FEMINISMUL SI NOUA ORDINE MONDIALA (4)

IV. Trenduri unisex în era androginului

Trecem peste extrem de importantele menţiuni ale autorului care dezvăluie rolul serviciilor secrete americane în crearea şi promovarea feminismului, peste raporturile de subordonare ale acestora clanurilor financiar-bancare, precum istoria şi rolul jucat şi astăzi de către organizaţii cum este „Craniu şi Oase” („Skull & Bones”) ca să nu încărcăm prea mult textul acestei prezentări. Şi totuşi aş vrea să accentuez un aspect pe care îl găsesc de o actualitate stringentă şi pentru ţara noastră. Iată-l:

„Bătălia nu se duce între stînga şi dreapta”, titrează autorul nostru, citîndu-l pe dr. Anthony Sutton, mai exact preluînd cîteva idei din cartea acestuia „Instituţia secretă a Americii: o introducere în ordinul „Skull and Bones”. Astfel, potrivit autorului, „Dr. Sutton crede că separaţia „stînga” versus „dreapta” este falsă şi este folosită să controleze dezbaterea şi să îi condiţioneze pe cetăţeni să gîndească pe anumite coordonate”. Şi în continuare: „Mai devreme sau mai tîrziu oamenii se vor trezi. Mia întîi trebuie să ne debarasăm de cursa diviziunii stînga-dreapta. Aceasta este o cursă hegeliană menită a dezbina şi a controla. Bătălia nu se duce între dreapta şi stînga, ci între noi şi ei”.

Ar fi de reţinut această abordare, poate chiar să tindem spre depăşirea barierelor convenţionale, existente între cei care se poziţionează pe cele două flancuri politice.

„Protejarea femeilor şi a copiilor este un instinct natural şi o motivaţie pentru bărbaţi, aminteşte autorul, ceea ce parcă ştiam cu toţii. Acceptarea acestei protecţii defineşte femeile ca fiind feminine”. Aşa este, veţi spune. Desigur, doar că sîntem martorii unei tragedii fără precedent în istorie, care afectează în mod direct şi neamul nostru, periclitîndu-ne viitorul şi transformîndu-ne în într-un popor pe cale de dispariţie. Vorba e că în ultimele decenii s-au produs nişte mutaţii sociale atît de grave, încît tinerii bărbaţi s-au pomenit devirilizaţi, sterili, predispuşi spre distracţie, trîndăvie şi sex, iar tinerele femei au ajuns a fi sterile de bună voie. Instinctul matern li s-a atrofiat, iar căminul familial le repugnă unei alarmante majorităţi. Dintotdeauna, de la Facerea lumii încoace, de cînd Dumnezeu a dat porunca „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul” (Geneza, 1:28), ceea mai mare nenorocire pentru o familie era să nu poată zămisli copii. O astfel de tragedie era privită ca o pedeapsă a lui Dumnezeu. Astăzi sînt alte vremuri, iar nedorinţa de a întemeia o familie şi de a face copii sînt tratate ca drepturi fundamentale ale omului (de a-L sfida pe Tatăl ceresc şi de a-şi pîngări propria menire).

Referindu-se plasarea femeilor în roluri sociale eminamente masculine, H. Makow menţionează:

„Subversiunea unisex nu este rezervată doar armatei. Insistenţa ca femeile să aibă slujbe care să presupună pericolul şi duritatea fizică este un asalt asupra naturii noastre heterosexuale. Mă refer aici la femei pompieri, poliţiste sau muncitoare în construcţii. Sîntem subiecţii unui experiment în care femeile sînt masculinizate, iar bărbaţii demasculinizaţi!”.

Acum mai bine de douăzeci şi cinci de ani în urmă am mers pentru prima oară în Europa de Vest şi apoi în SUA. Acolo m-am surprins la gîndul că atunci cînd urmăresc trecătorii de pe stradă, dacă aceştia se află la o anumită distanţă, nu-mi pot da seama decît atunci cînd obiectul observaţiei mele este foarte aproape dacă e vorba de o fată sau un băiat. Aşa ceva nu mi se întîmplase acasă, în universul nostru sovietic. Am văzut, deci, cu un sfert de secol în urmă că tinerii occidentali sînt la fel, indiferent de sex, cu plete lungi, în blugi, în haine şi încălţăminte colorate strident, cu ghiozdane fistichii în spate, cu umeri înguşti, cu cercei în urechi, iar atunci cînd se deplasează în grup, sînt de o voioşie neghioabă care îi face să rîdă zgomotos şi aiurea fără oprire. Societatea noastră, aşa cum era ea ieşită de sub comunism, încă mai păstra puternica distincţie dintre bărbat şi femeie, rolurile lor sociale încă nu devenise interşanjabile. Dar a trecut timpul şi generaţiile tinere de azi seamănă leit cu tinerii din Occident. Nu doar la exterior, dar şi la (vidul) interior, care se lasă umplut cu insanităţile culturii de masă, cu hedonism, trîndăvie, superficialitate şi lipsa oricăror aspiraţii superioare. Aici excepţiile remarcabile doar confirmă regula generală.

Iar pentru a-i reduce la un infantilism neghiob pe oamenii de ambele sexe şi de toate vîrstele, moda de azi impune un stil caricatural, distorsionat, asimetric, în mod obligatoriu „funny” (amuzant, caraghios): şepci cu cozorocul pe ceafă, ochelari de soare pe frunte şi pe ceafă, frizuri fistichii şi păr vopsit în culori ţipătoare, piese de metal agăţate de orice parte a corpului (pe nas, pe buze, pe sprîncene, pe limbă, pe burtă etc.), gel şi lac pe capete de (ex)bărbaţi ferchezuiţi şi unşi cu toate alifiile de dame. Acestea sînt astăzi semnele nonconformismului, ale libertăţii de a fi dizgraţios, scandalos şi în definitiv neghiob în rînd cu lumea.

Cît priveşte proporţiile în care s-a prăbuşit familia, e suficient să parcurgem dinamica demografică a ultimilor ani, la scara fiecărui sat, raion, dar şi la nivel naţional. Carevasăzică, experimentul elitelor globaliste a reuşit. Prin urmare, dragi moldoveni, bine aţi venit în Lumea Liberă a orbecăielii fără noimă prin universul goanei după bani, a lipsei de rădăcini şi a consumismului generalizat!

(va urma)

Iurie ROŞCA