Un alt URSS cu centrala la Bruxelles

Şerbănescu accentuează faptul că elaborarea unor strategii de relansare economică a ţării porneşte de la ”premisa falsă că România ar mai fi o ţară suverană”, ignorîndu-se în mod conştient sau nu realitatea dură că de fapt într-o colonie orice strategie de acest fel este din start lovită de nulitate.

Am spus-o şi mai repet: Republica Moldova nu poate fi independentă politic, nefiind independentă economic, dar nici nu poate avea libertate economică, rămînînd vasalizată politic. Acum, cei care poate nu mi-au dat crezare, luînd afirmaţiile mele drept nişte exagerări, să se concentreze la spusele redutabilului economist român Ilie Şerbănescu.

Aşadar, autorul afirmă că ”România a încetat să mai fie o ţară suverană”, prin urmare este vorba nu de ”o ţară europeană”, ci de ”o colonie est-europeană a centrului vest-european”, cu tot cu ”directoratul de tip sovietic de la Bruxelles”. Ventilarea de către politicienii români a sintagmei ”parteneri europeni” este văzută de Şerbănescu ca una improprie, deplasată, falsă, relaţia dintre centru şi periferie de fapt fiind una de subordonare şi dictat, nu de parteneriat. Insist asupra acestor precizări, deoarece doar utilizînd termenii corecţi, numind lucrurile cu numele lor, fără eufemisme, vom putea ajunge la înţelegerea cauzelor dramei pe care o trăim.

Este de remarcat faptul că la Chişinău atît în luările de cuvînt ale economiştilor, cît şi discursul oficial al politicienilor de toate culorile şi nuanţele posibile, sînt extrem de departe de abordările lui Ilie Şerbănescu. Cauza de bază a acestei situaţii este simpla neînţelegere a naturii relaţiilor dintre o ţară ca Moldova şi marile puteri occidentale. Însuşi sistemul de referinţă, croit în manieră neoliberală de către apostolii de aici şi de aiurea ai globalismului şi ai integrării europene, este unul strîmb, deformat, plin de pretinse axiome pe care nimeni nu mai îndrăzneşte să le pună la îndoială. Iar aşa cum mai nimeni nu se ţine la curent cu gîndirea socio-politică şi economică din Europa şi SUA, mai nimeni nu depune efortul de a citi în mod sistematic şi riguros lucrările unor personalităţi de vîrf, care arată ce se întîmplă de fapt în economia globală la ora actuală, puzderia de experţi şi politicaştri se mulţumeşte să repete papagaliceşte dogmele religiei neoliberale. De aici şi lipsa de soluţii realiste din partea partidelor în vogă. Doar slogane şi elemente de show bune de zăpăcit şi de sedus alegătorul.

Autorul spune despre partidele politice că unele dintre acestea ”s-au făcut releu al cerinţelor impuse de puterile coloniale direct sau prin agenturile lor (FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană), prezentîndu-le ca programe proprii de ”modernizare”. Încă o dată, atenţie mare! Oare la noi este diferit? După tentativa de lovitură de stat din 7 aprilie 2009, cei care au uzurpat puterea n-au procedat anume aşa? Oare n-au copiat orbeşte toate ”indicaţiile preţioase” ale rechinilor capitalismului speculativ, transformîndu-le în programe de partid şi de guvernare? Însă, din păcate, şi oponenţii acestora nu prea dau semne că au scăpat de ochelarii de cai atunci cînd încearcă să-şi definească platforma.

Iată cum le descrie Şerbănescu: ”Altele au construit programe pentru cai verzi pe pereţi tocmai pentru că au plecat de la premisa falsă că România ar mai fi o ţară suverană…”

Exact la fel stau lucrurile şi în cazul Moldovei de azi. Pretenţiile unor politicieni de la Chişinău că ar fi posibilă renegocierea Acordului de Asociere şi a celui de Liber Schimb cu UE sau afirmaţiile potrivit cărora FMI, Banca Mondială şi OMC n-ar fi rele în sine, totul e să ştii cum îţi aperi propria poziţie şi să negociezi în interesul naţional, sînt rodul unor plăsmuiri naive. În asemenea cazuri nici nu mai ştii cîtă ignoranţă e la mijloc şi cîtă ipocrizie. Pentru că ar fi suficient să ştim cît de modestă e greutatea geopolitică a unui stat ca al nostru pentru a realiza cît de şubredă este capacitatea de negociere a Moldovei cu astfel de monştri globali.

Pentru a arăta mai pe înţelesul cititorului cîtă putere de decizie în materie economică şi-au mai păstrat autorităţile române, autorul face următoarea menţiune: „Toate cerinţele de natură economică, din zona fiscalităţii la cea a cursului valutar, trebuie adresate deţinătorilor deciziei: capitalul străin şi agenturile sale (FMI, BM şi CE) şi vor avea urmare doar dacă vor dori deţinătorii deciziei, şi nu salahorii români…”.

Cu riscul de a pisălogi rău de tot cititorul, reiau: oare la noi politica economică a statului o fac Guvernul şi Parlamentul? Pentru că se vede cu ochiul liber: guvernanţii noştri doar simulează actul guvernării, deciziile-cheie fiindu-i slobozite de sus de către portavocile respective ale corporatocraţiei globale. Revin la acest subiect deoarece la noi, dintr-o inerţie întreţinută cu abilitate de presa dominantă, de ONG-urile aservite grupurilor de influenţă din Vest şi de partidele-marionetă ale aceloraşi forţe, lucrurile par a merge prost doar pentru că avem o guvernare vicioasă, iar o eventuală schimbare a garniturii guvernamentale ar avea darul să ne reorienteze pe făgaşul dezvoltării economice.

În aceste condiţii, fără a contextualiza situaţia Moldovei la scară regională şi globală, fără a decripta cauzele profunde ale prăbuşirii noastre, nu există şanse de a stopa vreodată genocidul economic ce s-a abătut peste noi. Iar exemplul României este unul extrem de elocvent în acest sens. Mai ales că ţara de dincolo de Prut a fost deja înglobată total în UE şi în celelalte structuri care îi macină întregul potenţial economic, dar şi şansele de relansare. (va urma)

Iurie ROŞCA