GHIMPU A VRUT SĂ-I ADUCĂ PE COMUNIŞTI LA GUVERNARE PENTRU 16 ANI

PL al PCRM. Explicaţia comportamentului paranoic şi isteric din ultimul timp al liberalului

Autor: Mihai CONŢIU

Trebuie să ai „nervi de oţel” pentru a-ţi sacrifica o oră preţioasă din viaţă doar ca să-l asculţi vorbind, la o conferinţă de presă, pe Mihai Ghimpu. Ei bine, eu am „nervi de oţel”, dar asta nu înseamnă că nu regret timpul pierdut Marţi, 16 Aprilie! Devin din ce în ce mai penibili cei care-l căinează pe Ghimpu, că, vezi, Doamne, s-ar lovi în el ca într-un sac de box, deşi recunosc faptul că liberalul oferă motive din belşug pentru aşa ceva.

Chiar în aceeaşi zi de Marţi, „echidistantul” Constantin Tănase nota în „Timpul”:

„Toţi ca unul au descoperit, şi au descoperit corect, că M. Ghimpu e „dictator”, „stă prost la capitolul dialog cu colegii”, că „PL e un partid dictatorial”, iar M. Ghimpu e înconjurat de „indivizi docili” ş.a.

Este M. Ghimpu un dictator? Nu am participat la activităţile de partid ale PL, dar, judecînd de la distanţă, în baza lucrurilor care se văd ori pot fi deduse, sunt convins că liderul PL, M. Ghimpu, e un dictator, iar PL e un partid dictatorial, un fel de SRL. Dar oare numai M. Ghimpu e dictator, stă prost la capitolul dialog cu colegii? Oare numai PL e un partid dictatorial? Oare ceilalţi lideri de partide, într-o măsură mai mare, nu sunt dictatori care stau prost la capitolul dialog cu colegii?”, nota Tănase.

Ce nu vrea să observe patronul „Timpului” este gravitatea faptului prin care prostul devine dictator, ajunge să fie o piedică serioasă în rezolvarea treburilor ţării şi o emblemă primitivă pentru R. Moldova în ochii lumii civilizate. Mihai Ghimpu a compromis R. Moldova şi pe sine ca demnitar de stat încă din 2010 cînd, succesiv, a sfidat recomandările CE, UE şi Comisiei de la Veneţia de a nu declanşa acel referendum costisitor şi eşuat. Acestea şi altele nu sunt uitate, constituindu-se în date preţioase ale profilului acestui politician.

Doar lui Ghimpu i se pare importantă şi dezastruoasă denunţarea pe drept a Acordului AIE de către premierul Vlad Filat, nu şi oficialilor occidentali!

Acea denunţare a Acordului AIE de către premierul Filat chiar a venit în întîmpinarea dorinţelor oficialilor de la Bruxelles. Asumîndu-se un program de guvernare în favoarea integrării europene, Filat a dat un semnal clar Bruxellesului că doreşte să conducă un Guvern eliberat de captivitatea în care miniştrii cabinetului erau ţinuţi de propriile partide.

Ghimpu a ştiut bine acest lucru, dar i-a deturnat sensul cu bună ştiinţă din mai multe motive strict personale: Gelozie maladivă pe Filat din cauză că este singurul partener politic credibil al oficialilor occidentali; frustrarea că nu este preşedinte al Parlamentului, o dorinţă contradictorie în raport cu numărul de deputaţi liberali în Parlament; alierea lui cu unele interese ostile integrării europene a ţării; a rămas fără sprijinul logistic al Bucureştiului etc.

Practic, încă de la dezvăluirea tăinuirii crimei din Pădurea Domnească, Ghimpu a declanşat cea mai zgomotoasă şi insalubră campanie electorală. Crezînd că astfel se poate reabilita în faţa unui electorat destul de restrîns, întreaga lui retorică s-a transformat în atacuri susţinute exclusiv împotriva lui Filat, fără să fie capabil să probeze măcar una dintre numeroasele lui acuze.

Un deces politic previzibil

Nu de puţine ori i-am criticat şi m-am mirat cum oameni ca Ion Hadîrcă sau Ana Guţu admit să se subordoneze unui astfel de tip rudimentar. Este vorba, totuşi, despre nişte intelectuali autentici, care nu aveau cum să nu se frisoneze în preajma unuia ca Ghimpu.

În conferinţa de presă de Marţi, 16 Aprilie, Ghimpu a reconfirmat că este irecuperabil, că este atît de bolnav de propria-i închipuire de sine pînă la limita maladivului. I-a împroşcat cu invective şi acuze pe toţi şi pe toate. Astfel, a ajuns pînă acolo încît a spus că, de fapt, el a fost cel care a stat în spatele organizării marilor adunări naţionale din anii 1989, că el îi scria lui Hadîrcă totul şi multe alte „năzbîtii meritocratice” pe care şi le asumă. Bineînţeles că toate aceste împăunări trezesc zîmbete îngăduitoare adevăraţilor organizatori de atunci, dar şi îngrijorări faţă de sănătatea lui Ghimpu.

Ieşirea lui Ghimpu de Marţi a fost determinată de o serie de dezvăluiri stînjenitoare făcute de Ion Hadîrcă, cu o zi înainte, la ProTv. Dar să urmărim ce-a declarat Hadîrcă!

Potrivit acestuia, Ghimpu a prezentat liberalilor o strategie care a fost principalul motiv ce a dus la scindarea PL-ului în doua tabere. Hadîrcă a demonstrat că Ghimpu a venit cu o concepţie conform căreia, în 2014, comuniştii ar reveni la guvernare pe o perioadă de 16 ani.

“Disensiunile s-au cristalizat mai tare la şedinţa partidului din 31 Martie. Atunci mi s-a părut că Mihai Ghimpu nu era în apele sale, parca nu auzea pe nimeni. La această şedinţă a venit cu o concepţie”, a spus Hadîrcă. „În ce rezidă această concepţie? Obiectivul de bază este integrarea în UE, care, conform spuselor lui Ghimpu, care s-a întîlnit cu europenii, RM ar urma să se integreze în UE în 16 ani. Asta înseamnă 4 mandate.  

Astfel, în 2014, ar urma să vină la putere comuniştii din cauză că AIE s-a compromis, şi abia în 2026 ar urma să ne integrăm în UE.” „Ce fel de strategie este asta? Să lăsăm comuniştii să vină la putere? Iată, atunci s-au început divergenţele. Noi nu vrem să ne asumăm acest păcat şi să aducem comuniştii la putere”, a declarat Hadîrcă.

Vorbind despre culisele demiterii Guvernului, Hadîrcă a mai declarat:

“Eu am zis să nu ne implicăm şi să spunem că pledăm spre ideea păstrării AIE şi păstrăm calitatea de arbitru. A venit Ghimpu şi a spus că mesajul nostru trebuie să fie unul electoral. A zis că trebuie să batem puternic şi să cerem demisia lui Filat”, a mai menţionat Hadîrcă.

Oare chiar nu înţelege ce i se întîmplă?

Nu de puţine ori, Ghimpu lasă impresia că nu înţelege ce i se întîmplă. Obsedat de putere şi de ceea ce-şi imaginează că ar reprezenta, se pare că este incapabil să priceapă că plecare celor 7 deputaţi din fracţiunea lui parlamentară echivalează cu o cruce pusă carierei lui politice accidentale, hazardate şi care a dezonorat mult imaginea ţării.

Ignoranţii sau cointeresaţii lui susţinători nu-s capabili sau nu au libertatea, luciditatea de a constata, recunoaşte că Ghimpu este odios prin cinismul, avariţia şi arivismul lui. Aproape de-a dreptul batjocoritor pentru cei mulţi şi care nu-l cunosc, susţinătorii lui au inventat marca „cinstitul Ghimpu”.

Oameni buni, dar individul acesta nu s-a înţeles nici măcar cu fratele lui Gheorghe, pe a cărui biografie avem motive destule să bănuim că este gelos. Dacă ei nu s-au suportat, ca fraţi, nici măcar în acelaşi partid, ci şi-a făcut fiecare propria-i formaţiune politică din dragoste faţă de o ştampilă purtată în buzunar...! A, să nu uit, mai există şi un alt nepot, Viorel Ghimpu, care şi acela are un partid al lui, Partidul European, înfiinţat prin 2005!

Cum a reuşit Mihai Ghimpu să se strecoare iarăşi în Parlament? Pe umerii lui Chirtoacă, bineînţeles! Dacă ar fi fost un om politic raţional, constatînd aceste evidenţe, dacă ar fi vrut cu adevărat ca Partidul Liberal să crească în sondaje, să fie invadat de tineri aderenţi, atunci Ghimpu ar fi trebuit să-i predea şefia partidului lui Chirtoacă, iar el să se mulţumească cu statutul de preşedinte de onoare.

Ţi-ai găsit!? Vedeţi cît de excitat este după ştampila de partid din buzunar Ghimpu? Vedeţi cît de mult „crede” el în şansele care trebuie acordate tinerilor, mai ales cînd este vorba despre chiar de cei din familia lui? Între timp, şi-a îngropat politic, conştient, şi nepotul, făcîndu-l să-i semene...!

Derapajele lui din ultimul timp ne fac să credem că  este totuşi disperat, că înţelege ce i se întîmplă, dar nu acceptă. Prin plecarea celor 7 deputaţi, Ghimpu a devenit un Moş Teacî cu Ţeasta Seacă cu care nimeni nu mai are ce negocia. Realmente, s-a scos singur pe tuşă. A ajuns, în sfîrşit, în obscuritatea din care doar hazardul l-a scos temporar.

Am scăpat de un prost, dar am scăpat şi de prostie? Să sperăm că da!

Ghimpu i-a jignit pe moldoveni

cînd, sfidător şi cu neruşinare, a spus că nu se poate descurca cu şapte mii de lei pe lună, iar asta în condiţiile în care cei pentru care spune că luptă trăiesc cu pensii de opt sute sau o mie de lei sau cu salarii de circa două mii.

Ghimpu, urcîndu-i-se la cap puterea şi rolul de negociator politic şantajist, îi ameninţă pe toţi că-i distruge, că-i striveşte. Vladimir Voronin a scos pedepsele penale pentru jurnalişti, Ghimpu vroia să le reintroducă.

Acest libidinos de discotecă pozează în cinstit, dar cît a prejudiciat statul şi cîte afaceri necurate a făcut el cu benzinăriile lui şi contractele prin care aproviziona autoturismele Primăriei... Şi-a asfaltat şi drumul pînă la bojdeuca lui din Coloniţa...!

Acum auzim că „şi-a pus-o” şi de un apartament luxos cu o suprafaţă de peste 150 de metri pătraţi, situat pe strada Serghei Lazo din Chişinău, lîngă Vladimir Voronin, politicianul cu care are extrem de multe lucruri în comun, dar la nivelul căruia nu este capabil să se ridice. Coincidenţele nu se opresc aici: Apartamentul în care încă locuieşte acum Ghimpu este chiar vis-a-vis de sediul PCRM din strada Nicolae Iorga. 

Interesant este că, în acelaşi imobil din strada Serghei Lazo, Ghimpu este vecin cu sora sa, care este mama primarului Dorin Chirtoacă. Au bani oamenii aceştia, nu glumă!

Cine-şi mai face cavou politic cu Ghimpu?

Doar cineva căruia nu-i pasă că Partidul Liberal nu va mai intra pe veci în Parlament! Dorin Chirtoacă a fost deja istovit iremediabil de Ghimpu. Ca primar, s-a compromis definitiv – Chişinăul arată ca după bombardamente! Nu mă pronunţ în privinţa celorlalţi deputaţi care, din raţiuni doar de ei ştiute, i-au rămas alături.

Corina Fusu este probabil suficient de legată „ong-ist” de Chirtoacă, dar şi altfel, însă ceilalţi, cum, bunăoară, este Valeriu Munteanu?!... I-o fi dat casă Chirtoacă? Sau permis pentru gheretele cu pui congelaţi de la Floreni instalate la Telecentru? Da, dar de ce vrea să semene unui model eşuat? Treaba lui, la urma urmei!

Problema-i cu atît mai naşparlie cu cît ne gîndim la cei propuşi şi susţinuţi de Ghimpu în diferite funcţii – directorul SIS, controversatul şef de la CNI, Şalaru de pe Drumurile cu bani europeni, băieţaşul de la „Moldsilva”, tot felul de alte agenţii, direcţii etc., etc.! După cum o să plîngă Ghimpu după aceste funcţii, o să înţelegem mai mult zicala cu „hoţul care strigă: Prindeţi hoţul!”