IARASI DESPRE HOMOSEXUALI SI „DREPTURILE LOR”

Totul pînă la dreptul de a înfia copii!

Autor: Mihai CONŢIU

Moto: „Sînt una dintre persoanele care susţin cel mai mult eliminarea tuturor discriminărilor. Am parcurs un drum lung; dacă îmi aduc bine aminte, acum 25 de ani mulţi oameni nu îndrăzneau să spună că sînt homosexuali sau lesbiene. Pentru mine, personal, căsătoria înseamnă un bărbat şi o femeie care trăiesc împreună. Aşa gîndesc eu, dar sprijin parteneriatele civile. Egalitate, dar eu fac o oarecare diferenţă.” (Angela Merkel)

Agresivitatea acestei minorităţi sexuale este una dintre cele mai teribile şi se manifestă în multe planuri, dimensiuni sociale şi morale. Da, înţeleg că nu avem ce le face întrucît homosexuali există de cînd e lumea, numai că felul agresiv în care îşi cer nişte „drepturi” în ultimii zeci de ani, de după Al Doilea Război Mondial, depăşeşte cu mult limitele a ceea ce am putea încadra a fi scandalos.

Acum, nu mai trăim în acele vremuri în care erau aruncaţi după gratii pentru orientarea lor sexuală. Acum au libertatea de a-şi întreţine pasiunile specifice, numai că libertatea aceasta nu trebuie s-o încalce şi pe a cea a majorităţii. Fireşte că nu sînt de acord cu represiunile la care sînt supuşi în anumite părţi ale lumii, dar nici nu le putem admite libertăţile hazardate pe care şi le-au asumat în lumea democratică, multe dintre ele legiuite excesiv în unele ţări. Asta demonstrează că au foarte mulţi „adepţi activi şi pasivi” şi printre politicienii cu putere de decizie.

Deşi nu sînt medic, este dreptul meu să consider că homosexualitatea este o anomalie dobîndită din varii „împrejurării de viaţă”, care este vrednică de preocuparea psihiatrilor şi psihanaliştilor.

Fiind vorba despre o orientare sexuală contra naturii, este abuziv şi ofensator să-i considerăm pe homosexuali creştini, dacă, fireşte, privim lucrurile din perspectiva Bisericii. Ei sînt împotriva procreaţiei deoarece nu-s capabili de ea. Prin însăşi natura a ceea ce i-a făcut să fie, homosexualii sînt o sfidare agresivă la adresa comunităţii majoritare de creştini. Tocmai şi de aceea ar trebui să fie mulţumiţi că sînt lăsaţi în pace şi să nu se manifeste atît de obscen şi provocator în spaţiul public.

Obscenitatea lor publică devine agresivă şi atunci cînd fac parade provocatoare organizate pe străzi, în pieţe publice etc., chiar dacă legile le garantează dreptul de a fi homosexuali. Ce vor să mai demonstreze prin aceste mitinguri şi cum ar trebui să reacţionăm noi, cei normali din perspectiva existenţei omului pe Pămînt? Să ieşim şi noi la demonstraţii sau contrademonstraţii publice, în care să ne etalăm „putinţele procreatoare”?

Perpetuarea, în timp şi timpuri, a acestei caste de homosexuali este posibilă prin coruperea de către ei a unor tineri care nu ar deveni aşa dacă ar avea parte de o educaţie socială sănătoasă. Prin urmare, este dreptul meu ca părinte heterosexual majoritar să nu fiu de acord cu şcolile sau instituţiile care nu-i învaţă pe adolescenţi şi tineri că homosexualitatea este o anomalie, o deprindere anti-creaţie umană şi un atentat la valorile religioase ale comunităţilor. Asta trebuie s-o ştie orice viitor adult, fie credincios, fie ateu!

Dar aberaţiile de libertate ale homosexualilor ni se opresc aici, căci, pas cu pas, ei parcă vor să restaureze Sodoma şi Gomora pe Pămînt. Mai întîi, homosexualii au început cu stadiul de amanţi clandestini, atunci cînd legile statelor îi pedepseau pentru acest tip de desfrîu. Ulterior, după ce şi-au cîştigat deja dreptul de a-şi manifesta pasiunile fără restricţii legale, şi-au găsit suficient sprijin politic, iar Parlamentele unor state legalizat „uniunea civilă în cazul cuplurilor homosexuale”. Mai apoi, de parcă nu era suficient atît, homosexualii au cerut şi şi-au obţinut, în unele state, dreptul de a se căsători legal. Culmea demenţei şi a sfidării legilor lumeşti fireşti a culminat cu dorinţa cuplurilor de homosexuali de a-şi înfia copii. Copii pe care ei nu-s capabili să-i procreeze! Copii proveniţi din cupluri heterosexuale!

În limitele normelor unui bun-simţ universal, însăşi instituţia căsătoriei între homosexuali este o gravă ofensă adusă umanităţii tradiţionale normale, morale, civile şi religioase, însă înfierea de copii devine deja cea mai hidoasă formă a perversiunii umane. În Angli sau Franţa, de exemplu, demenţa „drepturilor homosexualilor”, care „nu vor să fie discriminaţi”, a dus pînă acolo încît în paşapoartele oamenilor să nu mai fie trecute prenumele „tată” şi „mamă”, ci „părinte unu” şi „părinte doi”. Nu va lipsi mult pînă nu vor cere o lege prin care să fie interzise toate operele literare, muzicale etc. în care sînt cîntaţi sau invocaţi tata şi mama!

Pînă unde se va ajunge? Pînă acolo încît o minoritate sexuală agresivă o să oblige o majoritate tradiţională ca să se supună legilor lor? Ce valori familiale, sociale, religioase sau culturale vor transmite cuplurile homosexuale copiilor pe care îi vor înfia? Oare nu vor devenii şi aceştia „părinte unu” sau „părinte doi” din respectul familiei care-i creşte? Oare nu vor ajunge pînă acolo încît să-şi „peţească” viitorul copil homosexual, „părinte unu” şi „părinte doi”, cu un altul, tot „părinte unu” şi „părinte doi”? Oare nu acesta vor ei să fie cadrul legal universal prin care vor să-şi asigure „nemurirea castei homosexuale”?

Homosexualitatea nu va dispărea niciodată, iar noi nu ar trebui să fim de acord cu universalizarea legilor dorite de ei tocmai spre a-şi creşte şi educa odrasle după chipul şi asemănarea lor, odrasle care ar putea rămîne heterosexuali dacă nu ar fi înfiate de către astfel de cupluri anti-procreaţie.

Trăim timpuri halucinante, trebuie s-o recunoaştem, iar în acest context n-ar trebui să ne mai mire radicalismul islamiştilor în această chestiune. Politicienii care dau astfel de legi aberante, împotriva creaţiei umane şi abuzive ar trebui să se gîndească bine că agresivitatea comunităţilor tot mai multe şi tot mai compacte de homosexuali pot radicaliza lumea normală, majoritară din ţările civilizate şi democrate după modelul islamist faţă de aceştia.

Notă: Sodoma şi Gomora au fost două cetăţi la Sud de Marea Moartă, care, conform Bibliei, au fost distruse din porunca Domnului, pentru desfrînarea de acolo, şi în special pentru homosexualitate (sodomie).