Autor: Mihai CONŢIU

Dacă privim lucrurile limpede, din avion cum se spune, trebuie să recunoaştem că alegerile de duminică din R. Moldova au reprezentat un examen extrem de dur, în urma căruia avem suficiente motive să credem că sînt foarte puţini dintre actorii politici implicaţi care vor fi capabili să extragă învăţămintele ce se cuvin.

În primul rînd, trebuie să recunoaştem că unul dintre cei mai mari cîştigători este Igor Dodon. Victoria lui Dodon este o palmă extrem de usturătoare cîrpită pe obrajii partidelor pro-europene. În ultimi ani, Dodon a demonstrat că este mult mai capabil decît partidele de la guvernare. Lipsa lor de transparenţă cu privire la avantajele integrării europene a ţării a adus aceste partide într-o situaţie extrem de stînjenitoare faţă de UE, care nu doar că a ajutat imens Moldova să se civilizeze, dar a şi stimulat material partidele pro-europene, pentru a avea mijloacele necesare de a informa populaţia în privinţa perspectivelor reale ale integrării ţării în UE.

Mai devreme sau mai tîrziu, decontările vor veni.

Voronin

Victoria partidului condus de Dodon a năruit şi a reconsiderat mai multe ecuaţii, deloc pe placul feţei pro-europene a Moldovei. În primul rînd, clasarea lui Dodon pe un loc fruntaş căştigător în alegeri a spulberat un mit – cel al popularului Vladimir Voronin. Este pentru prima dată cînd, după 1988, Voronin trece în plan secund. Oricum, chiar şi în această poziţie, Voronin rămîne, în continuare, un politician pe care s-ar putea miza în chestiuni majore ce ţin de parcursul pro-european al ţării. Mai bine Voronin decît Ghimpu. Am fost plăcut surprins de intervenţia sa chibzuită în seara de duminică, atunci cînd a fost interpelat de Lorena Bogza pentru Pro Tv Chişinău.

După alegerile de duminică, Voronin a rămas curat, iar cînd spun asta, mă gîndesc la răbdarea şi voinţa pe care a avut-o atunci cînd s-a lepădat de scamele politice extremiste ca Mark Tkaciuk, Grigore Petrenco, Iurie Munteanu sau Alexandr Petkov. Voronin a rămas VORONIN, iar aceştia s-au întors în praful şi pulberea din care tot Voronin îi inventase.

Trădătorii lui Voronin s-au dus acolo unde le este locul, iar actuala poziţionare a lui Dodon îl obligă, moral, politic şi în interesul naţional, să colaboreze chibzuit, eficient şi fără pretenţii exagerate cu viitoarea guvernare pro-europeană. În acest context, PLDM PDM şi PL nu ar trebui să mai facă nazuri infantile. Voronin trebuie să rămînă o „rezervă pro-europeană” bine înţeleasă de viitorii guvernanţi.

Nişte alegeri libere şi transparente, care au contracarat tulburările sociale

Izbînda electorală a lui Dodon i-a lăsat fără pîine şi pe adepţii preconizatului „neo-maidan moldovenesc”. Succesul lui Dodon este pe placul firesc al orientării sale politice, în privinţa orientării geopolitice şi economice a ţării. Să nu se creadă că voturile lui Dodon vin exclusiv de la etnicii ruşi sau de la moldovenii rusificaţi pentru că nu este aşa. Foarte mulţi etnici ruşi sau de orientare pro-rusească au votat şi pentru PLDM, PD sau PL, iar asta pentru că votul lor a fost pro Republica Moldova. Spre Dodon au migrat foarte mulţi dezamăgiţi de comunişti sau chiar şi de partidele de Dreapta, plăcîndu-le să se autoiluzioneze cu mirajul unui socialism care, în final, tot utopic rămîne.

 Chiar dacă rămîne în Opoziţie, Dodon trebuie să înţeleagă bine că adevăratul lui triumf constă tocmai în aceea că nu trebuie să fie asociat cu Renato Usatîi. Una este orientarea lui pro Uniunea Vamală, alta este orientarea extremistă a lui Usatîi. Excluderea legală a lui Usatîi din cursa electorală şi scorul obţinut de socialişti în alegeri îl obligă pe Dodon la noi şi noi reformulări. Cu prilejul alegerii preşedintelui ţării, Dodon a demonstrat că poate fi „maleabil politic”.

Nemulţumirea chiar violentă a susţinătorilor cumpăraţi de Usatîi a fost compensată de neaşteptatul succes al lui Dodon, care împacă mult mai multe tabere decît se pot vedea într-o simplă trecere în revistă.

Ce ne facem cu ambiţiile personale?

Dacă PLDM, PDM şi PL ar înţelege că li s-a oferit o ultimă şansă, atunci ar trebui să înţeleagă bine că singura prioritate în negocierile pe care le vor purta, în vederea constituirii unei alianţe de guvernare, este depolitizarea totală a SIS, Justiţiei, Procuraturii, CNA, CNI, Consiliului Naţional al Audiovizualului, Fiscului, MAI, Consiliului Superior al Magistraturii, conducerilor instanţelor de judecată sau Armatei.

Asta cere UE! Asta-i condiţia integrării europene a Moldovei! Dacă nu se va întîmpla acest lucru, atunci să-l lase pe Dodon să guverneze, căci este acelaşi lucru! După atîtea eforturi, colosale, să stea ţara întreagă la cheremul lui Mihai Ghimpu?Se raportează cumva Ghimpu la rezultatul lui Dodon?După declaraţiile lui de luni înţelegem că el se crede „cîştigătorul” alegerilor.

Vor fi multe pietre de moară legate de gîtul celor care vor negocia viitoarea alianţă de guvernare. Avînd arma şantajului în mînă, iar cînd spun asta mă gîndesc la obrăznicia animalică, de şacali şi hiene, la tupeu, lipsă de bun-simţ politic şi poftă nemăsurată de Putere, unii şefi de partide vor refuza să admită că trebuie respectat principiul reprezentativităţii numerice în Parlament atunci cînd, algoritmic, vor fi distribuite posturile nepolitizate.

Este uşor previzibil că Mihai Ghimpu va insista ca Dorin Chirtoacă să fie numit prim-ministru, deşi nu are absolut nici un merit care să-l recomande pentru această demnitate, nemaivorbind de faptul că, numeric, este pe locul trei la „împărţitul bucatelor guvernamentale”. Şi Leancă ar trebui să se mai gîndească la cît de „carismatic” este în comparaţie cu Dodon şi dacă este cu adevărat bun de prim-ministru. Avem experienţa negocierilor trecute pentru formarea fostei AIE, iar foamea de Putere a lui Ghimpu şi Chirtoacă este prea binecunoscută în penibilul şi neruşinarea ei.

Vorbind despre obligativitatea depolitizării instituţiilor mai-sus menţionate, este dificil de conceput că Vladimir Plahotniuc va fi de acord să renunţe la controlul absolut pe care îl deţine asupra Procuraturii, CNA, CNI etc. Problema, însă, constă în aceea că UE chiar asta doreşte. Avînd imunitatea cuvenită, este logic, de bun-simţ şi în concordanţă cu normele europene, Plahotniuc trebuie să renunţe la gîndul de a controla întregul stat Republica Moldova. Nu doar noi, dar şi europenii sînt conştienţi de suspiciunile grave care planează asupra lui Plahotniuc, iar aici este vorba despre suspiciuni întemeiate, nu imaginare, ca cele din cazul privitor la Vlad Filat. Orice am spune despre Filat, însă atîtea atacuri asupra lui numai acest om a fost în stare să suporte.

Ceea ce scriu acum, nu sînt presupuneri publicistice improvizate, ci îngrijorări reţinute dintr-o serie de discuţii purtate cu diferiţi demnitari europeni. Ne aşteptăm ca Ghimpu şi Plahotniuc să nu renunţe la propriile lor trufii şi dorinţa de control, chiar dacă asta ar însemna deturnarea parcursului pro-european al ţării. Ghimpu a demonstrat-o o dată, iar Plahotniuc o tot probează prin aceea că Justiţia nu se poate reforma în absenţa realei reformări a Procuraturii, CNA, CNI etc.

Ori în UE, ori alegeri anticipate, venirea Stîngii la Putere şi integrarea euro-asiatică

UE a oferit Moldovei atît de multe ajutoare financiare, consultanţă sau asistenţă cum de care nici o ţară extra-comunitară nu s-a bucurat sau nu a visat. Pe mai departe, UE, ţările europene comunitare, în particular, şi SUA au o disponibilitate crescîndă faţă de Moldova în condiţiile păstrării parcursului pro-european. UE şi aceste ţări, începînd de acum, chiar sînt nevoite să ştie cui, cărei guvernări oneste oferă aceşti bani.

Prin urmare, ţinînd seamă de iminentele dispute în bătălia pentru „ciolanul Puterii”, este firesc ca cele trei partide, PLDM, PDM şi PL, să solicite asistenţă de la Bruxelles, fără nici o jenă, frustrare sau orgoliu prost asumat, asistenţă sau consultanţă în vederea formării viitoare coaliţii de guvernare. Bine, să zicem că unul sau unii dintre liderii acestor partide vor interpreta asta ca pe o ingerinţă externă necuvenită în treburile interne ale Moldovei, dar, dacă sînt oneşti în privinţa opţiunii pro-europene, atunci trebuie să respecte la sînge principiile UE, cu privire la depolitizările amintite mai sus, căci acestea sînt adevăratele principii şi valori, nu cele invocate gîngav atunci cînd se sfîrtecau între ei ca să formeze fosta AIE.

Dacă nu vor face asta, atunci Moldova chiar merită să fie condamnată să ajungă în spaţiul euro-asiatic. Nu avem curajul să o spunem, dar trebuie să recunoaştem că Moldova riscă să piardă trenul european tocmai din cauza orgoliilor şi dorinţei de control absolut al ţării ale unora ca Ghimpu sau Plahotniuc. Dacă nu se înţeleg în spirit european, atunci preşedintele Timofti va fi obligat să provoace alegeri anticipate, în urma cărora moldovenii îi vor linşa pe aşa-zişii pro-europeni de pe poziţia de susţinători ai lui Dodon sau Voronin. Probabil că asta şi merită Moldova, căci pro-europenii autentici sînt, totuşi, minoritari!

Chiar aşa de greu să le fie „pro-europenilor” ca să înţeleagă ce vot de blam le-au dat moldovenii prin plasarea lui Dodon în fruntea învingătorilor electorali? Chiar aşa de greu îi este lui Plahotniuc să înţeleagă că nu poate controla această ţară la infinit? Chiar aşa de greu îi este lui Ghimpu să înţeleagă că este un grăunte politic întîmplător şi că Chirtoacă este mult prea ratat politic şi compromis spre a gîndi măcar că ar merita să devină prim-ministru?

Din nefericire pentru acest popor şi această ţară, viitorul european se află la cheremul trufiei acestora!