Întineresc pentru ca să călătoresc…

Locuiesc într-o țară unde lumea îmbătrînește repede atît fizic, cît și sufletește. Problemele cotidiene au pus stăpînire perpetuă pe gîndurile noastre și nu reușim să ne odihnim nici trupul și nici mintea. Drept consecință, la 50 de ani femeile își pun broboadele pe capul cu părul grizonant, iar bărbații pun mîna pe cîrjă, semn că a venit sfîrșitul tinereții - începutul bătrîneții. În continuare, își trăiesc în singurătate durerile și amintirile, își numără bănuții primiți care urmează să-i dea pentru facturi și nu le mai rămîne nimic pentru micile lor bucurii, poate chiar realizabile... Puțini însă sunt din cei care încearcă să trăiască pe deplin, liberi și liniștiți, care au chef de viață și vor să arate bine, vor să cunoască lumea în care mai trăiesc prin comunicare, prin lectură și, de ce nu, prin călătorii.

Cele din urmă, sunt o pasiune sau, mai bine zis, un mod de viață pentru doamna Adriana din Chișinău, care la 70 de ani ai săi se simte ca la 50 și nu exagerează. O doamnă care crede că bătrînețea nu e o sentință, ci un mod de viață activ, o gîndire pozitivă și un pahar de vin roșu în fiecare seară, care te poate ajuta să ajungi la 120 de ani, precum dorește dînsa. “Am 70 de ani în buletin, dar în suflet 50. În acești 70 de ani, am trecut prin multe greutăți pe care, cred eu, le-am trecut frumos și despre care deseori le povestesc copilului și nepoților mei. Am muncit într-o instituție de stat, căreia i-am dedicat 40 de ani din viața mea, dar, datorită acestui loc de muncă, am învățat să am grijă de mine, să arăt bine și să fiu mereu în mișcare pentru că așa se cerea la serviciu”, ne spune ea.

Ieșirea la pensie este asociată, deseori, cu o alterare rapidă a stării psihice și fizice, dar nu și pentru doamna Adriana, care a așteptat cu nerăbdare această perioadă, care s-a dovedit a fi foarte interesantă. “Cînd am ieșit la pensie, am zis: “În sfîrșit, mă voi odihni!” Dar să vedeți că așa a și fost, doar că mă odihnesc activ. Mă strădui în fiecare zi să ies la plimbare, la magazine, merg în ospeție la cei care sunt bucuroși să mă vadă și aștept oaspeții cu mare drag. Lunar, îmi fac manichiura și pedichiura pentru că așa i se cuvine unei femei care se respectă și se iubește. Am grijă de coafura mea și de tenul meu, pe care îl alint saptămînal cu măști pentru față făcute de mine din produse naturale”, susține doamna Adriana.

Pentru a duce un mod activ de viață mai ai nevoie și de resurse financiare, pe care cu siguranță puțini din vîrstnicii noștri nu le au. Eroina noastră spune că deseori apelează la creditele financiare. “Într-adevăr, ai nevoie de bani pentru a trăi frumos, dar mereu îmi zic: “Trăiesc azi, și mîine doar dacă vrea Dumnezeu”.  Nu pot spune că am o pensie mare și care mi-ar permite să trăiesc “pe picior mare”, dar toată viața mea am trăit datorită creditelor pe care le luam și le restituiam din salariu. Și acum așa fac, doar că dau deja din pensia pe care o am. Tot datorită creditelor mi-am făcut și îmi fac, dacă nu în fiecare an, măcar o dată la doi-trei ani reparație în apartament pentru ca să primesc frumos și comod oaspeții la un pahar de vin(rîde)”.

Ne place să călătorim. Fiecare visează să colinde lumea în lung și-n lat, să cunoască toate colțurile lumii, să plece departe ca să uite de orice durere, de greutate și să se bucure de ceea ce ar putea ochii săi să vadă, iar urechile să audă. Tineri fiind, nu ținem cont de trecerea rapidă a timpului și lăsăm totul, inclusiv și călătoriile “pe altă dată”. “Cînd eram tînără, visam să cutreier lumea și ziceam că voi avea timp, pentru că sunt tînără încă, iar acum trebuie să lucrez mult ca să-mi asigur o bătrînețe fără lipsuri. De-o vreme, îmi dau seama că am spus o prostie. Astfel încît, într-o zi, m-a sunat verișoara și prietena mea, care e de aceeași vîrstă cu mine și mi-a zis că poate face rost de două bilete la preț redus, pentru plecarea în Egipt pe cîteva zile. Pentru un moment am stat în dubii, pentru că nu știam de unde să iau bani, după care mi-am adus aminte de visul din tinerețe, așa că am apelat din nou la un împrumut și am plecat. Acum le spun tuturor prietenilor mei să nu stea acasă și să călătorească cît mai mult, pentru că atunci cînd te întorci acasă după un voiaj impresionant ai și mai multă poftă de viață ”, ne spune doamna Adriana.

Un lucru e cert: bătrînețea nu înseamnă anii, ci starea de suflet pe care fiecare și-o dobîndește în dependență de gîndurile și emoțiile pe care le trăiește zilnic. Ea mai înseamnă și “etapa de viață completă”, cînd ai puterea de a distinge ce merită şi ce nu merită timp irosit, risc, efort, atenţie, ce este valoros şi ce este inutil. Tocmai de asta încercați s-o luați de la început chiar și la 70 de ani și simțiți-vă fericiți ca și la 40!

Delia Testemițanu, studentă anul IV, Jurnalism, USM