FEMINISMUL SI NOUA ORDINE MONDIALA (6)

VI. Josnică şi destrăbălată. Feminismul a ucis curtarea

Construindu-şi o identitate conformă starurilor din filmele Hollywood, de la MTV, din revistele glamour şi din show-biz, ajustîndu-şi vestimentaţia din ce în ce mai vulgară şi mai obscenă la trendurile modei, tinerele de azi ajung să imite exteriorul şi atitudinile de cocote. Ceea ce dintotdeauna era considerat degradant şi ruşinos astăzi a ajuns să fie văzut ca ceva „cool”, iar rezervele sau criticile maturilor sînt luate de către tineri în zeflemea ca fiind ceva depăşit şi inutil. Tricoul căzut de pe umăr, bluzele stil lenjerie intimă, maiourile ce lasă burta dezgolită ca să se vadă cercelul de la buric, fustele ce abia de acoperă fesele, blugii rupţi de parcă i-au muşcat toţi cîinii din cartier – iată cum se înţolesc tinerele noastre pentru a fi în pas cu timpul. Ţinuta lor trebuie să fie cît se poate de sfidătoare şi provocatoare, cît mai străină de ideea de decenţă şi de sfială. Iar ca să facă vîrf la stog, tipele de astăzi se mai şi sluţesc cu tatuaje monstruoase plasate pe unde le trece prin cap. Citiţi ce scrie pe tricourile domnişoarelor de azi: „Follow me!” („Urmează-mă!”), „Catch Me If You Can!” („Agaţă-mă dacă poţi!”) şi alte porcării care le degradează imediat la nivelul de tîrfe accesibile oricui.

Henry Makow scrie: „Graţie feminismului, studentele din zilele noastre au fost scutite de umilirea curtării. Au scăpat de tinerii care să le ofere flori şi să le invite la cină sau la film. Zilele în care se întîlneau ca iubiţi, iar tinerii se raportau la ele ca la posibile viitoare soţii şi mame sînt de domeniul trecutului…

În trecut, existenţa unei perioade de curtare şi a căsătoriei ca şi condiţie a întreţinerii relaţiilor intime le conferea femeilor putere. Căsătoria era ca un negoţ. Vrei sex? Însoară-te. Acum toate femeile sînt la fel de roabe. Îşi fac treaba, dar nu primesc nimic în schimb. Piaţa a căzut. Fetele sînt disperate”.

Ader aproape integral la felul cum descrie condiţia tinerelor femei de azi autorul. Doar ultima propoziţie ar putea fi dezvoltată puţin. Ca să ajungă la starea de disperare, fetele trebuie să fie conştiente de condiţia dezastruoasă, degradantă în care s-au pomenit. Dar întrucît mediul le învaţă să se creadă în regulă aşa cum sînt, anesteziindu-le instinctele de jenă, dar şi de maternitate, doar unele dintre ele ajung să-şi realizeze propria condiţie de epavă, de ratată, de neîmplinire sfîşietoare. De cele mai multe ori trezirea din reveria dulce a jocului distractiv al tinereţii extinse hăt pînă dincolo de treizeci de ani intervine cînd deja e prea tîrziu să o ia de la capăt. Timpul spulberă inexorabil farmecul primei tinereţi, iar odată cu el şi şansa de a deveni soţie şi mamă iubitoare în sînul unei familii fericite.

(va urma)

Iurie ROŞCA