Despre golanii politici lăsaţi în voia lor

Autor: Mihai CONŢIU

Printre multele, sfidător de multe, satisfacţii pe care le am de la „căţeaua asta de viaţă”, mai amintesc aici şi pe acelea că dorm liniştit, cu tandreţe chiar, mă scol fără ceas, adică atunci cînd „vrea muşchii mei”, şi, mai ales, cînd, dimineaţă sau spre prînz, ies din casă să văd Moldova dezbrăcată de inhibiţii, de responsabilităţi politice, îmbrăcată la patru ace cu „proiectele politice” Dodon, Usatîi, Vlah sau Leancă, cu cele două Mitropolii Politice Ortodoxe, cu Decebal-e dinspre Burebista la Ghimpu, să-l salut respectuos pe gunoierul pe care-l văd măturînd în faţa blocului şi restul… resturilor!

Proiecte politice, dar nici un proiect de ţară

Nu zic că ruşii n-or băga ceva bani în fundul unor „proiecte politice moldoveneşti” ca Dodon, Usatîi, Leancă, Vlah sau cine o mai fi, dar îmi amintesc bine răspunsurile liderului PCRM, Vladimir Voronin, la o emisiune televizată, în care era vorba despre aceste finanţări. Ar fi hazardant din partea noastră să punem la îndoială adevărul spuselor sale, iar asta pentru că Voronin este un politician extrem de bine informat şi are şi o intuiţie de invidiat.

Întrebat fiind de unde crede că sînt finanţate astfel de „proiecte politice”, pare-mi-se că de Lorena Bogza, la emisiunea „ÎnProfunzime”, Voronin a spus că banii primiţi de liderii acestor proiecte vin din Moldova, nu din Rusia. Sînt absolut convins că aşa şi este. Ruşii nu dau bani, ci „te protejează” cu influenţa şi puterea politică pe care, în primul rînd, o au, dar se bazează şi pe felul provincial, de vasali, în care acţionează aceşti lideri politici, care sînt copleşiţi şi „onoraţi” de această „protecţie”. În virtutea acestei „protecţii”, dat fiind că ruşii vor să li se supună necondiţionat absolut toate etniile pe care le consideră vasale, „proiectele politice moldoveneşti” sînt făurite tot pe bani furaţi de la moldoveni prin diferite tertipuri. Numai aşa ei îşi asigură voluntar loialitate faţă de un Kremlin care îi dispreţuieşte.

Atîta vreme cît Voronin a condus ţara, toţi aşa-zişii pro-români şi proeuropeni l-au acuzat că este pro-rus, deşi guvernanţii de după 2009 nu s-au opus Rusiei, aşa cum a făcut-o Voronin, nici în proporţie de 0,001%. Amintiţi-vă, iarăşi, nesemnarea Planului Kozak de federalizare a ţării, implementarea Acordului de Asociere UE-RM, faptul că Federaţia Rusă a impus embargouri economice Moldovei încă din timpul preşedinţiei lui Voronin, iar asta şi pentru că Voronin nu a acceptat diktatul Kremlinului şi multe altele!

Da, Voronin a avut un proiect de ţară, oricît de discutabil sau disputabil ar fi fost el, dar exista, numai că un astfel de proiect nu poate fi finalizat cît ai bate din palme, căci cere timp şi continuitate. Voronin a avut, dacă e să dăm un singur exemplu, Proiectul Satul Moldovenesc, care avea să valorifice 60 de miliarde de lei pentru dezvoltarea satelor noastre. Acum satele noastre se scufundă în beţie, banditism şi sărăcie. După înlăturarea de la Putere a guvernării comuniste, în locul proiectului de ţară pentru statul Republica Moldova au început să apară „proiecte politice individuale”, aşa cum este Dodon, Usatîi, Vlah sau Leancă. De ce „proiecte politice de partide diversioniste” şi nu proiecte naţionale, de ţară?

Asta înseamnă că inamicii externi ai Moldovei vor să păstreze statalitatea acestei ţări într-o permanentă incertitudine, într-o formaţiune statală disputabilă cu acordul unor forţe politice, avînd astfel, deci, ingredientele „democratice” justificabile. Dacă PCRM şi-a păstrat consecvenţa cu privire la statalitatea Republicii Moldova, devenită acum chiar o nostalgie şi pentru aprigii ei contestatari de pînă la 2009, la ora actuală, Moldova a devenit o ţară a nimănui, în proiecţia ei ca stat, dar s-a şi transformat în proprietatea unor „iniţiatori de proiecte politice”.

Este sau nu Plahotniuc proprietarul Moldovei?

Ţinînd seamă de controlul absolut pe care îl deţine asupra Procuraturii, Centrului Naţional Anticorupţie, asupra conducerilor instanţelor de judecată, instituţiilor naţionale mass-media şi multe, multe altele, precum uriaşa avere pe care doar i-o bănuim, sîntem motivaţi să afirmăm că Vladimir Plahotniuc este proprietarul neoficial al Republicii Moldova.

Prin modalităţi de-a dreptul magistrale, iar asta în contextul unui stat mafiot, proprietarul Partidului Democrat şi-a înfrînt, şi-a redus la tăcere sau, prin negocieri politice conjuncturale cu iz de şantaj, şi-a subordonat sau creat partide anexe, aşa-zisele proiecte politice. Din acest întreg eşafodaj amintim subordonarea Partidului Liberal, „proiectele politice” Godea, Dodon, Ruslan Popa şi, se spune, Usatîi şi Leancă. Dat fiind faptul că prioritatea fundamentală a PLDM este integrarea europeană, avem temeiuri să bănuim că Plahotniuc simulează susţinerea în schimbul aşternerii tăcerii asupra crimei din Pădurea Domnească, a muşamalizării gravităţii acesteia.

La fel de ameninţător pare să fie personajul în cauză şi în contextul în care ar decide schimbarea configuraţiei majorităţii parlamentare şi a Guvernului. Aici mă refer la posibilitatea unei alianţe a PD cu PSRM prin atragerea (cumpărarea) a circa 10 deputaţi comunişti, dar şi a altora. Totul depinde de semnalele pe care le va transmite Moscova şi de ora la care le va transmite!

Oricît ar părea de paradoxal, straniu sau greu de acceptat pentru unii, singurele forţe politice favorabile integrării europene a Republicii Moldova sînt PLDM şi… PCRM. PLDM îşi menţine opţiunea în virtutea asumărilor politice iniţiale, iar PCRM, ca iniţiator al acestui proces, doreşte o integrare europeană de pe poziţii de negocieri mai realiste. În realitate, aceste două partide sînt singurele neagreate de Rusia tocmai din acest motiv, iar Vladimir Voronin, în plus, nu va fi niciodată iertat de Moscova pentru că „şi-a permis luxul” de a refuza să semneze Planul Kozak de federalizare a Republicii Moldova.

„Proprietarul Moldovei”, Plahotniuc, a reuşit să „cumpere” subtil PL şi să-l păstreze, de formă, în falsa lui formă de partid pro-românesc şi anti-rusesc, ştiut fiind faptul că Ghimpu nu reprezintă nici un pericol nici pentru Moscova, dar nici ca un tip care ar determina unirea Moldovei cu România.

Distrugerea forţelor politice proeuropene de Dreapta. Gaburici, un pericol pentru Plahotniuc

Trecerea lui Ghimpu pe un segment de influenţă electorală convenabil nu a fost suficientă pentru Plahotniuc. Dreapta politică europeană din Moldova, PLDM, şi PCRM au fost şi sînt un permanent pericol pentru Plahotniuc. Aici este vorba despre faptul că integrarea europeană a ţării reprezintă o ameninţare reală pentru averile lui, pentru felul în care şi le-a acumulat, dar îi oferă şi perspectiva contemplării propriei ţări din spatele gratiilor puşcăriei, iar asta pentru ani îndelungaţi.

El vede ce se întîmplă în România, iar sechestrarea activelor sale şi ale companiei OTIV Prime Holding B.V. din Olanda, care îi aparţine, prin Decizia Curţii de Justiţie din Amsterdam, aici fiind vorba de 70 de milioane de Euro şi complicitatea lui Marian Lupu şi Andrian Candu, l-au făcut să fie mai reţinut faţă de procesul de integrare europeană a ţării. Deja se spune că îşi retrage banii din Occident înspre China, alte companii offshore sau poate chiar Rusia.

În acest context, Plahotniuc are tot interesul să distrugă sau să compromită definitiv orice forţă politică de Dreapta, în particular pe Vlad Filat, sau cu orientări proeuropene. De la PLDM, l-a momit pe Vitalie Nagacevschi ca să-i devină avocat personal, lui Mihai Godea, ca „proiect politic”, i-a finanţat un partid de care nimeni nu mai ştie nimic, de la PCRM l-a extras cu eleganţă pe Dodon, Greceanîi, Sergiu Sîrbu şi tot aşa.

Cel mai răsunător succes despre care se crede că îi aparţine este „proiectul politic” Dodon, care este extrem de abil ascuns sub impresia că este o creaţie exclusivă a Moscovei. În realitate, Moscova aplaudă şi susţine astfel de „proiecte” strict naţionale. O tentativă interesantă de sabotare a Dreptei şi a lui Filat este „proiectul politic Iurie Leancă”, un proiect care are toate şansele să se transforme într-un mare fîs, la fel ca şi cel cu Godea. Ca politician, Leancă este o nulitate (doar un cititor de studii politice), iar frustraţii politici şi „administrativi” care i s-au alăturat îi sînt pe măsură. Chiar dacă Leancă a fost proiectat să intre într-un anonimat politic absolut, ceea ce este doar o chestiune de timp, Plahotniuc se foloseşte de această păpuşă politică cu nădejdea intimidării lui Filat. Cîţi foşti prim-miniştri au făcut carieră politică în Moldova, deşi au încercat mai toţi?

Avem suficiente motive să bănuim că tot el se află în spatele campaniei mizerabile de compromitere a Guvernului Chiril Gaburici. Acestuia nu i s-a acordat nici măcar o perioadă decentă de graţie de trei luni. S-au repezit ca şacalii asupra lui pe chestiuni care nu au nimic de-a face cu acţiunile la care trebuie să ne aşteptăm de la el. Observîndu-i mai bine pe toţi cei care s-au năpustit asupra lui Gaburici pentru a-l vulnerabiliza din start, constatăm că aceştia provin din tabăra cuplului politic de interese Plahotniuc-Ghimpu.

Prin declaraţiile proeuropene pe care le-a făcut, Gaburici reprezintă un pericol pentru intenţiile reale ale lui Plahotniuc, motiv pentru care sînt temeri că se va face totul pentru a-i sabota guvernarea. Pentru contracararea unor astfel de tendinţe, fireşte că este nevoie de o intervenţie proeuropeană în forţă a lui Filat. Liderul PLDM este nevoit să trîntească pe masa tuturor proiectele şi recomandările europene, iar asta în mod public, să-i oblige să spună de ce nu vor să adopte legile recomandate şi să facă reformele de rigoare, să-i desfiinţeze lui Leancă toate minciunile prin a da publicităţii tot ceea ce a făcut şi nu a făcut în calitate de ministru de Externe şi de prim-ministru şi tot ce derivă din acestea.

Sînt convins că şi o intervenţie dură şi onestă a lui Vladimir Voronin în această chestiune va limpezi apele!

Puterea proeuropenilor fără nici o putere

De cinci ani, Moldova este condusă de Guverne şi Parlamente proeuropene, iar moldovenii votanţi habar nu au de asta! De cinci ani, Moldova primeşte bani de la UE şi SUA într-o veselie, iar moldovenii votanţi habar nu au de asta pentru că sînt administraţi de către aceiaşi guvernanţi! De cinci ani, moldovenii trebuia ca să fie proeuropeni convinşi deja! De cinci ani, guvernanţii proeuropeni au făcut tot posibilul, pe bani europeni şi americani, ca să-i facă pe moldovenii majoritari să se teamă de civilizaţia occidentală şi să-şi dorească terorismul politico-economic al Uniunii Vamale! De cinci ani, guvernanţii proeuropeni merg din eşec în eşec şi s-au întors de unde au minţit că vor să plece!

Cum a fost posibil? Pur şi simplu, au tras pe sfoară Moldova, i-au minţit pe moldoveni, i-au ţinut în ignoranţă au făcut jocurile Moscovei, cu voie sau fără de ştiinţă! I-au păcălit pe moldoveni cu integrarea europeană aşa cum procedează un june arătos cu o fecioară naivă pînă o dezvirginează. După cinci ani, timp în care UE şi SUA au ajutat această ţară aşa cum nu au făcut cu nici una aflată într-un astfel de parcurs, partidele proeuropene de la guvernare au stimulat creşterea influenţei Moscovei în Moldova prin Dodon, Usatîi şi Irina Vlah. Mai mare ruşine politică nici că se poate imagina! Poate că nu este, totuşi, ruşine, ci o operaţiune reuşită! În acest caz, parafrazîndu-l pe filosoful român Petre Ţuţea, Moldova chiar este „curul Europei”.

Păstrîndu-se ritmul, ţinînd cont de batjocura cu care Dorin Chirtoacă a condus Primăria în două mandate, nu trebuie să ne mire că şi Chişinăul va fi controlat de Moscova. Zadarnic se lamentează „pro-româneşte” Chirtoacă sau Ghimpu în condiţiile în care n-au făcut nimic pentru informarea moldovenilor în privinţa avantajelor integrării în UE! S-au dus ei vreodată în Găgăuzia, de exemplu, ca să discute cu oamenii de acolo? Nu, căci au preferat să-i trateze pe găgăuzi ca fiind nişte adversari de-ai lor, nu nişte conaţionali cu probleme specifice!

Faptul că guvernanţii „proeuropeni” au stimulat anti-europenismul creat de Dodon, Usatîi sau Vlah este dovedit şi de aceea că au avut de partea lor Legea prin care îi puteau tempera. N-au făcut-o, iar asta pentru că Legea, Procuratura şi CNA sînt la comanda lui Plahotniuc. Dovezi ale fraudelor unor sponsorizări, campanii electorale costisitoare şi multe altele sînt cu duiumul.

Care-i interesul „Justiţiei lui Plahotniuc” în „proiectul politic Usatîi”?

Tinerii de pînă-n vîrstele de 35-40 de ani nu pot avea habar ce pericol uriaş reprezintă pentru viitorul acestei ţări individul Renato Usatîi. Pentru ei, el pare un cavaler medieval în armură venit să salveze Moldova de bandiţi, fără să-şi pună vreo clipă întrebarea că el poate fi unul mai mare. De ce, pentru autoapărare, partidele pro-europene, iar aici mă refer la „vinovaţii” PL şi PD, nu oferă filmuleţe moldovenilor cu trecutul interlop al lui Usatîi?

Cel sau cei care l-au scos pe Usatîi în prim-plan au avut grijă ca să-i demonizeze pe politicienii proeuropeni ca fiind marii corupţi ai Moldovei. În acest sens, au acţionat Ghimpu, Chirtoacă şi supuşii lui Plahotniuc. Absolut formal, pentru acoperire, Usatîi spune că „vrea să scape ţara” de Filat, Plahotniuc şi Voronin, deşi adversarii lui reali sînt Filat şi Voronin, nicidecum Plahotniuc.

Cu atît mai mult trezeşte suspiciuni „reabilitarea” juridică a lui Usatîi prin intermediul Judecătoriei Centru, care a stabilit că Usatîi nu ar fi folosit fonduri ilegale externe în opulenta lui campanie de promovarea propriului chip politic de „luptător împotriva corupţilor”. Curvăsăria asta juridică, în mod absolut diabolic, merge mînă în mînă cu admiterea de către CEDO a acţiunii lui Usatîi, prin care a reclamat înlăturarea lui din cursa electorală. Este sigur că şi scoaterea lui din această cursă a fost gîndită „inginereşte”, pentru că se ştia că astfel de „abuzuri programate” sînt admisibile la CEDO.

Iarăşi moldovenii sînt consideraţi ca fiind nişte infantili, nişte primitivi de către Plahotniuc. „Cinstita” Judecătorie Centru „a lui Plahotniuc” pare că ar fi fost informată de Sofia Rotaru sau ceilalţi celebrii interpreţi ruşi că ar fi cîntat, în spectacolele din Moldova, din mare prietenie sau admiraţie pentru Usatîi, un individ de care te temi, om cinstit să fii, să-ţi asociezi numele!

La urma urmei, în realitate, indivizi ca Plahotniuc nu vor decît să rămînă cu averile intacte, iar UE îi deranjează cumplit, motiv pentru care acţionează împotriva ei ca şi cum o fac cu Moldova. De-a dreptul sfidător este faptul că unele televiziuni controlate de el, aşa cum este Publika Tv, promovează emisiuni proeuropene fără de nici un impact general. Nu m-ar mira s-o facă tot cu bani europeni! De fapt, cred, căci aşa şi cam este!

„Proiectul politico-financiar al lui Plahotniuc”, se pare, faţă de cele arătate mai sus, include şi cucerirea Chişinăului, la nivel de Primărie, iar asta cu acceptul lui Ghimpu şi Chirtoacă, pentru că „şi-au făcut plinul”. Usatîi este una dintre cele mai diabolice arme politice ale sale.

Decît predarea Religiei în şcoli, Maia Sandu, în mod sigur, ar trebui să fie preocupată de predarea Eticii sau Conştiinţei Civice, unde elevii ar trebui să cunoască realele biografii ascunse ale liderilor politici actuali, mai ales ale celor aparţinînd lui Renato Usatîi, Igor Dodon, Iurie Leancă, Irina Vlah, Marian Lupu şi, bineînţeles, Vladimir Plahotniuc! Doar ei decid destinul civic şi politic al tinerelor generaţii, nu? Căutaţi, vă recomand, să-i studiaţi şi biografia lui Vladimir Voronin, căci vă asigur că nu-i veţi găsi pete!