FURTUNĂ ÎN LUMEA BANILOR

Monedele statelor dezvoltate se întăresc, valutele ţărilor slabe slăbesc

Autor: Vlad LOGHIN

Cred că nu sînt sinceri acei politicieni, experţi de la noi care dau vina în mod exclusiv pe autorităţile statului, pe Banca Naţională a Moldovei pentru deprecierea leului moldovenesc. Nu au decît să-şi arunce privirile şi să vadă ce se face pe pieţele financiare din lume ca să înţeleagă că este o problemă globală. Valutele din aproape toate ţările în curs de dezvoltare sînt în proces de devalorizare. Unele guverne, precum cel al Turciei, au intervenit pentru a stabiliza cursul monedei naţionale, după cum insistă politicienii, experţii noştri, însă măsurile întreprinse au avut doar un efect de scurtă durată. Pînă la urmă, rubla rusească, realul brazilian rupia indiană au continuat să cadă.

Nici o intervenţie a statului în ţările în curs de dezvoltare nu poate opri deprecierea valutelor. În opinia lui, Christoph Zwermann, fondatorul firmei de consulting Zwermann Financial, declinul pe pieţele financiare ale ţărilor în curs de dezvoltare intervine ca urmare a modificării politicii monetare de către trezoreria federală, banca centrală SUA, care puţin cîte puţin încheie programul de bani ieftini. Aceasta înseamnă că resursele de capital, care multă vreme s-au îndreptat spre ţările în curs dezvoltare, revin în SUA. Adică, banca centrală a celei mai puternice economii din lume a încetat să mai tipărească dolari şi, în consecinţă, înseşi Statele Unite au nevoie de proprii dolari.

Totuşi, experţii financiari internaţionali nu văd nici legătură între febra care a cuprins pieţele financiare ale ţărilor în curs de dezvoltare şi reducerea treptată a cantităţii de bani tipăriţi de maşina de multiplicat dolarul american, precum şi a obligaţiilor ipotecare, pe care banca centrală americană le-a cumpărat un anumit răstimp pentru a stimula creşterea economică. Astfel, Holger Schmieding, economist–şef al băncii Berenberg Bank, declară cu fermitate că de data aceasta americanii chiar nu poartă nici o vină. Or, aceştia multă vreme au aplicat o politică monetar-creditară flexibilă din perspectiva asigurării unei conjuncturi favorabile pentru piaţa internă a SUA, iar acum a venit timpul ca să înăsprească această politică din interese proprii. Or, în sfîrşit, prima economie din lume a devenit stabilă, iar banca centrală nu mai este silită să cumpere obligaţii în volumul de mai înainte.

Schmieding spune că ţările în curs de dezvoltare nu au nici un motiv să învinovăţească SUA pentru probleme lor financiare, deoarece în primii ani de după izbucnirea crizei mondiale, acestea, în loc să-şi asigure propriile lor performanţe, au demonstrat creşteri datorită dolarului american ieftin. Nu s-au concentrat pe soluţionarea propriilor probleme. Bunăoară, Brazilia şi India, membre al grupului BRIC, lider al creşterii economice mondiale în perioada post-criză, nu au acordat atenţia cuvenită implementării reformelor, orientîndu-se exclusiv spre măsurile de protecţie ale pieţelor lor interne. Turcia s-a înecat în corupţie, care a speriat investitorii.

Or, după cum se ştie, investitorii aleg totdeauna regiunile mai liniştite. Aceştia îşi îndreaptă acum privirile spre SUA, unde a revenit creşterea economică, spre UE, care a depăşit cea mai dificilă perioadă din ultimii ani.

În ciuda faptului că unii experţi străini văd în prăbuşirea valutelor naţionale ale ţărilor în curs de dezvoltare semne prevestitoare ale unei noi crize financiare mondiale, Schmieding susţine că nu există nici un pericol pentru economia mondială. Cu el este de acord şi Christoph Zwerman, însă acesta presupune că în cazul înrăutăţirii situaţiei pe pieţele financiare internaţionale pot apărea probleme care ar putea să comporte un impact nociv asupra sectorului real al economiei globale. Totuşi, acesta este sigur că nu există motive pentru panică, deoarece economia globală a revenit pe calea redresării În opinia multor analişti, în genere, 2014 va fi marcat de o perioadă de tranziţie, de la stimularea cu ajutorul noilor injecţii financiare la creştere şi dezvoltare. Iar orice perioadă de tranziţie se caracterizează prin anumite turbulenţe, care sînt trecătoare, ceea ce spunea mai deunăzi şi Banca Naţională a Moldovei.