FIE-TI ETERNITATEA TRIUMFATOARE, FEMEIE!

Convenţional, calendaristic, pe unele meridiane ale Pămîntului, data de 8 Martie este identificată cu Ziua Femeii. Convenţionalismul acestei aniversări are încărcături şi asumări dintre cele mai diferite – lupta pentru emanciparea Femeii şi drepturi egale cu bărbaţii, „confiscări aniversare politizate”, exagerarea mişcării feministe pînă într-acolo încît sîntem obligaţi să admitem masculinizarea Femeii pînă şi în meciuri de box sau alte sporturi violente sau chiar vulgare, eliminarea principiului competitivităţii oneste în favoarea reprezentativităţii egale în orice domeniu etc.

În fond, dincolo de momentul pe care trebuie să ni-l asumăm festivist în această zi, aniversarea Zilei Femeii maschează frustrări şi de partea Femeii, şi de partea bărbatului. Femeia, pe de o parte, se simte (cum altfel!?) iubită şi preţuită insuficient, iar bărbatul, pe de altă parte, are satisfacţia de a scăpa „uşor” doar cu o zi, în afara celei de naştere, în care îşi poate demonstra cavalerismul şi afecţiunea pentru Femeia deja universalizată în această zi.

Dincolo de această zi pe care o marcăm relativ convenţional sau festivist, în funcţie de gradul de civilizaţie/dezvoltare din fiecare comunitate statală, „masculinitatea atotputernică” păleşte permanent în faţa eternităţii Femeii. De cînd e lumea şi Pămîntul, esenţa umanităţii este MATERNITATEA, nu PATERNITATEA.

Noi, bărbaţii, chiar şi atunci cînd nu putem descifra „neînţelesurile” Femeii, omagiem şi exultăm de fericire în faţa MATERNITĂŢII, altfel decît o fac cei din minorităţile sexuale, bineînţeles. În subconştient, omagiem Femeia chiar şi atunci cînd am uitat că am iubit-o cîndva. În esenţă, Femeia iubită sau perechea de lîngă noi, ne este şi Mamă, şi Fiică. De aceea merită iubirea noastră eternă!

Fie-ţi eternitatea triumfătoare, Femeie! Te iubim!

Mihai CONŢIU