Cu groază am urmărit toată săptămîna curentă evoluţia bizarului caz al femeii din satul Boşcana, raionul Criuleni. Cea care mai întîi a fost presupusă moartă, iar pe urmă s-a dovedit că e vie. Şi în timp ce era vie, cei de acasă au început a se găti de zor de ceremonia funebră – colaci, sicriu, pomeni ş.a. Dat fiind faptul acestor găteli, tot din presă s-a aflat că rudele n-au fost tocmai fericite de miraculoasa înviere, pentru că prea mari au fost cheltuielile. “Scoteţi-i picurătoarea, noi trebu’ s-o îngropăm că ne-am cheltuit şi am luat de toate”, cerea medicilor la spital, unde era internată în reanimare femeia, un unchi de-al ei, beat criţă. Ce-i drept, toate s-au aranjat cum au vrut neamurile şi sicriul n-a trebuit întors, deoarece pînă la urmă nenorocita a decedat totuşi.

Un portal media de pe la noi a intitulat într-o formă hilară ştirea cu pricina: “La Criuleni, ca-n filmele cu Stan şi Bran… Uite moarta, nu e moartă!” Şi într-adevăr, prin cinematografie şi literatură au fost destule subiecte cu învieri sau reînvieri, multe adaptate unor formule umoristice, pentru a arăta triumful vieţii asupra morţii, probabil. Nu este acelaşi lucru, însă, în cazul nostru.

La Criuleni s-a întîmplat ceea despre ce demult se scrie, zice, monitorizează, constată în raport cu ţara noastră – încet cu încetul, populaţia se stinge de beţie. Ce grad de ebrietate trebuia să fi fost în familia acestei femei din Criuleni, ca să nu se dezmeticească pe ce lume se află, cel puţin să nu se convingă mai întîi de veridicitatea decesului, înainte de a cumpăra colaci şi a face inscripţie pe cruce. Şi defuncta – la vîrsta de 31 de ani, spitalizată în comă alcoolică, cu anorexie avansată, în urma consumului sistematic şi regulat de băuturi spirtoase?! Din mari păcate şi enorme regrete, dar situaţia de departe nu e ca la Stan şi Bran. Pentru că nu e de rîs deloc. E de un plîns cu bocete amarnice, pentru că e vorba nu de o tragedie luată aparte la Criuleni. Beţia cronică şi nocivă a ajuns un fenomen în masă. Sate întregi se prăpădesc cu zile şi rar în care localităţi rurale magazinul vine separat de bar. A cumpăra o pîine şi a trage din mers o duşcă au ajuns lucruri aproape similare.

Un studiu făcut public în acest an de DailyMail.co.uk arată că Republica Moldova ocupă locul întîi în lume la consumul anual de alcool, cu echivalentul a 17,4 litri de alcool pur de locuitor. E o statistică puţin spus alarmantă. De fapt sînt nişte cifre care demonstrează cu lux de detalii că ţara noastră se confruntă cu un grav genocid alcoolic. Care arată clar că moartea Moldovei ar putea fi nu de la bombă atomică, ci de la „suta de grame”. Or, în această stare de lucruri se văd imperios necesare, la nivel de stat, politici şi strategii viabile pentru combaterea eficientă a fenomenului. Ceva care să lucreze, numai nu de genul măsurilor gorbacioviste, care la vremea lor au fost un cancer pentru ramura vitivinicolă a ţării. Pentru că altminteri va trebui să urmărim încă mult şi bine ştiri cu evenimente asemănătoare celui de la Criuleni şi din multe alte localităţi. Cele de rezonanţă, pentru că în toată ziua în satele şi oraşele din Moldova mor de băutură zeci de oameni, despre care nu mai ajunge să se arate la televizor.

Apropo, în zilele cînd ţara va fi cuprinsă de iureşul mult anunţatului şi mediatizatului Festival al Vinului, copiii de 9 şi 7 ani ai femeii de la Criuleni care a murit de beţie vor pomeni-o pe maică-sa de nouă zile. Praznic de care au fost pregătiţi încă înainte ca mamă-sa să moară.

Lilia GRUBÎI