Guvernarea, care nu înţelege de ce „poporul nerecunoscător” nu pricepe că este sluga sa

Năbădăile aventurist-populiste din capul guvernanţilor „proeuropeni”de la Chişinău: Prim-ministrul Pavel Filip a avut, pe data de 15 Februarie, o întrevedere cu ambasadorii ţărilor partenere de dezvoltare ale Republicii Moldova – statele membre ale UE, SUA, Turcia, Elveţia – la care au participat şi membrii Cabinetului de Miniştri. Premierul Filip şi-a reafirmat convingerea că „drumul european rămîne proiectul de ţară al RM, unul de interes naţional, iar guvernarea va face tot ce îi stă în puteri pentru a întoarce încrederea cetăţenilor în parcursul european şi în UE”. Printre priorităţile agendei de reforme stabilită de Guvern, premierul a vorbit despre reforma administraţiei publice, cea din domeniul sănătăţii, din sistemul de achiziţii publice, a ocupării forţei de muncă şi a sistemului de salarizare în sectorul bugetar. De 10 ani aceleaşi cuvinte de lemn, aceleaşi „reforme”, aceleaşi minciuni. Pentru că sînt într-atît de incompetenţi, încît nici nu ştiu să facă demagogie. Pur şi simplu mint fără să clipească.

Despre „realizările” anului 2016, de fapt ale guvernării PDM, Filip s-a referit şi la „încheierea unui nou Acord cu FMI, alături de deblocarea ajutorului din partea UE şi a alor parteneri bilaterali, precum România, adoptarea pachetului de legi reformatoare, care a permis consolidarea transparenţei sectorului financiar-bancar, al Justiţiei…”

Trebuie ca cineva să fie extrem de naiv ca să-şi imagineze că, in vulgo, diplomaţii occidentali au luat în serios meritele şi angajamentele guvernamentale, cînd, de fapt, ei au înţeles că Filip le cere occidentalilor ajutoare financiare în regim de urgenţă spre a sprijini un Guvern învestit „în fapt de seară”, practică nemaiîntîlnită nicăieri în lumea civilizată, democratică. În realitate, „reforma administraţiei publice”, printre altele, înseamnă şi desfiinţarea raioanelor şi trecerea la judeţe, acţiune nedorită nici de guvernanţi, nici de opoziţie. Despre reformarea reală a „sistemului de salarizare în sectorul bugetar” nici nu se pune problema, căci clientela partidului de guvernămînt este remunerată împărăteşte tocmai spre a-şi asigura un bazin electoral „salarizat de Stat” şi cu vaga iluzie a siguranţei zilei de mîine. Deci, nu se va realiza.

Privitor la „adoptarea pachetului de legi reformatoare, care a permis consolidarea transparenţei sectorului financiar-bancar, al Justiţiei”, moldovenii şi partenerii externi de dezvoltare au văzut şi constată cum miliardul furat a fost pus în cîrca cetăţenilor, că Vlad Filat este judecat cu uşile închise pentru o presupusă mită, nu şi pentru furtul miliardului, că Ilan Shor, unul din cei care au „aspirat miliardul” este menajat judiciar în exces, că… multe şi mai multe! Care reformă a Justiţiei controlată de actualii guvernanţi? Filat este strictamente pedepsit cu puşcăria de mafia eurpeano-bucureşteană pentru că nu le-a cedat nişte domenii din sănătate şi sistemul bancar ca să ne mulgă frumos, democratic. Adică, este anihilat de către multinaţionale. Filat, chiar dacă are nişte păcate mari şi el, este DEŢINUT POLITIC. Putrezeşte în puşcărie pentru că nu a cedat ţara corporaţiilor internaţionale care au venit să-şi ia ciolanul după semnarea Acordului de Asociere. De ce tace partidul lui Filat şi nu-i ia apărarea? Nici un protest mai de doamne ajută? Pe naiba! Pentru că acolo e pus ca supraveghetor un om al americanilor, Marele analist sociolog şi natoist înfocat Miorel Cizmaru, pardon, Viorel Cibotaru.

Securitatea guvernării împotriva securităţii Statului şi a cetăţenilor. Fiind vorba despre învestirea Guvernului Filip „noaptea pe fulgerătură, atunci cînd caii se fură”, în cadrul emisiunii „Fabrika” de la televiziunea de Stat Particular „Publika TV”, Andrian Candu, preşedintele Parlamentului, a declarat:

 „În Ianuarie 2016, a fost formată această guvernare fără criterii politice. Scopul ne-a unit. Scopul era de a ieşi din criză şi de a demara cele mai importante reforme în ţară. 2016 a început foarte greu. Cu o lipsă totală din partea cetăţenilor şi a partenerilor externi. Cu potenţial protestatar foarte mare din partea societăţii, amestecat cu lucrul foarte intens al unor servicii secrete care puteau să distrugă Republica Moldova”. Şi care erau acele servicii secrete, informatule?! Ruşii sau românii? Zi-le pe nume, că doar eşti tare şi SIS-ul te va apăra pentru că ştie tot.

„Fără criterii politice”? Atunci de ce PDM a devenit partidul-stat prin şantaj şi corupere a parlamentarilor din partea partidelor pe care a vrut să le distrugă? Care scop i-a unit – cel de ieşire din criză? Criza cui – a RM sau a PDM şi a patronului acestui partid? Parcă Plahotniuc se apucase vîrtos de reforma clasei politice. Gata? A reformat-o? Vedem doar că se întîlneşte şezînd pe nişte ouă de struţ cu tinerii din jurul partidului său! De ce nu se duce la Vladimir Nicolaevici Voronin, la Mihai Ghimpu, la Igor Dodon, la Maia Sandu, la Andrei Năstase să-i „reformeze”? Întreaga lui artilerie televizată se ocupă doar de realizările iluzorii ale guvernului şi de lupta cu Usatîi, Karamalak, alte Ţopa, Ursachi şi Platon. Acestea nu sînt televiziuni, ci staţii de retransmisie a reglărilor de conturi de prin oficiile Halterofilului de Grozeşti. Care reforme, căci nu se simte nimic, în condiţiile în care acestea au fost sabotate permanent de către acelaşi partid-stat pînă în 2016? Filip se plînge de moştenirea grea. Dar nu de la Plahotniuc a moştenit-o?! Ce a vrut să spună „domnişoara politică îmbătrînită în rele” Candu prin afirmaţia: „Cu o lipsă totală din partea cetăţenilor şi a partenerilor externi”? Că reformele au demarat greu din cauza poporului moldovenesc şi a partenerilor externi, care nu au înţeles profunzimea reformatoare a furtului miliardului, a privatizării abuzive a Aeroportului, atacurile de tip rider şi restul furturilor de mare anvergură!

Cea mai năucitoare afirmaţie a lui Candu, căci Andrian ne este greu să pronunţăm, este cea în care afirmă că a existat un „lucru foarte intens al unor servicii secrete care puteau să distrugă Republica Moldova”, motiv pentru care ei, conspirativ, la fel ca şi serviciile secrete, au învestit Guvernul Filip „noaptea cînd caii se fură”. Înţelegem că, în acea noapte, Candu şi ai lui, cascadorii plînsului, au pus cu botul pe labe cele mai redutabile servicii secrete care aveau ce aveau cu venirea la Putere a partidului-stat PDM. Care or fi fiind astea? SVR, FSB, CIA, Mossad, General Intelligence Service din Arabia Saudită, Cabinet Intelligence and Research Office din Japonia, Federal Intelligence Department din Malaezia, căci SIS din RM şi SRI şi SIE din România ies din discuţie? Acum vedeţi cît de puternic este acest Guvern noctambul al PDM? Dar SIS-ul lui Balan vedeţi cît de puternic este? Rade tot! Şi face troc de influenţă pentru prietenii din studenţie.

Recent, „protejatul politico-familial” Candu a fost într-o „vizită de lucru”, nu oficială, în Marea Britanie şi Irlanda. La întoarcere, vorbind despre potenţialii investitori englezi în RM, Candu, printre altele, a spus: „Ei sînt gata să vină să investească în RM, dar noi nu sîntem gata.”„În discuţiile pe care le-am avut cu investitorii din Marea Britanie şi din London City, este important ca ţara să fie stabilă şi să aibă o justiţie corectă.” Păi atunci ce-a mai căutat acolo dacă ei, guvernanţii, „nu sînt gata”? Acasă era convins că sînt gata, iar în Marea Britanie şi-a băgat limba într-un loc? Oare această vizită a sa nu are cumva legătură şi cu nişte dosare penale din Marea Britanie în care este implicat şi el? O fi vrut să încerce să influenţeze ceva în calitate oficială?

Ei bine, stimaţi cititori, v-am oferit acest tablou al actualei guvernări angajate să integreze RM în UE ca să vedeţi cît de mincinoşi sînt reprezentanţii ei, cît vă manipulează şi cum vor să vă ţină în neştiinţă ca ei să rămînă pe mai departe la Putere. Toate astea, după cum veţi vedea, în condiţiile în care UE este pe cale să se transforme radical, într-un viitor în care RM este proscrisă să rămînă o graniţă oarecare la marginea ţărilor europene de gradul doi.

Ideea privind o construcţie viitoare a UE urmează să implice o Europă cu două viteze. Aceasta înseamnă restartarea proiectului iniţial în jurul statelor din nucleul dur, care este format din Germania, Franţa, statele din Benelux, Italia şi Spania. Din start, asta înseamnă, aşa cum înalţii oficiali de la Bruxelles se pronunţă, încurajarea părăsirii UE de către state ca Polonia, România, Bulgaria, Ungaria etc., aşa cum a făcut-o Marea Britanie, dar nu de pe aceleaşi poziţii de autonomie economică puternic dezvoltată. Cu aceste costuri politico-economice, este iminentă destrămarea actualei UE şi reconfigurarea actualelor ţări membre în asocieri care să le reprezinte reala lor potenţă economică participativă. Iar noi nu spunem cu bucurie acest lucru. Noi am promovat ideea integrării europene de o mie de ori mai mult şi mai sincer decît televiziunile de perete ale PD-ului.

Acum se pune problema unei viitoare UE în care „premianţii”, statele puternic dezvoltate, îşi au băncile lor de studiu „politico-economic avansat”, iar restanţierii, vor fi nevoiţi să-şi însuşească şi să-şi pună în practică principiile/programele de prosperitate economică iniţiate de părinţii fondatori ai actualei UE.

Iniţial, Europa se dorea unită în formula ei teritorială de atunci. Este vorba despre cele 6 state iniţiale, membrii fondatori ai Comunităţii, care au fost Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos (Olanda) şi fosta Germanie de Vest, care-şi doreau o dezvoltare, treaptă după treaptă, în Piaţa Comună, spre a pune la baza construcţiei un ideal partajat al bunăstării. Acesta a fost sensul tuturor programelor elaborate de cei numiţi acum Părinţi Fondatori, exact acesta a fost obiectivul Pieţei Comune a Cărbunelui şi Oţelului, aceasta a fost baza tuturor proiectelor, programelor şi înţelegerilor viitoare. 

Pe 14 Decembrie 1965, Generalul de Gaulle, fost preşedinte al Franţei, spunea: „Trebuie să luăm lucrurile aşa cum sînt, căci nu se face politică altcumva decît bazat pe realităţi. Sigur, nu poţi să începi să sari pe scaun ca un papagal şi să strigi: „Europa!, Europa!”, pentru că asta nu va însemna nimic şi nu va duce la nimic”.

Acum globalizarea, care este inevitabilă, dar mai ales falimentul liberalismului face ca spusele lui de Gaulle să aibă valoare de profeţie. Realităţile actuale îi determină pe liderii europeni să decidă că UE urmează să implice o Europă cu două viteze. Să reţinem că aici este vorba despre actualele state membre ale UE, care trebuie să se re-alieze în două tabere – cea a prosperităţii şi cea a aspiranţilor la prosperitate!

Unde-i Republica Moldova în acest context? Ce valoare mai au discursurile demagogice ale unora ca Diacov, Plahotniuc, Ghimpu şi Candu? Dacă actuala UE trebuie să se dezvolte în două viteze distincte, RM, aflată la masa săracilor, vă daţi seama că guvernanţii actuali nici măcar noţiunea de viteză de dezvoltare nu şi-au însuşit-o? Mai recitiţi-le încă o dată declaraţiile şi ascultaţi-le, în continuare, urletul european în pustiu, care, în final, nu-i benefic decît propriei lor bunăstări! Să se declanşeze revoluţia!

Mihai CONŢIU