Ce fel de alianţă de guvernare vom avea?

Mihai CONŢIU

Marţi, 26 Martie, Preşedintele Igor Dodon a avut întrevederi consultative cu liderii PSRM, PDM şi ACUM, în vederea prefigurării unei viitoare alianţe majoritare de guvernare. Cu acest prilej s-au făcut auzite cîteva voci mediatice piţigăiate care şi-au manifestat „nedumerirea sau revolta” că Preşedintele nu a invitat la consultări şi conducerea Partidului Şor, de parcă nu s-ar şti prea bine că e vorba despre un partid artificial, o formaţiune creată printr-un lesne presupus şantaj cu iz penal în folosul lui Plahotniuc şi pentru a năuci electoratul socialiştilor din Orhei!

Înainte de demararea consultărilor succesive ale şefului Statului cu liderii partidelor amintite, Blocul Politic ACUM a susţinut o conferinţă de presă. În cadrul acesteia, liderii PPDA şi PAS au anunţat: cele două partide vor avea propriile fracţiuni în Parlament; au decis să-şi înainteze candidatura pentru formarea unui Guvern minoritar al Blocului Politic ACUM, cu Maia Sandu în funcţia de prim-ministru, iar pentru Andrei Năstase postul de preşedinte al Parlamentului. Printre argumentele justificative ale acestor candidaturi, care fireşte că sunt legitime în multe din proiecţiile lor, Maia Sandu a precizat că anume Blocul ACUM este garanţia atragerii banilor europeni blocaţi din cauza antieuropenismului Guvernului Filip, inclusiv a unor mari sume suplimentare pentru susţinerea bugetară a ţării şi nu numai.

Mai apoi, au urmat întrevederile succesive cu Preşedintele Dodon. După acestea, Zinaida Greceanîi, preşedintele PSRM, a fost extrem de raţională, declarînd că nu se poate hazarda în predicţii atîta timp cît nu au demarat încă negocierile, iar poziţiile celor de la ACUM s-au înscris în tiparul celor declarate anterior la conferinţa de presă. O culoare uşor ţipătoare au avut-o reprezentanţii PDM – „însuşi” preşedintele partidului Vladimir Plahotniuc şi scutierii lui politici Pavel Filip şi Andrian Candu. Am certitudinea că dacă Plahotniuc nu ar fi disperat, aşa cum am tot subliniat în editorialele anterioare, nu s-ar mai fi prezentat la această întrevedere, ci şi-ar fi trimis doar subalternii, considerînd că ar fi „sub demnitatea” lui de om atotputernic.

Plahotniuc nu pricepe că funcţiile în Stat nu sunt ale lui, ci ale oamenilor acestei ţări

După întrevederea cu Preşedintele ţării, Plahotniuc a ieşit pentru prima dată în faţa presei, însoţit de cei doi scutieri amintiţi, şi a vorbit fără „sufleuri”. Fiind vorba despre propunerile anterioare ale Blocului ACUM, Plahotniuc a spus: „E straniu, pentru că noi i-am invitat la negocieri la care urma să discutăm perspectivele unei guvernări comune. Și, desigur, doream să le oferim și funcții. Probabil mai multe decît își doreau ei singuri. Doar că ei au refuzat, spunînd că nu au nevoie de funcții. Acum și-au propus unul altuia funcții”. „Suntem flexibili, nu ne ținem de funcții sau de portofolii, ci vrem doar să punem în practică programul electoral, pe baza căruia oamenii ne-au votat”, a mai adăugat ulterior pe Facebook liderul PDM.

Observaţi aroganţa cu care îşi maschează dilemele în care se află? El spune că ei, cei de la PDM, de fapt tot el, „doreau să le ofere funcţii celor de la ACUM, probabil mai mult decît îşi doreau”, de parcă aceste funcţii ar fi proprietatea exclusivă a PDM. Tot Plahotniuc spune că ei, cei de la PDM, de fapt tot el, „sunt flexibili, nu se ţin de funcţii, dar vor să-şi pună în practică programul electoral”. Păi cum pot face asta dacă nu au funcţii de control absolut? Spunînd că era dispus „să ofere” Blocului ACUM mai multe funcţii decît îşi doreau, de ce Plahotniuc nu a spus că PDM va renunţa la controlul politic asupra Curţii Constituţionale, Procuraturii, Justiţiei, MAI, SIS, CEC etc.? Orbit fiind de Putere, Plahotniuc este incapabil să înţeleagă că toate funcţiile în Stat nu sunt proprietatea lui ca să le ofere oricui doreşte el, că ele aparţin tuturor cetăţenilor acestei ţări, că ei şi nu el îi salarizează pe toţi angajaţii instituţiilor Statului! Omul este cel care aparţine funcţiei o scurtă perioadă de timp, pe merit sau din întîmplare, dar funcţia nu-i poate aparţine pe veci nimănui! Doar „funcţia de Dumnezeu” are deţinător unic!

Plahotniuc, disperat că are mai puţină Putere decît Dodon

Ştim prea bine cu Plahotniuc a umilit, ofensat instituţia prezidenţială încă de dinainte de învestirea lui Dodon ca Preşedinte, fiind suficient să amintim de restrîngerea la minimum a prerogativelor Preşedintelui, suspendările repetate ale acestuia din funcţie pentru că a refuzat semnarea unor decrete de numire în funcţia de ministru a unor personaje dubioase ori incompetente, dar, mai presus de orice, Plahotniuc a dispus ridiculizarea pînă la transformarea într-o virtualitate a Consiliului Suprem de Securitate al Ţării, o instituţie supremă a Statului căreia, în stil mafiot, Plahotniuc practic i s-a substituit.

Cu toate abuzurile electorale la care a recurs, Plahotniuc a ajuns totuşi în situaţia în care, împreună cu Şor şi independenţii, nu are o majoritate absolută. Să corupă sau să-şi cumpere efectiv alţi deputaţi, aşa cum a mai făcut-o, îi este dificil. În primul rînd, Dodon a anunţat clar că nu va admite crearea unei majorităţi parlamentare şi de guvernare din transfugii, preferînd alegeri anticipate. În al doilea rînd, ulciorul nu merge de multe ori la apă, căci nici partenerii externi ai ţării nu vor mai admite un procedeu mafiot la care au închis ochii o dată.

Acum este clar pentru Plahotniuc că Dodon are în mînă exact ceea ce urăşte el cel mai mult – puterea mai mare a cuiva de care el să depindă! Disperarea oligarhului este cu atît mai mare cu cît simte că PDM nu mai reprezintă de mult opţiunea proeuropeană agreată de Vest pentru o alianţă de echilibru cu PSRM. UE şi SUA au tot dat bani care au fost administraţi de Guvernul lui Plahotniuc. Cînd au constatat că îi fură, că sunt deturnaţi politic şi electoral, inclusiv banii bugetari, au suspendat finanţările. Cine îşi imaginează că UE şi SUA vor mai acorda ajutoare unui Guvern influenţat şi de Plahotniuc? Cu toate acestea, el vrea să intre prin contrabandă politică la guvernare, indiferent de izolarea în care ar risca să se tot cufunde ţara.

PDM a devenit o reală leprozerie politică pentru PSRM şi pentru ACUM. Indiferent de antagonismul ideologic dintre PSRM şi ACUM, reprezentanţii acestor două formaţiuni politice nu au luat parte la marile jafuri naţionale săvîrşite din 2009 „în numele idealului de integrare europeană”.

Variante flexibile ori inflexibile?

Scoaterea din captivitatea lui Plahotniuc a Statului este o prioritate comună a PSRM şi a Blocului ACUM, dar cum poate fi săvîrşită în contextul în care aceste două forţe politice sunt incompatibile cu o alianţă? O soluţie a înaintat-o deja ACUM – crearea unui guvern minoritar şi preluarea preşedinţiei Parlamentului, iar asta prin susţinerea tehnică din partea PSRM! Sigur că aceasta poate fi o soluţie de luat în calcul şi de negociat, dar cu cine? Cu Năstase şi Sandu care au refuzat să dea mîna cu Preşedintele cînd au venit la întrevedere? Atunci de ce au mai venit? Au venit să înainteze un set de propuneri sau să declare război Preşedinţiei şi PSRM? Aşa au văzut ei că s-ar practica în UE al cărei chip spun că l-ar reprezenta şi ei, atunci cînd spun că sunt o chezăşie de deblocare a finanţărilor dacă vor fi la guvernare? Mitocănia gestului lor nu-i deloc departe de brutalitatea cu care Plahotniuc a stăpînit şi controlează încă această ţară!

Prin atitudinea arborată, Năstase şi Sandu trădează faptul că nu ar dori să participe cu adevărat la o alianţă serioasă, responsabilă de guvernare. Se tem pentru că nu au pricepere, experienţă şi soluţii, preferînd mai curînd o opoziţie confortabilă de iniţiere. Acesta este şi motivul pentru care creează situaţii care fac imposibile dialogul şi negocierile responsabile, de o aşa manieră încît să se creadă că nu ei sunt de rea credinţă. Aşa cum nu şi-a dorit cu adevărat nici Primăria Chişinăului care l-ar fi uzat politic, la fel nu-i convine lui Năstase nici să controleze o guvernare pe care n-ar şti s-o gestioneze.

Revenind asupra pretenţiilor Blocului ACUM de a forma un Guvern minoritar, trebuie să notăm că este împotriva logicii şi a proporţionalităţii de reprezentare în Parlament prin voturile oferite de cetăţeni ca ACUM, cu 26 de mandate, să dicteze regulile jocului politic partidului cîştigător, PSRM, cu 35 de mandate, iar asta în contextul în care PSRM doreşte aceeaşi scoatere din captivitate oligarhică a Statului. În plus, spre deosebire de ACUM, PSRM are nu doar o bogată experienţă politică, parlamentară, la nivel de administraţie locală, dar şi o reprezentare masivă la nivel naţional şi o echipă puternică şi numeroasă de specialişti în absolut toate domeniile. Liderii Blocului ACUM cunosc aceste lucruri, ştiu că PSRM şi Preşedintele Dodon vor eliberarea instituţiilor Stratului de sub control politic, dar sfidează orice normă elementară a exerciţiului politic decent şi prolific prin înaintarea de pretenţii cu caracter ultimativ înainte de demararea unor fireşti şi necesare negocieri. Par să transmită că nici nu doresc să ia parte la astfel de negocieri ulterioare, cel puţin prin gestul golănesc de a nu da mîna cu Preşedintele.

Dacă liderii ACUM vor cu adevărat scoaterea ţării din captivitatea oligarhică, atunci ei ar trebui să fie cei care să se alinieze unui proiect politic comun cu PSRM în această direcţie, iar asta fără pretenţii de substituire a Puterii lui Plahotniuc Puterii lor, aşa cum par a lăsa că vor. PSRM a avut decenţa să-i invite la dialog, iar ei trebuie să aibă aceeaşi decenţă să răspundă şi să identifice împreună soluţii pentru ţară, nu pîrtii pentru ocuparea unor funcţii efemere. Orice dialog, negociere politică porneşte, în primul rînd, de la nivelul de reprezentare naţională al fiecăreia dintre părţi. Acum ce vrea ACUM – funcţii sau scoatere ţării din captivitatea lui Plahotniuc? Vom vedea în curînd!

Pentru prima dată în istoria politică a Republicii Moldova există şansa creării unei coaliţii tehnice de guvernare şi a unei majorităţi parlamentare alcătuite strict în interesul cetăţeanului, în interesul naţional al ţării. Oare ce orgolii ar putea împiedica transpunerea în practică a unui scenariu de acest fel?