Fiind şi producători de bunuri comercializate, preoţii trebuie să fie şi contribuabili

Autor: Mihai CONŢIU

Există o Hotărîre de Guvern, nr. 719 din 17 Noiembrie 1993 cu privire la statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova, unde la capitolul III, pct. 84 se precizează: „Mijloacele Mitropoliei se constituie din: donaţii benevole de la cetăţeni, întreprinderi, instituţii, organe de stat, fonduri sociale, de la alte organizaţii;
defalcări făcute de vicariate, parohii, mănăstiri şi comunităţi religioase în mărimile coordonate cu Arhiereul chiriarh; încasări de pe urma vînzării obiectelor de cult şi literaturii religioase; defalcări din veniturile întreprinderilor Mitropoliei; alte venituri ce nu contravin legislaţiei Republicii Moldova”, iar la punctul 89 se stabileşte că: “donaţiile materiale şi financiare ale credincioşilor, precum şi ale persoanelor juridice din Republica Moldova, făcute Mitropoliei nu sînt impozabile. Sînt scutite de impozite şi ajutoarele umanitare, acordate de către cultele din străinătate.”

Modul în care au fost făcute aceste formulări în Hotărîrea de Guvern, la care avem temei să credem că şi-au adus contribuţia înalte feţe bisericeşti, creează Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova posibilitatea de a avea o cifră de afaceri destul de ridicată şi necontrolată de organismele de specialitate ale statului.

Republica Moldova este un stat laic, în care nu există o religie de stat, ci doar una majoritară. Cu toate acestea, Mitropolia Moldovei se bucură de o seamă de privilegii din partea statului.

ÎPS, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove are paşaport diplomatic, pază de stat, participă ca unică personalitate religioasă reprezentativă la unele sărbători naţionale, este mediatizat pe măsură şi, în general, Biserica Ortodoxă este prezentă în cele mai multe dintre instituţiile publice ale statului prin capele de rugăciune, icoane, cruci etc.

Din perspectiva acestor raporturi dintre stat şi Biserica Ortodoxă, în speţă Mitropolia Moldovei, amestecul Bisericii în chestiuni ce ţin de normele legale cu menirea de a moderniza statul în spiritul civilizaţiei europene este brutal, retrograd şi neavenit. Există limite pe care Mitropolia Moldovei nu are dreptul moral şi legitim să le depăşească.

Spre exemplu, lipsa unei educaţii sexuale specializate şi profund didactice în şcolile din Republica Moldova este cea mai gravă problemă cu care ne confruntăm. De aici toate necazurile: familii fragile, adică divorţuri din cauze psihologice, medicale, sexuale, boli, isterii, copii abandonaţi, disperări, frustrări etc. Ei bine, tocmai aici intervine Mitropolia Moldovei pe post de arbitru, judecător sau cenzor, deşi nu are absolut nici un drept legitim. Aici nu are ce căuta interpretarea obtuză, habotnică şi ameninţătoare a Mitropoliei Moldovei.

Deşi ar trebui s-o facă, Mitropolia Moldovei nu are nici o strategie de combatere a sărăciei în parohiile ei!

Deşi ar trebui s-o facă, Mitropolia Moldovei nu are nici o strategie de combatere a criminalităţii în parohiile ei!

Deşi ar trebui s-o facă, Mitropolia Moldovei nu are nici o strategie de combatere a urmărilor unor calamităţi naturale!

Prin metode laice, Mitropolia Moldovei îi discriminează pe politicieni şi Legea Anti-discriminare

Nimic nu mi se pare mai dezonorant şi necreştinesc decît preoţii care participă la proteste de stradă, luxul în care trăiesc unii preoţi, promiscuitatea unora dintre ei şi aerele de vedete pe care şi le etalează pe posturile de televiziune!

Ultima dare în stambă a Mitropoliei Moldovei este aceea prin care i-a ameninţat pe cei din conducerea ţării cu afurisenia din cauza adoptării Legii Anti-discriminare. Această lege, după cum prea bine se ştie, place sau nu unora dintre noi, este o condiţie a integrării noastre în civilizaţia Uniunii Europene. Opoziţia şi amestecul popilor în raţiuni ce ţin de interesul naţional nu doar că sunt nepotrivite, nelegitime, dar au şi caracter diversionist, de scindare a societăţii în baza interpretării habotnice a unor canoane bisericeşti. Ştim şi ştiţi căror forţe politice le convin aceste lucruri perverse.

Unul dintre cei mai duri revoluţionari din rîndul popilor este episcopul Marchel de la Bălţi. În atitudinile sale, locul smereniei a fost cedat activismului politic şi unuia care mai curînd aduce a cuţitar, nu a faţă bisericească, iar aici mă gîndesc la modul ofensator cu care s-a adresat şefului statului doar pentru o presupusă afirmaţie a acestuia.

Ameninţările cu afurisenia aduse conducătorilor statului de către Mitropolia Moldovei nu puteau să nu atragă reacţii din partea politicienilor, iar aici este vorba despre nişte reacţii legitime, coerente şi binevenite.

„Biserica se consideră intangibilă?” s-a întrebat Valeriu Streleţ, liderul fracţiunii PLDM din Parlament. „Noi nu ne poziţionăm împotriva Bisericii sau, în general, împotriva religiei. Fiecare îşi are nivelul său de evlavie şi de credinţă, dar acei preoţi care, prin conduita lor, compromit principiile religiei creştine, ar trebui să fie luaţi în vizorul societăţii, urmează să fie demascaţi. Comportamentul lor este departe de canoanele religioase. Dintr-o chestiune care nu reprezintă o problemă pentru societatea noastră, dînşii încearcă să facă o mare temă de dezbateri”, a menţionat Streleţ.

În acelaşi context, vicepreşedintele Parlamentului, Adrian Candu, a declarat: „Mesajul meu pe care vreau să-l transmit instituţiei bisericii este ca ei să încerce să revină la religie. Ei trebuie să ne creeze nouă confortul necesar în dialogul nostru cu divinitatea şi să ne ajute să găsim noi liniştea sufletească. Menirea lor este alta decît să interfereze în treburile statului, şi, prin felul cum o fac, mai ales cum manipulează şi cum speculează. Pînă la urmă, ei ar putea fi traşi la răspundere pentru aceasta.” „Să nu uităm că în foarte multe state s-a pus accent pe proprietăţile Bisericii, pe veniturile pe care le au, care nu sunt declarate, pe modalitatea prin care se colectează bani de le cetăţeni şi unde merg, ca destinaţie, aceşti bani. La un moment dat, am putea ajunge la etapa în care să discutăm despre impozitarea veniturilor Bisericii. Dacă ei consideră că contribuie cu adevărat la dezvoltarea societăţii, atunci să contribuie”, a mai spus Candu.

Chiar aşa, de ce să nu aibă şi Biserica, la fel ca în Europa, o contabilitate la vedere?

Dacă luăm în calcul limuzinele şi vilele de lux ale atîtor şi atîtor preoţi, înţelegem că aici şi-a băgat de mult dracul coada. Nemaivorbind de bisericile şi mănăstirile construite sau restaurate pe vremea guvernării comuniste, şi la ora actuală preoţii ortodocşi îşi construiesc biserici în draci, mai popular exprimîndu-ne. Uneori am senzaţia că aceste biserici sunt construite din ceea ce le rămîne unor preoţi după ce şi-au construit propriile vile şi şi-au cumpărat maşinile dorite.

Să ne înţelegem bine: nu-i bag în aceeaşi oală pe absolut toţi preoţii – cunosc destui preoţi evlavioşi, care trăiesc în cea mai exemplară modestie materială!

Care-s sursele de îmbogăţire a tuturor bisericilor din Republica Moldova – ortodoxă, catolică, neoprotestantă etc., căci toate trebuie impozitate?

Generic vorbind, amintim donaţiile făcute de cei mulţi, de către credincioşii de rînd, cele făcute de puternicii oameni de afaceri sau politicieni, ajutoarele externe, bunuri de producţie proprie comercializate sau altele re-comercializate, iar aici este vorba despre icoane, cruciuliţe, lumînări, tămîie, obiecte de cult, cărţi şi publicaţii religioase etc., taxe ca la drumul mare percepute la nunţi, botezuri, înmormîntări, bani proveniţi din slujbele obişnuite sau cele prilejuite de marile sărbători şi tot aşa!

Ei bine, pentru toate aceste prestări de servicii religioase plătite bisericile nu eliberează bonuri fiscale şi nu plătesc impozit la stat. Excludem din asta „cutia milei”, dar totuşi avem de-a face cu o activitate comercială naţională care presupune rularea a milioane şi milioane de lei. Este vorba despre un imperiu financiar în paralel cu bugetul de stat pe care îl şi poate egala sau, mă rog, respectînd proporţiile, poate avea amploarea celui din România.

Judecînd logic, constatăm că ideea lui Adrian Candu nu este nici pe departe anti-ecumenică, iar observaţia-întrebare retorică a lui Valeriu Streleţ – „Biserica se consideră intangibilă?” – ar trebui să ne dea de gîndit. Mitropolia Moldovei, de rînd cu orice organizaţie, uniune sau comunitate internă trebuie să fie o componentă din construcţia statistică de personal şi cea economică a statului Republica Moldova.

Prin urmare, dacă credinciosul de rînd este plătitor de impozite legale la bugetul de stat, dar şi plătitor de dări la biserică, care nu sunt înregistrate contabil, atunci autorităţile statului chiar sunt obligate să facă ordine contabilă în acest imperiu financiar al popilor. Peste toţi ar trebui să domine aceeaşi logică a legilor: egali în faţa Fiscului ca în faţa lui Dumnezeu! Biserica, dacă este cinstită, dacă ţine cu adevărat la prosperitatea acestei ţări, atunci ar fi trebuit să fie prima care să aibă această iniţiativă; să ceară în mod voluntar să-şi declare veniturile şi să plătească impozit pe venit.

Pe de altă parte, de ce, anual, să nu-şi declare veniturile şi demnitarii bisericii, la fel cum o fac ceilalţi demnitari de stat. Accentuez faptul că nu mă refer exclusiv doar la Mitropolia Moldovei, ci şi la cea a Basarabiei, la cea Catolică, neoprotestantă etc.

În situaţia existentă, biserica este un fel de stat în stat, care rulează uriaşe sume de bani în modul cel mai fraudulos cu putinţă. Te duce cu gîndul la afacerile din lumea interlopă, căci avem de-a face cu o economie subterană protejată de habotnicia necreştină a preoţilor ca cetăţeni ai acestei ţări, nu doar supuşi ai lui Dumnezeu! Iarăşi gîndul mă duce la proverbiala zgîrcenie şi avariţie a popilor! Prea multe afaceri necurate se fac în numele Domnului!

„Biserica chiar se consideră intangibilă?” Întreb şi eu ca Valeriu Streleţ, dar adaug faptul că această intangibilitate trebuie să se limiteze doar la taina comunicării ecumenice cu Dumnezeu, nu să se extindă şi în domeniul acumulărilor de arginţi ilegali. În cazul dat, mai întreb: Cu ce autoritate morală îşi permite Mitropolia Moldovei să-i ameninţe cu afurisenia pe politicieni? N-o facem noi, jurnaliştii, din plin şi într-o mai mare cunoştinţă de cauză?

Foto: Captură JurnalTV.md