HAIDEŢI SĂ NE RECENZĂM UN PIC!

Un recensămînt „valabil” şi pentru UE, dar şi pentru Rusia

Autor: Cezar CROITORU

În Ucraina alegeri prezidenţiale, în Uniunea Europeană alegeri parlamentare (la care au participat şi cetăţenii moldoveni cu paşaport românesc), la noi recensămîntul, să vedem cîţi şi cine sîntem. Noi ne trezim mai tîrziu decît toţi. Bine că am reuşit să punem mîna pe un formular de Chestionar cu care recenzorii umblă din casă în casă pentru a-l completa cu datele oamenilor! Fiind astfel înarmaţi, n-am asigurat că nu o să ne mirăm prea mult atunci cînd cel însărcinat să ne recenzeze, un om fără de nici o vină, la urma urmei, se va ivi în pragul uşii noastre. Am zis că nu ne-am mai mira deoarece, cu siguranţă, alţii s-ar putea înfuria sau ar refuza să răspundă unui chestionar cu nişte rubrici care n-au nici o noimă. Poate că au şi făcut-o!

Citim prin gazete că cei responsabili au angajat pe postul temporar de recenzor foşti puşcăriaşi de drept comun, indivizi cu o pregătire şcolară aproximativă etc. şi ne tot minunăm! Cu toată instrucţia care li s-a făcut, ne poate cineva convinge că aceşti bieţi oameni au înţeles toate nuanţele şi chiar ambiguităţile din chestionar spre a fi capabili să-i convingă pe cei recenzaţi – pensionari neştiutori sau oameni mult mai pregătiţi intelectual decît recenzorii – să răspundă tuturor întrebărilor?!

Avem ferma convingere că guvernanţii moldoveni care au decis că trebuie efectuat recensămîntul populaţiei nici nu au avut habar de uriaşa responsabilitate pe care o presupune un astfel de proces. În ultimă instanţă, rezultatele recensămîntului nu sînt nimic altceva decît „casieria umană” exactă, onestă şi la zi a ţării.

Pentru o cît mai fidelă reflectare a rezultatului recensămîntului, autorităţile trebuiau să poarte discuţii (negocieri) cu absolut toate universităţile din ţară, în scopul instruirii şi angajării pe post de recenzor a studenţilor de la facultăţile de sociologie, jurnalistică şi comunicare, statistică, drept, ştiinţe economice etc., precum şi cu funcţionari bugetari cu abilităţi, pentru angajarea lor în afara orelor de program. Este vorba de o acţiune naţională de anvergură şi pentru a cărei realizare trebuia să se pună la bătaie bani serioşi. Odată ce v-aţi apucat de trebuşoara asta!

Auzim că unele discuţii cu o serie de universităţi au fost purtate, dar se vede că de pomană. În plus, potrivit informaţiilor de care dispunem, am înţeles că au fost angajaţi şi un fel de super-cenzori, funcţionari bugetari care şi-au luat concediu fără plată în acest scop. Se pare că merită, căci ni se spune că vor primi o indemnizaţie de circa 3.000-3.500 de lei pentru acest „efort”.

Avem ferma convingere că şi după acest recensămînt vom avea imaginea unei Moldove alandala, adică haotică, incoerentă şi, cel mai important, a unui cal electoral de bătaie în favoarea aventurierilor politici pentru care singura raţiune de a-şi motiva existenţa propriilor partide este lupta pentru identitatea naţională, istorie, limbă, religie etc. De 25 de ani!

Campania propriu-zisă pentru demararea recensămîntului şi procesul în sine au fost compromise din start printr-o politizare excesivă. Ce caută partidele politice în derularea recensămîntului? Ce caută forţele pro-ruseşti şi cele pro-româneşti? Despre ce recensămînt real mai putem vorbi atîta timp cît s-au instituit şi recompense materiale pentru satele care îşi declară majoritar o apartenenţă etnică sau alta? Se aruncă bani pentru influenţarea celor recenzaţi de parcă am fi în campanie electorală. Din antagonismul creat astfel în societate, cu referire la identitatea naţională sau limba vorbită, fireşte că vor avea de cîştigat, ca de obicei, forţele contrare intereselor statului moldovenesc. Oare nimeni nu pricepe că, dacă am fi o ţară normală, recensămîntul ar trebui să fie o treabă exclusivă a birocraţilor?

Haideţi, cu tristeţe, să ne recenzăm un pic!

Fără a scormoni prea mult prin numeroasele rubrici ale chestionarului de recensămînt, vă propunem să zăbovim asupra cîtorva mai… ciudate! La capitolul „Caracteristici demografice”, găsim rubrica, ţineţi-vă, „Numărul de copii născuţi-vii (pentru femei născute pînă la 12 mai 1999 – 15 ani şi peste).”

Aici legiuitorul, după cum vedeţi, atrage expres atenţia ca cei recenzaţi să nu cumva să declare şi copiii născuţi morţi, deşi, făcînd precizarea cu pricină, recunoaşte, în subtext, că există şi copii născuţi morţi. Atunci, dacă tot există acest fenomen, de ce să nu avem şi o astfel de statistică? Ar fi extrem de interesantă, inclusiv pentru UE, căci ar avea o relevanţă deosebită pentru prezentul şi viitorul stării natalităţii din R. Moldova. Aici poate fi vorba despre cauzele sociale şi medicale care determină morbiditatea feţilor.

Subiectivităţile, inexactităţile şi falsurile din recensămînt vor deriva şi din aceea că recenzorului, în cele mai multe cazuri, îi va fi imposibil să constate cu exactitate următoarele: a) motivul aflării în altă ţară a persoanei; b) frecvenţa reîntoarcerii în ţară; c) dacă persoana a locuit continuu mai mult de un an peste hotare; d) caracteristicile economice ale persoanei recenzate, mai ales TOATE sursele de venit din ultimele 12 luni.

Noi înţelegem rostul acestor chestionări, dar problema este că cele mai multe date vor fi puse din burtă de către agentul recenzor. Ce vor face ei în faţa acelor case cu lacăte la uşă de ani de zile? Cum se vor descurca recenzorii în faţa sau în interiorul miilor de palate ale politicienilor, procurorilor, mafioţilor, judecătorilor etc.? Respectivii proprietari, extrem de puţinii care vor putea fi recenzaţi, îşi vor declara nişte venituri, cele legale, aflate la vedere, cu care orice om de bun simţ realizează că nu-şi pot întreţine castelele în care locuiesc

Multe din aceste vile de lux nici măcar nu sînt înscrise la cadastru pe motiv că „nu sînt finalizate”. Aceasta este şi cauza pentru care credem că legiuitorul nu a profitat de ocazie ca la acest recensămînt să fie inventariate şi imobilele. De ce? Păi, doar şi legiuitorul (deputaţii) are (au) astfel de vile luxoase…! Nu m-ar mira să aflu că, de exemplu, Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale, îşi poate declara drept domiciliu actual sediul ziarului „Timpul”, al tatălui său, Constantin Tănase. Dar, o, Doamne, în ce vilă luxoasă îşi dezosteneşte ciolanele după atîtea şi atîtea „neconstituţionalităţi”!

Cu limbile, naţionalitatea şi etnia

Un neavizat ar fi tentat să creadă că rubrica intitulată „Caracteristici etno-culturale” a fost întocmită de un legiuitor analfabet sau aflat în stare avansată de ebrietate. Întrucît, anterior, transpirase prin presă ceva despre formulările alogice de la acest capitol al chestionarului, sîntem deja siguri că este vorba despre o ticăloşie.

Astfel, celui recenzat i se cere să-şi declare „Naţionalitatea/apartenenţa etnică”. O tîmpenie absolută! În primul rînd, „naţionalitatea” echivalează cu „cetăţenia”. Apartenenţa etnică, în cazul dat, se plasează în alt context. Absolut toţi locuitorii acestei ţări sînt cetăţeni ai Republicii Moldova. Aici nu este cazul să intrăm pe terenul speculativ în ceea ce-i priveşte pe cei care se declară români sau moldoveni, iar asta pentru că am pica în capcana veşnicelor politizări inutile în secolul nostru.

Deocamdată, R. Moldova este o ţară recunoscută internaţional, are proprii ei cetăţeni care-i justifică existenţa şi nu este cazul să dăm apă la moară ruşilor care abia aşteaptă să ne „ucrainizeze”. În concluzie, diabolismul din formular este constituit din aceea că nu dă posibilitate celor recenzaţi să declare, în primul rînd, că sînt „cetăţeni ai Republicii Moldova” şi, subsidiar, „de origine etnică ucraineană, rusă, găgăuză, ţigănească etc.” Aşa cum spuneam mai sus, sînt şi moldoveni care se declară români, dar nu credeţi că ar trebui să nu insistăm asupra acestui amănunt pe care doar viitorul îl va limpezi?

Nu este cu putinţă şi nici raţional ca tocmai în contextul acestor momente regionale încordate să discutăm despre similitudinea dintre români şi moldoveni. Acest lucru nu se decide politic, iar cînd se întîmplă astfel, miroase a praf de puşcă.

O altă contradicţie descoperită în chestionarul de recensămînt se referă la rubricile „Limba maternă” şi „Limba vorbită de obicei”.

Îi spun contradicţie pentru că îi intuim persuasiunea. Logic, limba maternă este şi cea vorbită „de obicei”. Ilogic, adică în R. Moldova, „de obicei”, din cauza serviciului, nevestei sau bărbatului rusoaică/rus, moldoveanul nu vorbeşte în limba maternă, deşi o cunoaşte, ci, „de obicei”, în rusă. Acum înţelegeţi de ce guvernarea „pro-europeană” şi „adversară” integrării Moldovei în Uniunea Vamală a introdus în chestionar rubrica „Limba vorbită de obicei”? În folosul UE sau României? Să fim serioşi!

Cui foloseşte acest recensămînt eşuat din start şi pe cine vor guvernanţii să înşele?

Nu credem că este vorba doar despre incompetenţa guvernanţilor de a organiza un recensămînt responsabil şi onest. Dacă doreau, puteau să solicite asistenţă din partea unor specialişti în domeniu din UE. Eşecul lui se pare că a fost preconizat. Pare a fi mai curînd o diversiune anti-europeană. La modul în care s-a desfăşurat pînă acum, faptul că nu au putut fi recenzaţi absolut toţi cetăţenii R. Moldova, chiar cei „recenzabili”, excluderea premeditată a recenzării tuturor imobilelor, inclusiv formulările contradictorii, chiar insinuante, şi manipulatorii din chestionar, demonstrează clar că guvernanţii îşi imaginează că pot lua la băşcălie UE cu metode ruseşti.

Acest recensămînt ar fi trebuit să fie cartea de vizită onestă a ţării în faţa UE, declaraţia de „venit uman şi material” pentru Bruxelles. Dacă vrem să ne integrăm în UE, atunci recensămîntul trebuia să fie unul dintre cele mai responsabil şi precis examen în faţa europenilor. Se vede bine că actuala guvernare nu este sinceră pînă la capăt cu UE. Recensămîntul despre care vorbim are mai curînd tendinţe pro Uniunea Vamală.

Alte aspecte politizate ale recensămîntului

Ambiguităţile despre care vorbeam mai sus, cele cuprinse în chestionarul de recensămînt, au şi „rosturi” politice pentru guvernanţi, care, cred ei, le permit să iasă cu faţa curată şi în faţa UE, dar şi în faţa Rusiei. Depinde de vîntul care va cuceri Moldova!

În mod normal, rezultatele unui recensămînt ar trebui publicate în Monitorul Oficial după şase luni de la încheierea acestuia. Ultimul recensămînt din R. Moldova s-a derulat în anul 2004. Ştiţi cînd a fost publicat în Monitorul Oficial? Abia în anul 2009! Vă daţi seama cît s-au jucat comuniştii cu aceste rezultate?

Cînd vor publica actualii guvernanţi rezultatele actualului recensămînt? Dacă ar fi serioşi şi responsabili faţă de popor, în primul rînd, aceste date ar trebui să apară în Monitorul Oficial în chiar amurgul guvernării lor, cu cîteva zile înaintea alegerilor parlamentare. O vor face? Depinde de conjunctură. Dacă spiritul firesc european va triumfa, atunci probabil că se va mai „ameliora” raportul dintre cei care-şi declară „apartenenţa etnică” de moldovean şi român.

Aşadar, guvernaţii actuali vor merge cu impostura, în acest sens, indiferent că ne vom integra în UE sau Uniunea Vamală. Practic, nu vor exista nişte date reale ale acestui recensămînt simulat nici pentru UE şi nici pentru Rusia, deşi pentru Kremlin nu contează asta atîta vreme cît îi convine, căci doar nu este interesat de realitate! În acest context, dacă semnăm Acordul de Asociere cu UE, o promisiune extraordinară de integrare a ţării în lumea civilizaţiei umane, tot cu minciună şi duplicitate vom păşi acest prag. Păcat! Oricum, trecînd examenul integrării europene, indiferent de buimăceala perversă a actualilor guvernanţi, vom fi condamnaţi să-i re-votăm, căci ne mănîncă plecatul de lîngă Voronin Mark Tkaciuk, care deja desenează harta Siberiei pe fruntea moldovenilor!