţenii care i-au votat. Cum altfel decît vagabondaj politic poate fi numită prezenţa în viaţa publică a unor inşi ca Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă, Dumitru Diacov, Marian Lupu, Vladimir Plahotniuc, Vladimir Filat etc.? Pe măsură ce timpul trece, ei devin tot mai prosperi în timp ce ţara sărăceşte constant.

Scriu aceste rînduri fiind stimulat şi de cîteva clipe în care am auzit-o, la Pro Tv Chişinău, în emisiunea În Profunzime pe o tînără, Inga Grigoriu, ajunsă deputat din partea PPDA. Observaţiile pe care le fac sînt consecinţa unei bogate experienţe trăite şi printre politicieni, în afara lor, din care nu au lipsit victorii efemere, înfrîngeri ori trădări usturătoare etc. Tînăra despre care vorbesc a făcut cîteva afirmaţii de a căror sinceritate nu mă îndoiesc o clipă. Problema e că sinceritatea şi avîntul ei de acum au valabilitate de-o clipă. Nu-i prima şi nu va fi nici ultimul politician care nu-şi va putea îndeplini aproape nici una din promisiunile electorale asumate, dar haideţi să judecăm la rece, în termenii realităţii existente!

Tînăra deputat Grigoriu spune că e altfel decît ceilalţi politicieni de pînă acum şi în aceste clipe o cred. Tot ea spune că va lupta în Parlament să finalizeze toate promisiunile electorale asumate. Să zicem că acum poate fi vorba despre naivitate, numai că aşa ceva nu este permis. Unul care devine deputat ştie prea bine ce împuterniciri are, care-i contextul politic în care îşi va îndeplini mandatul, ce posibilităţi are şi care sînt marjele admisibile în materie de inevitabile concesii ori compromisuri. În contextul în care Andrei Năstase afirmă că PPDA şi ACUM nu vor face absolut nici o alianţă în Parlament, cu PDM ori PSRM, ca să devină o parte a unei majorităţi parlamentare şi de guvernare, tînăra deputat Grigoriu se va deprinde uşor cu statutul privilegiat din Parlament, va învăţa să simuleze hărnicia prin luări de cuvînd sau iniţiative legislative care nu vor avea sorţi de izbîndă şi, cel mai important, va avea pe cine da vina că nu-şi poate onora promisiunile electorale, aflată fiind în opoziţie parlamentară. Începînd cu anul 1990, am văzut şi cunoscut puzderie de astfel de „tinere speranţe politice”. Pe de altă parte, îmi este extrem de greu să cred că tînăra Grigoriu este atît de naivă încît să nu ştie de pe acum că i-a fost proiectat doar rolul de „deputat de profesie”. Încă de pe acum îi este scris să fie şi ea un fel de Andrian Candu, Dorin Chirtoacă ori Marian Lupu, căci aşa e la moldoveni, unde politica e o meserie sigură şi cam singura pe care ştiu s-o practice astfel de politicieni!

Mihai CONŢIU

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
01.03.24 - 00:46
07.03.24 - 00:42
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 20:46
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40