IN FAVOAREA CUI VOR FRAUDA GUVERNANTII ALEGERILE?

„Secretele politice” ale lui Năstase şi Sandu

Alegerile parlamentare din 24 Februarie vor fi fraudate masiv de către guvernanţi. Acest proces a fost demarat încă de cînd PDM şi-a însuşit guvernarea printr-o lovitură de Stat mascată în stilul moldovenesc provincial. Fraudarea a intrat în linie dreaptă spre finele anului trecut, în dimensiunile populiste şi antinaţionale pe care le-am detaliat în mai multe editoriale anterioare. Acum însă consider că este oportun să abordez chestiunea fraudării alegerilor şi din perspectivele „motivaţiilor”, „beneficiarilor” şi ale spaţiilor de manevră conjuncturale de creare a unor alianţe postelectorale de guvernare.

Este clar pentru oricine că în cazul unor alegeri corecte Partidul Socialiştilor ar fi cîştigătorul absolut. Acesta este şi motivul pentru care guvernanţii, spre a-şi păstra Puterea, vor frauda alegerile, dar şi pentru că îşi doresc să rămînă un „partid-jucător” indispensabil în formarea unei viitoare coaliţii de guvernare. PDM vrea să rămînă unicul joker politic la Chişinău. Partudul Socialiştilor ştie asta şi de aceea a şi atenţionat că va protesta şi va provoca alegeri anticipate. PSRM ştie că nu-şi poate permite o alianţă sinucigaşă postelectorală cu PDM, avînd trecutele pilde oferite de PLDM şi PL. Acest lucru îl ştiu prea bine şi Andrei Năstase, şi Maia Sandu, coabitaţi electoral în blocul ACUM. Cu toate acestea, Năstase şi Sandu, împrumutînd o terminologie din România, vorbesc despre imaginarul „binom Dodon-Plahotniuc”, care are alte rosturi decît cele părute la prima vedere.

 

Sandu, ca umplutură politică

Politic vorbind, în pofida rezultatului obţinut în alegerile prezidenţiale, Maia Sandu este o umplutură politică, o improvizaţie-recomandare a cuiva din Vest care-şi imaginează că poate fi remodelată în „alternativă”. Spun „remodelată” pentru că, profesional şi politic vorbind, Sandu s-a „modelat” şi sub guvernarea comunistă, dar şi sub cea a AIE, fiind racolată politic de Vlad Filat. Observaţi, aşadar, că fecioria ei politică aclamată acoperă un semi-bordel politic clandestin. Vrăjeala cu activitatea ei de vreo doi ani în calitate de fost consilier la Banca Mondială este valabilă pentru fraierii dispuşi să uite că, de fapt, este găină bătrînă autohtonă. Înainte de a înjgheba PAS, Sadu declara că nu-şi poate permite să înfiinţeze un partid deoarece trebuie bani mulţi, pe care nu-i are. Pînă la urmă, a dat de urma lor!

 

Năstase, înghite cu noduri

Andrei Năstase ştie prea bine ce-i cu aliata lui, Maia Sandu, dar înghite acest mariaj pentru că nu are încotro. Virginitatea lui politică este contraproductivă deoarece are extracţii care nu pot proiecta pentru ţară altceva decît ce au făcut predecesorii conducători şi actualii guvernanţi. Aici mă refer, în primul rînd, la afilierea lui la clanurile financiare ale celor doi Ţopa refugiaţi în Germania. Această afiliere greu de negat îl legă pe Năstase, politic, de spectrul unui trecut susceptibil de fraudă, unul pe care, în virtutea logicii dată de realitate, este obligat să-l reînvie. Cu alte cuvinte, doreşte demolarea oligarhiei lui Plahotniuc prin înlocuirea ei cu o bi-oligarhie Viorel Ţopa-Victor Ţopa.

Sînt întru totul de acord că au fost condamnaţi pe nedrept, iar fuga lor din ţară este absolut justificată, acesta fiind şi motivul pentru care Germania nu-i extrădează, în pofida declaraţiilor belicoase şi revendicative ale lui Pavel Filip şi ale altor demnitari încă de la înscăunarea tainică a guvernării PDM. Problemele ce ţin de integritatea celor doi încep de dinainte de a intra în conflict cu Plahotniuc – felul cum au devenit mari milionari, bancheri etc. într-o perioadă sumbră, sub aspect penal, a ţării. Este imposibil de crezut, indiferent de acurateţea cu care se ascunde acest fapt, că cei doi Ţopa nu stau în spatele finanţării politice şi mediatice a PPDA. De fapt, alde Ţopa, împreună cu un om din anturajul lui Vladimir Voronin, pregăteau un maidan la Chişinău încă pentru anul 2005. Oameni din cercul lor aşa şi spuneau: „Străzile Chişinăului vor fi pline de sînge”. Însă atunci omul din anturajul lui Voronin a dat înapoi. Scenariul a fost pus în practică tocmai la 7 aprilie 2009. Dar să revenim la binoamele noastre.

Paradoxul constă în aceea că un tînăr politician, Năstase, vrea să readucă trecutul cenuşiu în politica de perspectivă. Observîndu-i construcţia partidului, care nu străluceşte prin prezenţe impunătoare şi de certă perspectivă, putem spune că PPDA este Năstase. Analizîndu-l pe Năstase, putem spune că el este Victor Ţopa şi Viorel Ţopa. Totodată, nu poate rămîne nerostită bănuiala că „încercarea politică” cu Andrei Năstase este o consecinţă a precedentei tentative politice ratate ale celor doi Ţopa cu Sergiu Mocanu.

Lupta anti-oligarhică a lui Năstase, de altfel justificabilă prin motivaţie electorală populistă şi subiectul uman ales, Plahotniuc, pare mai mult o fanfaronadă în condiţiile în care vrea să fie un punct forte electoral. Notez acestea pentru că ar fi fost mult mai credibil şi demn de urmat dacă, în premieră pentru politica partidelor autohtone, ne-ar fi prezentat un Proiect de ţară în toate complexele pe care le presupune, plecînd de la realităţile existente, cu soluţii, termene, costuri etc. în absolut toate dimensiunile politice, economice, financiar-bancare, sănătate, învăţămînt, industrie, agricultură, armată, asistenţă socială, administraţie locală şi centrală etc., etc.

Revenind la alianţa lui cu Sandu, am certitudinea că este una forţată, dictată şi acceptată de nevoie. Este greu de crezut că această alianţă ar rezista şi în viitorul Parlament dacă vor fi aleşi. Deocamdată, amîndoi vor cu orice preţ să ajungă în Parlament.

 

Nu l-a vrut primar, dar îl doreşte deputat

Ştim bine că invalidarea mandatului de primar al lui Năstase a fost una abuzivă. La vremea respectivă, am scris despre pericolul pe care-l reprezenta Năstase pentru guvernanţi (Plahotniuc) în calitate de primar. Ca viitor deputat însă…, lucrurile iau o altă întorsătură. Sînt sigur că Năstase dă ascultare unor rechini mult mai versaţi decît el, iar aici mă refer la eminenţele cenuşi Ţopa şi, poate, chiar vulpea bătrînă Lucinschi. Amintiţi-vă că iniţial Năstase se aliase în lupta lui împotriva oligarhiei cu Igor Dodon şi Renato Usatîi! Brusc, acesta s-a îndepărtat de cei doi şi a privatizat în nume propriu lupta anti-oligarhică, dîndu-i totuşi şi Maiei Sandu şansa să lupte cu lenjeria acesteia.

Dintr-o dată, Năstase a decis că Dodon este aliatul secret al lui Plahotniuc. Nu cred că este decizia lui, ci mai curînd o recomandare de la Centrul din InfarktFurt pe Main (localitate germană imaginară). Abordarea acestei strategii propagandistice şi cu bătăi electorale, are rostul de a-i singulariza imaginea lui Năstase drept unic luptător înverşunat împotriva lui Plahotniuc. Într-un context politic de perspectivă, această proiecţie a lui trebuie să o substituie indirect pe cea a fostului „cinstit Ghimpu”, care de „dragul integrării europene” a acceptat alianţa cu Plahotniuc.

Guvernanţi au absolut toate motivele să fraudeze alegerile pentru ca ei să intre în Parlament, dar şi blocul ACUM. Este greu de crezut că Năstase nu intuieşte acest lucru. În acest context, Năstase lansează diversiunea „binomului Dodon-Plahotniuc” spre a-şi „martiriza” o viitoare „alianţă de sacrificiu” cu Plahotniuc în viitorul Parlament. Pînă şi hoţii de buzunare ştiu că Plahotniuc este susţinut puternic de către guvernarea coruptă de la Bucureşti, iar asta şi în contextul în care România deţine Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Fiind parteneră cu Plahotniuc, guvernarea de la Bucureşti este inamica de moarte a lui Dodon. În consecinţă, fraudarea alegerilor devine o necesitate acceptabilă şi pentru guvernanţii români, iar asta presupune că vor exista presiuni severe asupra lui Năstase să facă alianţă postelectorală cu PDM, dacă vor accede în Parlament, ceva în genul fostelor AIE 1 şi AIE 2, tocmai spre a-i izola pe socialişti „de dragul integrării europene şi împotriva Rusiei”. Presiunile româno-europene asupra lui Năstase, implicit şi asupra Maiei Sandu, pentru a se alia cu PDM vor fi dublate, probabil, şi de cele ale refugiaţilor Ţopa, care pot negocia în alţi termeni cu Plahotniuc. Dar şi plahotniuc va „oferi” Ţopilor halca de muls din economia Moldovei şi, astfel, lupta dintre ei se va încheia. Năstase va lupta de atunci încolo cu Plahotniuc numai în somn avînd gura uscată de sete.

Iluzia, fantasmagoria integrării europene şi „pericolul rusesc” au slujit şi vor sluji drept pretext pentru acoperirea multor ticăloşii antinaţionale şi penale, aşa cum a fost în cazul lui Ghimpu, al lui Filat… La fel va fi şi pe mai departe! Pînă una, alta, cu ajutor „frăţesc” românesc, se pare că se doreşte ca Plahotniuc să arbitreze, în continuare, facerea şi desfacerea de alianţe de guvernare… proeuropeană!

Mihai CONŢIU

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
01.03.24 - 00:46
07.03.24 - 00:42
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 20:46
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40