O ţară care a devenit anexa politicii Berlinului

Începînd din 2010 şi pînă în anul 2015, problema datoriilor Greciei a pus Europa pe jar. Însă, după cutremurele numite migraţie, Brexit şi Trump, criza elenă şi Grexitul nu mai provoacă decît un căscat plictisit. Situaţia Greciei merită totuşi mai multă atenţie, măcar pentru că evoluţiile din Spania şi Italia nu sînt îmbucurătoare şi pot anunţa crize europene de o amploare mai mare. La începutul acestei luni, Banca Santander, cea mai mare din Spania, a achiziţionat Banca Populară pentru doar un euro. Însă cel mai important este că în spatele tranzacţiei stau active de 150 de miliarde de euro, majoritatea toxice, dar şi faptul că decizia Băncii Santander a fost luată după numai 24 de ore de analiză. Soluţia spaniolă înseamnă doar renunţarea la un împrumut guvernamental în favoarea punerii poverii deciziilor proaste ale băncilor şi a datoriei lor pe umerii deponenţilor. De aici şi pînă la o criză politică este doar un pas.

Germania contra FMI

Revenind la Grecia, miniştrii de Finanţe s-au întîlnit Joi, 15 Iunie, la Luxemburg, pentru a relua discuţiile eşuate în urmă cu o lună. Miza nu este neapărat tranşa de 7,5 miliarde de euro de care Grecia are nevoie pînă în luna Iulie, ci reducerea datoriilor Greciei. Taberele formate sînt oarecum surprinzătoare, deoarece FMI consideră imposibilă sarcina Greciei, de a plăti peste 300 de miliarde de euro la o creştere economică puţin peste 2%, şi cere reducerea acestor datorii. Este o viziune împărtăşită şi de Guvernul stîngii radicale de la Atena, condus de Alexis Tsipras. Participarea FMI la acest împrumut este obligatorie, după cum a decis Bundestagul de la Berlin, pentru că FMI este văzut ca un garant esenţial.

De partea cealaltă se află Guvernul de la Berlin, care face presiuni constante asupra Greciei şi amînă cît mai mult timp posibil concesiile propuse de FMI. În sprijinul său, ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble, aduce argumentul că studiile FMI sînt eronate şi că, potrivit Comisiei Europene, creşterea economică a Greciei poate susţine un surplus bugetar primar de peste 3,5% pentru următoarele patru decenii. Degeaba economiştii greci de la Piraeus Bank susţin în presa internaţională că „nici o ţară neexportatoare de petrol nu poate realiza un asemenea surplus bugetar“.

Berlinul, deranjat de armatorii greci

Sînt două raţiuni în spatele acestei încăpăţînări a Berlinului. Prima ţine de ambiţia Germaniei de a face din orice „exit“ (fie Grexit, fie Brexit) un proces suficient de dureros cît să nu mai fie repetat de vreo ţară UE. A doua ţine de alegerile din Germania – orice reducere a datoriilor va fi percepută de electorat ca o decizie a Guvernului de a pune în sarcina contribuabililor germani povara datoriei elene, iar aceasta ar însemna voturi pierdute. Armatorii eleni, nemulţumiţi că Berlinul a insistat pentru taxarea lor de către stat, după decenii în care au avut un regim privilegiat, mai vorbesc despre o miză a Germaniei – „Flota pe care Germania a încercat să şi-o creeze a fost cumpărată de greci“, scrie Euractiv, citînd surse din rîndul armatorilor greci. „Se pare că domnul Schaeuble ignoră regimul privilegiat al flotei germane şi atacă regimul celei din Grecia, care reprezintă 50% din flota UE, un lucru care se pare că îl deranjează“, spune Theodore Veniamis, preşedintele Uniunii Armatorilor Greci.

Grecia a devenit o colonie

Devine tot mai limpede că întreaga politică economică şi fiscală a Greciei este un front secundar al luptelor politice interne din Germania. Pînă şi publicaţia Politico, deloc apropiată de viziunea Atenei, îl citează pe ministrul polonez de Externe, şi scrie că, „Grecia a devenit, de facto, o colonie“. Sectoarele economice vitale de la Atena sînt conduse de „troica“ birocraţilor Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene şi ai FMI, iar Guvernul german a aşteptat cu răbdare să treacă răbufnirile grecilor: referendumul din 2015, în care au fost respinse condiţiile ultimului împrumut, sau sfidarea fostului ministru de Finanţe Yannis Varoufakis, care dorea ca grecii „să-i arate degetul Germaniei“.

Întîlnirea aparent decisivă a miniştrilor de Finanţe ai zonei euro, ce a avut loc la Luxemburg, nu face decît să confirme încă o dată această hegemonie germană şi statutul amintit al Greciei. Atena îşi va primi tranşa de 7,5 miliarde de dolari pentru simplul motiv că aceasta va fi folosită aproape integral pentru plata datoriilor către creditori, şi pentru că Grecia nu va primi vreo reducere a datoriei, în ciuda susţinerii FMI. În plus, Guvernul de la Atena îşi va asuma noi măsuri de austeritate. Ultimele asemenea legi au redus pensiile, fapt de neconceput în urmă cu doi ani, un lucru care îi afectează în egală măsura pe tineri, pentru că, la o rată a şomajului de circa 50%, mulţi dintre ei trăiesc pe spezele părinţilor. Aceleaşi legi i-au pus faţă în faţă pe poliţiştii furioşi de reducerea beneficiilor şi pe jandarmii sosiţi să apere clădirea Parlamentului.

Fostul ministru Varoufakis îşi amintea că omologul german Schaeuble i-a spus, în 2015: „Nu putem lăsa ca nişte alegeri să schimbe ceva“, cu referire la votul grecilor pentru stînga radicală. Nimic nu se va mişca în ce priveşte Grecia, dar nici viitorul UE, pînă la alegerile din Germania. Mergînd pe logica ministrului german, nici apoi nu se va schimba nimic. Între timp, după cu scrie Politico, „premierul Tsipras nu are de ales decît să ţină seama de dorinţele stăpînilor săi «coloniali»“.

Călin MARCHIEVICI

Articol publicat în Cotidianul.ro