Frate, prietene, dacă-mi iubeşti ţara, România, las-o aşa cum este, neunită cu tine!

Dragul meu, dacă iniţial nu ai avut nici o vină pentru că ai devenit unionist fiind influenţat de alţii mai „rodaţi”, acum, cu trecerea anilor, eşti vinovat pentru că începi să îmbătrîneşti în credinţa faţă de acest ideal dăunător şi mie, dar şi ţie. Oricît te-ai strădui sau ai simula, nu eşti de aceeaşi simţire ca şi mine. Rîsetele noastre nu se aseamănă pentru că sînt provocate de stimuli proveniţi din două lumi diferite, la fel şi oftaturile şi chiar primenirile de dinaintea morţii. De peste două decenii trăiesc în patria ta, dar tot într-o lume străină mă simt, adică neacasă, pentru că nu voi putea fi niciodată ca tine şi nici tu nu vei putea pătrunde vreodată confortabil în neînţelesul spaţiu românesc.

În realitate, toţi sîntem victimele istoriei, iar aici mă refer la toţi cei sortiţi să se nască în ţări mici, fără vocaţii cuceritoare sau de autoadministrare naţională absolută. Putem admite că sîntem fraţi, dar vitregi pentru că avem mame sau taţi diferiţi. Tu, fratele meu vitreg moldovean unionist, nu ai luat parte la făurirea României moderne întrucît istoria a avut alte socoteli cu tine. Din perspectiva apartenenţelor naţionale, istoria poporului meu român nu-mi permite să mă consider superior ţie şi nici frate mai mare. Frustrările tale naţionale sînt altele decît cele ale mele şi ţi le voi explica.

Sînt cetăţeanul nativ al unui popor, cel român, condamnat să rostească de-a lungul secolelor ceea ce Eminescu şi-a imaginat că Mircea cel Bătrîn i-ar fi spus lui Baiazid: „Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul”! Îţi dai seama ce condamnare frustrantă e pentru mine asta? Am o ţară care are de toate – munţi, cîmpii, dealuri, păduri, mare, deltă, un fluviu, ape, zăcăminte de gaze naturale, petrol, cărbune, aur, argint, aramă, uraniu, ape minerale şi, în general, am tot ceea ce îşi poate visa o ţară pentru a trăi în belşug. Dar cu toate acestea românii trăiesc în mizerie deoarece ţara le este administrară tot de români, asta atunci cînd, de-a lungul istoriei, liderii politici nu s-au închinat benevol altor ţări puternice sau cînd România nu a fost sub o dominaţie străină sau alta. Înţelegi cîtă neputinţă milenară există în fiinţa devenirii noastre ca români?

Ne-am apărat „sărăcia şi nevoile şi neamul” pentru că am fost incapabili să cucerim şi noi vreodată pe cineva, pe bulgari, pe sîrbi, pe ucraineni sau pe unguri din „răzbunare istorică”. Ne umilesc pînă şi ungurii, care tocmai pentru că sînt un „popor musafir” în Europa sînt aşa de ofensivi, de revendicativi faţă de alte teritorii. Ne-am apărat „sărăcia şi nevoile şi neamul” pentru că tot timpul ne-am furat sau ucis unul pe altul doar ca nu cumva să răsară printre noi vreun lider de geniu şi să pună ţara în rînd cu cele mai prospere naţiuni ale Europei. Dacă altădată ne-am adus un principe neamţ care ne-a ridicat ţara de pe butuci, acum probabil că cel mai bine pentru viitorul României ar fi ca să-şi aducă la conducerea ţării o administraţie chinezească, cu tot cu legile lor de acum.

Neputinţa eternă a României mele, frate vitreg moldovean unionist, este la fel de ilustrativă şi astăzi. După ce ne-am lăsat admişi în UE „în stil balcanic”, adică renunţînd la proprietatea asupra bogăţiilor vitale ale ţării în schimbul unor comisioane pentru privilegiul integrării europene, am demonstrat că nu sîntem capabili să stăm la masă cu lumea bună, că sîntem mult prea dependenţi de WC-ul din fundul curţii şi de furatul găini de la vecini. Astfel, riscăm să fim alungaţi din UE cu şuturi în fund, iar asta pentru că liderii politici români nu pot pricepe care-i problema Europei dacă nu înţelege că au tot dreptul să-şi fure propria ţară, inclusiv bani europeni, atîta vreme cît au intrat în România şi, deci, au devenit un bun al lor.

În ceea ce te priveşte pe tine, frate vitreg moldovean unionist, ai şi tu problemele tale pe care nu prea eşti dispus să le recunoşti. Pentru că ai devenit unionist, nu-ţi place să recunoşti că sufletul, gusturile şi instinctele tale sînt mult mai apropiate de cele ale ruşilor decît de cele al mele. Avem comuniune lingvistică, dar tot n-ai reuşit să-mi înveţi limba în atîţi ani, fiindu-ţi mai lesne să-ţi traduci gîndurile din rusă în limba mea. Te-ai lăsat pervertit la unionism şi de către unii obişnuiţi să trăiască pe spinarea unui frate mai mare. Fiind părăsiţi de fratele mai mare rus, au trecut sub întreţinerea fratelui mai mare român. Acesta a şi fost momentul în care, din start, te-au privat de demnitate. Aici mă refer la acea demnitate cu care tu, de-a lungul anilor independenţei tale de Stat, trebuia să-ţi construieşti şi să-ţi consolidezi o ţară independentă şi prosperă care ţi-a fost dăruită de istorie în 1991.

Curentul unionist de aici este expresia frustrărilor româneşti amintite mai sus şi ale acelora de aici, care se referă la permanenta nevoie de protecţie din partea unui frate mai mare. Asta vine ca o mănuşă pentru politicienii români frustraţi care, în sfîrşit, pot poza în (re)cuceritori, ai căror strămoşi n-au cucerit nimic în istorie. Unirea acestor două ţări nu este cu putinţă din absolut toate perspectivele care ar fi abordate – economice, politice, istorice, context internaţional etc. –, iar liderii unionişti, români şi moldoveni, ştiu asta, numai că ei au nevoie de tine, frate vitreg moldovean unionist, pentru ca să-şi justifice „poziţiile istorice sau politice de lideri”. Şi ca să le dai votul ciclic ca şi lozincile şi promisiunile lor.

Frate vitreg moldovean unionist, eu nu am nevoie nici de prezenţa ta în Parlamentul României deoarece nu vreau să mă multiplic şi cu… multi-etnia ta şi nici nu vreau să te simţi un străin în ţara mea. Nu am nevoie de teritoriul ţării tale în harta României mele pentru că nu vreau ca din cauza năzuinţelor tale ilogice să-mi pierd Transilvania, care chiar a fost şi este românească. Întreabă-te mai des de ce politicienii români unionişti (re)cuceritori nu au vitejia sau eroismul sacrosanct de a recupera de la Ucraina teritorii româneşti care nu au aparţinut niciodată în istorie ucrainenilor. Ce i-au căşunat pe tine? Eşti prea uşor expus vînzării, eşti prea slab sau eşti mult prea rătăcit de ai ajuns victima unor politicieni cu frustrări istorice înscrise deja în codul lor genetic? Gîndeşte-te cu răbdare şi bună înţelegere la toate cel pe care ţi le-am spus pentru că ţi le zic cu prietenie şi blîndeţe! Gîndeşte-te că nu poţi fi mai român decît mine!

Mihai CONŢIU