FRUMUSEŢEA VÎRSTEI FEMININE

Despre găini bătrîne şi cocoşi tineri

Autor: Lilia GRUBÎI

Există o vorbă din bătrîni: mai straşnic ca omul prost este doar omul prost bătrîn. Eu aş zice că încă şi mai ruşinoasă este femeia bătrînă proastă. Şi cînd scriu asta nu mă refer la numărul de cărţi citite sau de diplome universitare acumulate. Am în vedere înţelepciunea firească feminină ce doar cu anii apare şi care e foarte frumoasă şi delicată în felul ei. Înţelepciunea blîndă a femeii este temelia acestei lumi. Femeia printre oameni, femela printre animale. Uitaţi-vă la comprotamentul animalelor. Tot femela este mai înţeleaptă. Această deşteptăciune feminină călită de anii vieţii imediat aminteşte de chipul mamei, bunicii, al unei profesoare îndrăgite de la şcoală, al unei mătuşi iubite, chipuri calde şi duioase, cuminţi şi pline de înţelegere. Şi, dimpotrivă, o femeie bătrînă şi proastă trezeşte dispreţ şi dezgust.

Dar să le luăm pe rînd. Săptămîna aceasta, la o televiziune cu acoperire naţională la noi am văzut o emisiune despre o femeie de acest fel. Show-ul a fost pe măsura aşteptărilor consumatorilor fideli ai Rusiei lui Malahov şi României lui Măruţă. Două zile la rînd, în emisiuni a cîte o oră plebea, adică marele public, a avut de urmărit o istorie scîrboasă, departe chiar şi de serialele latinoamericane de cea mai joasă calitate. O istorie despre cum o femeie bătrînă cu portofel pe potriva anilor din paşaport a fost părăsită de soţul ei tînăr, faţă de care madama amatoare de prospătură este mai în vîrstă cu peste 30 de ani. Cu nişte virgule, femeia ar fi putut să-i fie bunică. De fapt, eroii sînt deja cunoscuţi publicului telespectator deoarece încă un an în urmă aceştia doi îşi etalau în aceeaşi emisiune pseudofericirea şi nunta de la care puţea de la o poştă a interes material şi fals. Acum, ori că poftele tînărului însurăţel au depăşit posibilităţile îmbătrînitei amoreze, ori că individului i s-au limpezit minţile şi pe parcurs a înţeles că-şi investeşte tinereţea nu acolo unde trebuie, dar dragostea n-a ţinut. Şi după un an, el cu altă mireasă, tînără, gravidă în şase luni, şi cea părăsită, bătrînă şi înrăită, iarăşi au venit la TV.

Eu aşa şi nu ştiu dedesubturile unor asemenea emisiuni. Ori că participanţilor li se plăteşte bani nebuni ca să vină şi să-şi întoarcă chiloţii pe dos în faţa unei lumi întregi, ori că astfel îşi fac imagine, dar personal cred că aşa imagine ţine de domeniul de activitate al psihiatrului. Pentru că vag îmi pot închipui o femeie normală trecută de 60 de ani care să se dea într-un asemenea spectacol. Mai ales că în acest caz e vorba de o doamnă care pînă la urmă a făcut o afacere prosperă, or, nu cred că ar fi putut s-o ridice fără ceva carte şi instruire. Chiar să nu fi ştiut ea că geme literatura şi cinematografia universală de sumedenii de exemple ce se întîmplă cu asemenea mariaje?! După mine, nici o femeie normală n-ar dori să încerce faima Alei Pugaciova sau a ducesei De Alba. Cel puţin, acestea două şi-au permis pentru că probabil şi-au evaluat bine posibilităţile, în rest e proză, realitate şi bîlci al deşertăciunilor pentru plebea pofticioasă de-a cotrobăi în rufe murdare.

Mai demult, am participat la o discuţie între femei, cînd una divorţată a povestit o întîmplare cum odată a fost curtată insistent de-un bărbat mai tînăr. Păi, iată o femeie deşteaptă a judecat în felul următor: eu fac baie în fiecare zi şi-mi văd corpul, aş putea minţi pe oricine, nu şi pe mine însămi. Şi-apoi îmi cresc două fete, la ce aş aduce cu mîna mea o eventuală nenorocire în casă?

Un bărbat mai în vîrstă îi poate dărui unei soţii mai tinere grijă, atenţie şi dragoste ce le-ar cumula şi pe cea de tată, şi de frate mai mare, şi de prieten şi de amant. Iar femeia să-i fie recunoscătoare pentru aceasta, să-l îndrăgească, să-l iubească, să-i nască copii şi să-i fie fidelă pînă la ultima suflare. Schema nu se potriveşte şi în cazul femeilor mai în vîrstă, mai ales al celor cu mult mai vîrstă. Aici fiziologia şi estetica este absolut alta. Oare ce femeie care se respectă ar accepta pentru nişte relaţii îndoielnice să stea mereu cu frica în sîn: că o părăseşte, că n-o mai iubeşte (dacă a iubit-o vreodată?), că nu-l mai poate ţine, că va trebui să tot mărească taxa pentru a-l avea alături?!

Orice vîrstă e frumoasă şi sînt atîtea femei care-şi poartă nespus de onorabil anii. Le stă bine ca mame, ca bunici, ca specialiste experimentate pricepute în profesie, le-ai tot privi şi admira. Or, pe fundalul acestora provoacă doar greaţă cele care insistă cu tot dinadinsul să fie tinere şi copilăroase, iar tonele de cosmetică, cuţitul excesiv al plasticianului, cochetăria ieftină şi jenantă numai agravează treaba. Nu zic că o femeie nu trebuie să fie îngrijită ori să nu aibă tendinţa de-a plăcea, dimpotrivă, numai că există aşa noţiuni ca MĂSURA şi RAŢIUNEA! Mai zice lumea că „găina bătrîna face zeama gustoasă”. O fi, dar sigur nu face şi cocoşul tînăr fericit. Nu de pomană înţelepţii spun că bătrînii îndrăgostiţi sînt ridicoli. Dar se pare că trăim într-un secol cînd şi tinerii pot părea ridicoli cînd se încolăcesc languros, pofticios pentru minute în şir în plină stradă.