HOTARIREA CC CARE L-A SURPRINS CHIAR SI PE TANASE

Alegerea preşedintelui – o altă provocare neaşteptată, dar simultană cu alegerile parlamentare anticipate

Autor: Mihai CONŢIU

Hotărîrea din 4 Martie 2016 a Curţii Constituţionale (CC) prin care s-a decis că preşedintele ţării trebuie ales de către întreg poporul a provocat diverse speculaţii, contestări şi contradicţii. Practic, i-a luat prin surprindere pe toţi actorii politici, inclusiv pe comentatorii politici şi presa. Absolut nefondat, unii s-au grăbit să afirme că ar fi rezultatul unui joc de culise urzit în comun între PD, Vladimir Plahotniuc şi Alexandru Tănase, preşedintele CC. Că nu este aşa, au demonstrat-o tocmai reacţiile neunitare ale partenerilor de guvernare.

Democratul Sergiu Sîrbu, de altfel un jurist calificat, a jucat comedia penibilului. Cînd a aflat vestea, pe 4 Martie, a declarat cu fermă convingere că Legea fundamentală, Constituţia, îi obligă pe guvernanţi să organizeze alegerile prezidenţiale pe 24 Mai şi aşa şi este. A doua zi, însă, acelaşi Sîrbu se contrazice şi spune că alegerile prezidenţiale trebuie să aibă loc în Toamnă. L-au bătut, seara, cu picioarele Diacov, Lupu şi Candu sau a fost dat pe picioarele lui Ţuţu? Ce înţelegem de aici? Asta înseamnă că de abia de acum preşedintele CC, Alexandru Tănase, face anumite jocuri în favoarea PD, iar aici este vorba de tărăgănarea pînă în Toamnă a alegerii viitorului şef al statului. Preşedintele CC a şi „argumentat” această amînare în emisiunea ÎnProfunzime de la PRO TV.

O Hotărîre dincolo de Constituţie şi Lege

Pentru noi este limpede faptul că Hotărîrea din 4 Martie 2016 a CC a fost emisă la „sugestii transatlantice”, iar lui Tănase i s-a impus să păstreze o discreţie absolută faţă de actorii politici de la Chişinău, dar şi faţă de supraveghetorii români şi europeni. De aici şi surpriza generală! Hotărîrea CC în sine este plină de contradicţii constituţionale şi, finalmente, este una abuzivă. Nu vom intra în detalii tehnice, dar vă încredinţăm, dincolo de argumentele „autoritariste” ale lui Tănase, că această Hotărîre aventuroasă recunoaşte că mandatele prezidenţiale cuprinse între anii 2001 şi 2016 sînt neconstituţionale. O aberaţie legislativă specifică creatorului de legi ştiinţifico-fantastice Alexandru Tănase, după cum sugera şi politologul român Sorin Ioniţă, preşedinte al think tank-ului Expert Forum!

Noi nu vrem să spunem că preşedintele nu ar trebui ales de către întreg poporul, numai că pentru asta nu era nevoie de abuzul legislativ al CC. Modificarea constituţională cu pricină ar fi putut fi operată în Parlament, aşa cum actuala majoritate parlamentară îşi şi manifestase disponibilitatea. Probabil că cei care i-au sugerat lui Tănase să emită o astfel de Hotărîre erau bine informaţi că preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, a minţit atunci cînd a spus că majoritatea parlamentară va vota modificarea constituţională în cauză şi nici nu avea de gînd s-o facă.

În plus, mai exista varianta cu referendumul, pentru care Platforma DA, ajutată de socialişti şi Partidul Nostru, deja strînsese semnăturile necesare de la populaţie. Este clar că nu ar fi fost în interesul actualei majorităţi parlamentare ca Opoziţia să fi cules laurii alegerii preşedintelui ţării prin scrutin universal. Tot la fel de evident este faptul că cei care l-au „stimulat” pe Tănase să emită Hotărîrea respectivă erau destul de bine informaţi că actuala majoritate parlamentară nu avea de gînd să ţină cont de semnăturile colectate în favoarea referendumului, că ar fi găsit destule pretexte pentru a nu le recunoaşte valabilitatea.

Prin urmare, Tănase a trebuit să se conformeze „sugestiilor transatlantice”, dar nu fără a face derogările de rigoare în favoarea PD. În consecinţă, cu de la sine putere, Tănase a emis Hotărîrea din 4 Martie 2016 a CC într-o redacţie selectivă. Astfel, el nu a revenit integral asupra textului constituţional de pînă în anul 2000, în care era prevăzut că la postul de şef al statului pot candida cetăţenii „care au împlinit 35 de ani”. Nu ştim care sînt criteriile biologice, educaţionale, morale sau de experienţă în virtutea cărora Tănase a decis că un viitor preşedinte de ţară este prea infantil dacă are vîrsta de 35 de ani. Sigur că a făcut asta cu gîndul la Renato Usatîi. Indiferent de toate argumentele cu care Tănase iese în public în favoarea acestei Hotărîri, ea este una abuzivă, una care depăşeşte atribuţiile CC.

Oricum, după cum a anunţat Igor Dodon, Hotărîrea aceasta urmează să vedem dacă o „va bate în cuie” şi Comisia de la Veneţia. Liderul socialiştilor a declarat, pe 9 Martie, într-o conferinţă de presă, că a făcut o interpelare, în acest sens, spre a exista o confirmare că viitorul preşedinte al ţării va fi legitim în contextul existenţei acestei Hotărîri.

Alegeri prezidenţiale şi parlamentare anticipate simultan

Tot în contextul conferinţei de presă notate, Igor Dodon a făcut cîteva precizări pe care nu i le putem respinge decît dacă am fi rău intenţionaţi sau dacă nu am ţine cont de voinţa majorităţii populaţiei ţării. Astfel, liderul socialiştilor a anunţat că nu va renunţa la proteste, chemînd şi Platforma DA la solidarizare, dar şi Partidul Nostru, care, în opinia sa, ar trebui să renunţe la frustrări de natură personală. Scopul protestelor anunţate de către Dodon este acela de a se obţine alegerea preşedintelui simultan cu alegerile parlamentare anticipate.

Aici este greu să-l contrazici pe Dodon din multe, multe motive sau cauzalităţi deja cunoscute şi, mai ales, suportate din greu de întreaga populaţie a ţării. Moldovenii, în marea lor majoritate, covîrşitoare, putem spune, sînt revoltaţi împotriva celor care i-au amăgit cu visul european doar spre a fura mai vîrtos ţara, au constatat că au fost trădaţi şi sînt în pragul disperării din cauza sărăciei la care i-au adus cei care au guvernat ţara după anul 2009.

Cum vine asta – poporul îşi alege preşedintele pe care şi-l doreşte, dar trebuie să rămînă cu blestemul unei guvernări nereprezentative şi ilegitime, care va face tot posibilul să-l obstrucţioneze, să-l compromită sau chiar să-ş şantajeze pe viitorul preşedinte, la fel cum au făcut-o cu Timofti? Tocmai din aceste motive Dodon are dreptate atunci cînd afirmă că dizolvarea sau autodizolvarea actualului Parlament se impune cu prioritate spre a se declanşa alegeri parlamentare anticipate şi simultan cu alegerea preşedintelui.

Domn’ Preşedinte

Sînt multe speculaţiile care se pot face în privinţa şanselor pe care le poate avea un candidat sau altul la funcţia de viitor şef al statului. Este sigur că lupta decisivă se va da între un candidat al Dreptei şi Stîngii de tip moldovenesc. Sigur că vor fi iarăşi invocate confruntările de tip geostrategic – spre UE sau spre Uniunea Vamală, dar vor fi strict artificiale, nicidecum reale. După ce este cam clar cine va fi guvernatorul Băncii Naţionale, preşedintele Republicii Moldova poate fi şi unul pro-român, proeuropean sau pro-american căci nu va conta. Puterile lui sînt sau vor fi destul de limitate. Ştim foarte bine ce spunem şi nu este cazul, încă, să dezvoltăm subiectul!

Pe Stînga politică, şanse reale are Igor Dodon, al cărui discurs politic devine tot mai consistent. Nu ştim însă cît va fi tulburat acest segment dacă se vor avînta în competiţie Vladimir Voronin, din parte PCRM, sau Marian Lupu, din partea PD. Marian Lupu nu-i de scos din cărţi. Cel puţin femeile ţării îl mai vor preşedinte. Unele. Nu vom dezvolta comentariile deoarece nu concepem de ce ar trebui să le oferim soluţii pe care cei în cauză poate nici nu le iau în calculul… strategic.

De cealaltă parte, şansele Dreptei moldoveneşti depind… tot de Dreapta moldovenească. Va dori Maia Sandu să devină preşedinte? Vom vedea, numai că Dreapta va pierde deoarece Andrei Năstase, după cum sugerase anterior, ar dori să candideze! La fel şi Ion Sturza! Dar cine să-l propună, căci acest om n-ar arunca nici măcar un leu din banii lui pentru o campanie electorală? Maia Sandu, după ce i-am urmărit evoluţiile, am conchis că nu este deloc pregătită pentru o astfel de funcţie. Sturza nu reprezintă o schimbare de care are nevoie ţara, iar Andrei Năstase încă nu şi-a finalizat sau, mă rog, nu şi-a blindat imbatabil discursul politic.

Să fie cumva „Domn’ Preşedinte” o soluţie de ultimă oră? Oricum, Stînga are susţinere populară considerabilă, iar Dreapta nu poate fi victorioasă fără aceleaşi „sugestii transatlantice”, europene, româneşti…, deşi, aşa cum sugeram mai devreme, după ce s-a cam decis cine va fi guvernatorul Băncii Naţionale, orientările prezidenţiale nu prea or să conteze, ci vor putea fi doar nişte „concesii transatlantice”.

O primenire politică reală a ţării ar trebui să fie dată de alegerile parlamentare anticipate simultan cu alegerea şefului statului. Îmi place să cred că înţelegeţi de ce, în titlu, am afirmat că Hotărîrea din 4 Martie 2016 a CC l-a surprins şi pe preşedintele ei, Alexandru Tănase, cînd a fost nevoit să o semneze împotriva dorinţei sale reale, a intereselor lui personale, iar asta după ce a fost… surprins… de alţii!

Socialmai mult
25.09.18 - 18:36
25.09.18 - 16:00
25.09.18 - 12:52
25.09.18 - 12:50
24.09.18 - 17:07
24.09.18 - 17:06
24.09.18 - 16:02
24.09.18 - 11:42
23.09.18 - 20:11
23.09.18 - 20:09
23.09.18 - 13:59
21.09.18 - 18:35
21.09.18 - 18:31
21.09.18 - 15:43
21.09.18 - 14:12
21.09.18 - 14:09
21.09.18 - 14:07
21.09.18 - 12:48
20.09.18 - 16:33
20.09.18 - 16:28