GOLANIILE UNIONISTE ALE LUI BASESCU DE PRIN REPUBLICA MOLDOVA

Cu cît vine mai des pe aici, cu atît mai repede se vor plictisi moldovenii de el

„Consecvent cu propria-i consecvenţă sterilă”, în a doua jumătate a săptămînii 13-19 Noiembrie, Traian Băsescu şi-a aruncat iarăşi ancora politică în Republica Moldova. Ca să zorească imposibila unire a acestei ţări cu România! De la o vizită la alta devine tot mai plicticos şi chiar obositor din cauză că imaginaţia îi este blocată, fiind obligat să rostească aceleaşi discursuri unioniste trase la indigo. Altceva nu este capabil să spună!

În contextul arătat, ca un politician care în România a ocupat cea mai înaltă funcţie în stat, este de-a dreptul penibil atunci cînd se screme efectiv să se reinventeze şi aici, iar asta sub masca unui pseudo-ideal de mult uzat şi compromis ireversibil – unionismul! Zbaterile lui Băsescu dinspre amurgul carierei sale politice îmi aduce aminte de o povestire cu o femeie de 70 de ani, ajunsă de mult la menopauză, care arăta încă bine pentru vîrsta ei.

Ori de cîte ori ancora vreun vas în port, ea le aţinea calea marinarilor, momindu-i să se culce cu ea pe gratis, ceea ce era un adevărat chilipir pentru aceşti clienţi „stătuţi”. La un moment dat, fiind întrebată, i-a recunoscut unui client că de mult nu mai simte nimic în timpul actelor sexuale. Nedumerit, clientul marinar a întrebat-o de ce totuşi continuă s-o facă, existînd riscul clar să se compromită la vîrsta ei, mai ales că dusese o viaţă respectabilă pînă să intre în menopauză. „Vezi, tu, tinere, i-a răspuns femeia, e adevărat că nu mai simt nimic de peste 15-16 ani, dar îmi place să mă culc cu bărbaţi pentru că îmi amintesc cum mă simţeam cînd aveam orgasm, iar eu tot sper că poate, poate voi mai avea unul, să-l mai simt o măcar încă o dată în viaţa mea!” Cam aşa-i şi cu Băsescu!

Şi ultima dată, Joi, 16 Noiembrie, la ULIM, universitatea marelui moldovan şi academician Andrei Galben ca lămîiul sub care stă tolănită Ana Guţu, vorbind despre Transnistria în contextul imaginarei lui uniri ale celor două ţări, Băsescu a spus exact ceea ce spusese la penultima lui vizită preelectorală aici: „Transnistria este un teritoriu extrem de dificil. România, istoric, a avut frontiera pe Nistru, astfel istoric nu poate revendica că Transnistria a fost parte a teritoriului României, deoarece a fost teritoriu ucrainean. Soluția este negocierea, formatul 5+2 nu a dus la nimic, funcționează mai bine de 20 de ani și nu a împins negocierile nici măcar cu un pas mai înainte. Formatul 5+2 a reușit să întîrzie orice decizie a statului Republica Moldova, a dat timp guvernului de la Tiraspol să-și creeze statalitatea”.

În acest context, măcar dacă ar avea curajul să le aprindă imaginaţia moldovenilor unionişti orbi şi îndoctrinaţi, prin a le spune că, în schimbul Transnistriei pentru Ucraina, România Mare visată de el doreşte să-şi recupereze teritoriile româneşti Basarabia de Sud şi Bucovina de Nord, aflate acum în componenţa statului ucrainean, care, pînă cînd sovieticii le-au oferit Ucrainei după ce le răpiseră României, nu au fost niciodată pămînturi ucrainene!

 

Unionistul Băsescu văzut de la Bucureşti

Într-un articol intitulat „Unionism de vorbe goale”, publicat pe Blogul său din ziarul Adevărul.ro, Răzvan Voncu, critic şi istoric literar, conf. univ. dr., de la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti, a scris următoarele:

„Ca tot ce face sau spune Băsescu, în ultimul timp, şi contribuţia sa la activitatea pre-electorală a micului partid (declarat) unionist de la Chişinău a trecut neobservată. Motivul nu îl reprezintă suportul politic real de care se bucură PMP în România, respectiv, Partidul Unităţii Naţionale, în Republica Moldova: nici unul, nici celălalt nu va trece pragul de intrare în Parlament. Ceea ce, oricum am coti-o pe după cireş, trimite tema reunificării în derizoriu, la marginea marginii preocupărilor electoratului, nu doar dincolo de Prut, ci şi dincoace. (…) Reunificarea, în România, nu este o temă centrală, dar se bucură de sprijinul unei majorităţi confortabile. Dincolo, este – pe fondul eşecului tentativei de "stat moldovean" – una dintre temele discutate zilnic, dar care nu se bucură de sufragiile majorităţii.
Sondajele de opinie arată că, deşi sprijinul pentru reunificare a crescut, dimpreună cu afirmarea clară a identităţii româneşti, el rămîne minoritar printre basarabeni. Chiar şi fără participarea la vot a transnistrenilor. Adevăratul motiv pentru care pateticele chemări la unire ale taberei băsiste nu se bucură de nici un ecou îl constituie însăşi substanţa lor. Începînd chiar cu substanţa emiţătorului lor: un om politic descalificat de modul în care a condus timp de 10 ani România (şi chiar de modul în care a obţinut un al doilea mandat). Un politician nu lipsit de calităţi, dar lipsit de cultură şi de educaţie şi, în consecinţă, lipsit şi de viziune. Or, reunificarea României e un proiect care cere, înainte de toate, viziune. De la viziunea juridică la cea economică şi începînd, desigur, cu o viziune culturală.

E important, de exemplu, să găsim o cale de a promova acest proiect fără a atenta la Tratatul de la Helsinki privind inviolabilitatea frontierelor (1975), fără a alimenta temerile Ucrainei privind o posibilă extindere a reunificării României şi, mai ales, fără a oferi Ungariei speranţe privind o rediscutare a frontierelor noastre vestice. E la fel de important să ştim, cu mult înainte, cît va costa reunificarea şi, desigur, de unde vom lua banii necesari. Nu în ultimul rînd, ce politici vom adopta într-o Românie în care minorităţile ar creşte de la 8-9% la 15-16%...

În contrapartidă, „strategia" băsistă se rezumă la declaraţii sforăitoare, la cuvinte mari şi, mai ales, la un discurs adresat... Rusiei, nu publicului din Republica Moldova, cel care, înainte de toate, ar trebui să înţeleagă beneficiile unificării.
Cu alte cuvinte, de la "podurile de flori", trecînd prin "podul de vin" care l-a legat pe Băsescu de Voronin, am ajuns la podurile de vorbe goale. Dacă i-ar cunoaşte, cît de cît, pe basarabeni, fostul preşedinte ar şti că, oricîte defecte le-ar atribui duşmanii, nu sînt oamenii pe care să-i îmbeţi cu apă chioară.”

Quod erat demonstrandum…

Mihai CONŢIU

01.08.20 - 00:27
02.08.20 - 02:26
02.08.20 - 02:20
01.08.20 - 00:33
01.08.20 - 00:34
01.08.20 - 00:31
02.08.20 - 02:24
03.08.20 - 17:19
01.08.20 - 00:29
02.08.20 - 02:29
03.08.20 - 00:52
02.08.20 - 15:25
02.08.20 - 02:21
02.08.20 - 20:46
02.08.20 - 17:32