Mintea moldoveanului care trebuie ocupată doar cu false preocupări

Atunci cînd Vladimir Plahotniuc i-a şantajat politic pe socialişti ca să voteze în Parlament măcar sistemul electoral mixt, el şi sfetnicii lui au ştiut prea bine că puzderia de „candidaţi independenţi” va încărca enorm listele electorale. Pînă la adoptarea votului mixt, mintea moldoveanului trebuia să fie ocupată, în afara partidelor reprezentative, şi cu acele formaţiuni politice anonime care se activează doar în campaniile electorale ca să deturneze voturi de unde pot în schimbul celor mai trăsnite promisiuni, precum şi cu cîţiva ameţiţi de „independenţi”. Atunci, prin mesaje propagandistice dintre cele mai ticăloase, moldoveanul era manipulat „să cugete cu înţelepciune” la toate promisiunile făcute de către orice avorton politic. Acum, însă, existînd oportunitatea uninominalului, „mintea moldoveanului înţelept e obligată să cumpănească” asupra unor promisiuni electorale cu care este mitraliat de un număr de candidaţi poate că şi înzecit, dacă nu mai mult, căci chiar nu are rost să mai umblăm şi la statistici. Tot pentru „aglomerarea eficientă a minţii alegătorului”, trebuie să reţinem că multiplicarea numărului de candidaţi aşa-zişi independenţi se suprapune imposturii de referendum privitor la micşorarea numărului de deputaţi din Parlament!

Astfel, în toate circumscripţiile electorale, găsim „candidaturi independente” dintre cele mai bezmetice cu putinţă. Peste noapte, ca puroiul dintr-o rană nedezinfectată, ne-am pomenit cu inşi care vor să devină „candidaţi independenţi” la fotoliul de deputat pentru că, spun ei, sînt mai comunişti decît comuniştii, mai socialişti decît socialiştii, mai unionişti decît unioniştii, mai proruşi decît proruşii şi tot aşa. Sigur că printre ei se mai găseşte cîte unul solitar, care, la o beţie, şi-a imaginat că poate deveni deputat dacă-l votează cei din satul lui. La urma urmei, dacă şi Ţuţu e deputat, de ce nu? Sigur că rostul nerostit al stimulării unei astfel de beţii electorale este acela de a fi slăbite acele partide cu mari şanse electorale de care actualii guvernanţi vor să scape.

Răbdare avem, dar timpul şi spaţiul nu ne permite să-i analizăm pe fiecare în parte, ca să vă demonstrăm că avem de-a face cu nişte maimuţoi politici, cu nişte inşi aflaţi în „misiuni electorale” ori cu nişte aventurieri politici de duzină. În cele ce urmează, aşa, ca chestie, din multiplele nume de posibili viitori servanţi politici „independenţi”, ne limităm doar la trei candidaturi:

Prima. Oare Dorin Chirtoacă şi „retrasul Ghimpu” nu ştiu cine a colectat semnături pentru „unionistul” Vlad Bileţchi, candidatul susţinut de ei, chiar dacă nu este membru al partidului lor de familie? Gura informată a tîrgului ştie că, la presupusul ordin al lui Gheorghe Cavcaliuc, unii poliţişti au fost obligaţi să strîngă semnături de susţinere a lui de la oamenii din circumscripţia în care el candidează. Oare cui se va subordona acest „unionist” dacă va fraieri destui alegători ca să-l voteze?

A doua. Valeriu Ghileţchi, „candidat independent” pe circumscripţia SUA. Aşa-zisele implicări ale Bisericii în campaniile electorale au fost criticate permanent de către partide sau jurnalişti în funcţie de interesele lor. Cine dacă nu guvernanţii sînt cei care au aprobat deschiderea de secţii de votare în incinta bisericilor baptiste din SUA, sub scuza curvească, deci ne-pioasă, a faptului că acestea oferă spaţiul gratuit. Păi, dacă-i aşa, de ce nu se deschid secţii de votare şi în incinta bisericilor ortodoxe din SUA şi, mai ales, din Republica Moldova, căci nici acestea nu ar cere chirie? În SUA există şi biserici ortodoxe, numai că Ghileţchi este baptist, iar asta înseamnă că guvernanţii i-au creat avantaje abuzive pe criterii confesionale, ca să nu zic sectare. Dacă va fi ales, oricît de mult a lucrat sub acoperire politică sub cearşaful partidului condus de Iurie Leancă, este ştiut de mult că Ghileţchi a acceptat supuşenia laică de sub genunchii lui Plahotniuc.

A treia. Călin Vieru s-a înscris în cursă în calitate de candidat independent. Toată lumea subînţelege că el în această cursă electorală exploatează cît poate imaginea regretatului său tată, numai că scopul lui final, rostul ajungerii în fotoliul de deputat, pare cam înceţoşat. Într-o conferinţă de presă, acesta s-a declarat a fi, în egală măsură, opozantul socialiştilor şi al celor din blocul electoral ACUM, lui Plahotniuc cerîndu-i să fie unionist, „să trimită la gunoi PSRM” şi să se retragă în afaceri „pentru că ştie să facă treaba mai bine decît alţii”. Este clar că în Parlament, în ordine descrescătoare, intră PSRM, ACUM şi PDM. Dacă Vieru este independent, cu ajutorul cărui partid din Parlament va reuşi el să-şi îndeplinească promisiunile făcute alegătorilor? N-ar fi fost mai bine, om de afaceri fiind, să-l aştepte pe Plahotniuc să revină doar în afaceri, ca să colaboreze şi să discute cu el în singura limbă pe care o cunosc – cea a afacerilor?

Cam asta-i treaba cu independenţa „candidaţilor independenţi” dependenţi permanent de cineva sau ceva!

Mihai CONŢIU