EUROPA ASEDIATA SI TERORIZATA DE CATRE REFUGIATII MUSULMANI

Suedia, ţara în care femeile au dispărut de pe străzi, de frica imigranţilor

Ziarista britanică Katie Hopkins a realizat pentru Daily Mail un reportaj terifiant pe străzile din Suedia, ţara considerată cea mai liberală din lume.

„Nu am mers în Suedia pentru violenţele de stradă. Sau din cauza lui Trump. De fapt, trebuia să ajung aici încă din Decembrie – dar m-a împiedicat greva din aviaţie. Am mers pentru că am fost chemată. Repetat. Femei suedeze, care m-au contactat prin e-mail, prin scrisori, pentru a-mi arăta ce a ajuns ţara lor. Taţi care mi-au scris că erau îngrijoraţi pentru fiicele lor, că Suedia nu mai este locul pe care oamenii şi-l imaginează, că fetiţele se tem să mai iasă seara afară.

Un flux de informaţii plin de articole despre violuri şi agresiuni asupra tinerelor suedeze, unele transmise în mod inexplicabile în direct pe Facebook chiar de banda de atacatori. Alte articole care descriu inimaginabilul: violul unui băieţel imigrant de 12 ani de către un aşa-zis alt imigrant, tovarăş „minor neînsoţit”, care s-a dovedit ulterior că avea 45 de ani.

Cînd Trump a atras atenţia lumii asupra Suediei referindu-se în mod stîngaci la efectele imigraţiei în masă asupra a ceea ce a fost cîndva percepută drept cea mai liberală ţară de pe pămînt, această ţară se afla pe punctul de a exploda. A presărat praf de puşcă peste amestecul exploziv al miilor de tineri imigranţi plictisiţi, care s-au născut în război şi au adus războiul cu ei. Alimentaţi cu oxigenul publicităţii, ei s-au dat în spectacol la Rinkeby, poreclit „Micul Mogadishu”: jafuri, violenţe, incendieri de maşini. În timp ce liberalii contabilizează ştirile false, Dreapta arată cu degetul haosul cauzat în acest oraş (periferie a Stockholmului – n.r.), unde 90% dintre locuitori sînt imigranţi.

Statisticile violurilor au fost difuzate şi interpretate pe larg: ori Stockholmul era „capitala europeană a violului”, ori creşterea agresiunilor sexuale era doar o anomalie statistică şi dacă întorci graficul invers o să vezi cum numărul violurilor scade. Dar în lumea ştirilor polarizate trebuie totuşi să mai fie nişte adevăruri care aşteaptă să fie spuse. Chiar dacă sînt observaţii făcute de o femeie singură şi albă, fără apărare şi care a obosit să se tot opună. Şi am găsit totul aici, la lumina zilei, doar să ai ochi de văzut şi urechi de auzit.

O fată de 27 de ani – să-i spunem Lucy – este îngrozită să mai iasă singură. Locuieşte în vecinătatea unui centru comercial aglomerat care atrage imigranţi din aşa-zisele „no-go zones” (zone unde legea nu poate fi impusă – n.r.) şi care o înspăimîntă în drumul spre serviciu şi apoi spre casă. Pe podul din apropierea apartamentului ei se adună o bandă de bărbaţi. Zi şi noapte. Ea trebuie să treacă foarte aproape de ei cînd străbate nişte scări. O face mereu în fugă, avînd în mînă sprayul. Ştie pe de rost ultimele cazuri de viol, mi le citează, cuvintele i se rostogolesc din gură, un şir lung de fapte îngrozitoare. Se aşteaptă ca şi ea să ajungă într-o zi pe listă.

Nu-i poate spune mamei. Nu vrea să o sperie şi pe ea. Apartamentul ei a fost spart în miezul zilei. Hoţii i-au luat laptopul şi cheile de la maşină. Apoi maşina. Poliţia i-a spus că este prea ocupată ca să vină. Acum nu vrea să-i public fotografia. Nu pentru că imigranţii ar ataca-o din nou, ci pentru că feministele o vor asalta şi hărţui făcînd-o rasistă pentru că a vorbit. Bărbaţii imigranţi o sperie. Dar femeile suedeze o reduc la tăcere.

Am văzut eu însămi care este situaţia, cînd am mers la faţa locului, unde se descoperise o grenadă neexplodată într-un coş de gunoi, vizavi de staţia de Poliţie din zona „no-go” a oraşului, lîngă o moschee. I-am întrebat pe poliţişti cine fusese ţinta. Mi-au răspuns că nu ştiu. L-am întrebat pe liderul musulman al moscheii. A răspuns că el crede că e Poliţia. Apoi două femei m-au apucat şi mi-au spus să nu mai bag în povestea asta moscheea, să nu transform totul într-o problemă musulmană. Era vorba de Poliţie – nici o legătură cu imigranţii. M-am întrebat dacă înţeleg ce se petrece. O bombă într-un coş de gunoi.

În inerval de 12 ore de la aterizarea mea în Suedia, un azil de imigranţi a ars, suspectîndu-se că focul a fost pus: o grenadă a fost pusă într-un coş, ţintind fie Poliţie, fie moscheea; iar o altă grenadă a explodat, rănind o persoană la Malmo. Dacă tot acest tămbălău este important sau nu se poate discuta. Eu cred că este o nebunie. Pur şi simplu nu-mi vine să cred că aceasta este Suedia secolului XXI, o ţară idolatrizată pentru idealurile ei ultra-progresiste.

Un cameraman de la televiziunea de stat din Suedia m-a întrebat de ce trebuia toată treaba asta politizată; de ce nu era posibil ca pur şi simplu cineva să fi pus un dispozitiv exploziv într-un coş? M-am uitat la el şi m-am întrebat cine dintre noi este nebun. Apoi m-am întors pe jos prin suburbiile interzise, ajungînd pînă în centru. Cu o săptămînă în urmă, acest loc fusese incendiat şi jefuit în timp ce lumea privea. M-am întrebat ce este straniu, în afara unei linişti bizare. Şi apoi am realizat că eram singura femeie de acolo. Toţi ceilalţi erau tineri. Africani şi bărbaţi. Vorbind araba. Bîntuind fără vreun rost aparent. Frustrată, am întrebat pe cîţiva ce fac, stînd acolo degeaba. Vorbea mama furioasă din mine.

Cară-te, curvă albă, du-te-n mă-ta”, mi-au răspuns şi au dat să-mi demonstreze ce le fac ei „micilor lor prietene albe”.

Dimineaţa următoare, am mers la un centru multireligios pentru femei să le întreb unde erau toate aseară, de ce stau în casă, de ce într-o ţară mîndră de egalitatea ei, sînt închise ca într-o capcană. Eram gata să le acuz religia, dînd vina pe o ideologie înapoiată care ţine femeile la cratiţă. Dar asta era numai o parte a poveştii. O doamnă a explicat: există un cod moral ciudat acolo la Rinkeby. Eşti mult mai expusă la agresiuni decît la Malmo. Aceşti băieţi cred că pot lua orice de la o femeie care nu poartă vălul islamic sau măcar nu îşi acoperă părul.

O alta, Besse, mi-a spus: aici nu ieşim pe stradă după ce se întunecă. Este prea periculos. Trăiesc aici de 25 de ani şi lucrurile au mers din ce în ce mai rău. Situaţia este acum atît de tensionată încît îmi este imposibil să merg să zicem pînă la supermarket să cumpăr lapte. Parwin, o femeie creştină, dă vina pe moschei: totul este din cauza a ceea ce se predă la moschee. Acolo sînt Salafişti, la fel ca ISIS. Ar trebui ca moscheea să fie închisă, deoarece aici au învăţat puştii ăia toate aceste lucruri. Însă asupra unui lucru sînt de acord toate: nu ies din casă. Nu ies din casă pentru că sînt speriate – musulmane, creştine, tinere sau bătrîne. Ca şi suedeza Lucy, închisă în casă de frică. Îngrijorate pentru copiii lor, la rîndul lor prea îngrijoraţi pentru a le spune mamelor lor.

M-au impresionat mult aceste femei, care se simţeau bine în compania celorlalte, dar groaznic de singure acasă. Doar patru vorbesc suedeza. Restul încă se bazează pe limba arabă. Chiar şi după 25 de ani. Am simţit o teribilă tristeţe. Tristeţe pentru că într-o ţară atît de mîndră de drepturile femeii, aflată în fruntea luptei pentru egalitatea femeilor, există astfel de locuri. Unde femeile de toate religiile şi culorile sînt prizoniere în casele lor de frică. Unde tinerii sînt bucuroşi să-mi spună în faţă că sînt o curvă albă şi să facă gesturi sexuale ca să-mi arate unde îmi este locul. Unde motivul pentru care o femeie se teme să-şi arate faţa este că feministele o vor demoniza cu insulte rasiale. Unde televiziunea publică vrea ca eu să accept că o grenadă într-un coş de gunoi e ceva normal.

Stînd la coadă pentru autobuz, înconjurată de aceşti oameni, pot să mărturisesc cu toată sinceritatea că niciodată nu m-am simţit mai singură.

Articol preluat din EVZ.ro

Jitari Alexandr 14.03.2017 - 17:50

Trebuie inceput de la “Articol preluat din EVZ.ro”. Adica prima sursa nu este nici constatarea propriu-zisa a situatiei in Suedia si nici parerea ziaristei britanice Katie Hopkins, auzita, primita prin mail(in articol este mentionat ca ziarista a folosit mail-ul pentru a comunica cu locuitorii din Suedia – “Femei suedeze, care m-au contactat prin e-mail...”) nemijlocit de ziaristii portalului informational “Moldova-Suverana.md”. Deci si credibilitatea acestui articol scade. Alte surse informationale si mass-media din aceasta lume inconjuratoare si care sunt foarte mari la numar(nota: nici nu stii care este cit de cit echidistanta si obiectiva, pentru ca aceste surse informationale nici nu incearca sa dezminta sau sa aduca probe ca o alta sursa induce cititorul in eroare) spun multe alte lucruri, de exemplu despre neobiectivitatea mass-mediei de exemplu in aceeasi Marea Britanie, despre rusofobia existenta in Regat si in alta parte. Au fost multe declarate, de exemplu despre “Vine Ванька cu tancurile” sau “Microbistilor si sustinatorilor echipei Manchester United sa nu se duca la meciul din Rostov”, ca acolo ar fi “lupki, kari maninca oamenii” etc. Ce declara britanicii altor surse mass-media care au posibilitatea de a prelua parerea nemijlocit din Marea Britanie? Ce s-a intimplat la Rostov pina la iniceputul meciului, in timpul acestuia si dupa ce el s-a terminat? Si cum se modificau stirile pe portalurile de stiri din Regat, pina a-si expune sustinatorii autohtoni impresiile? Nu vorbesc de miscarea “ultrafanatista” in fotbal, aceea nu sunt sustinatori si pentru ei partida de fotbal este doar un motiv pentru degenera miscarile fanatice in alte miscari distructive. Doar ca fanati din astia sunt aproape peste tot unde exista fotbal. Chiar daca, obiectul informatiei este diferit, pe de o parte – fobia a tot ce este rusesc, iar pe de alta parte – imigrantii, de ce trebuie sa duca la concluzii diferite despre a tot ce intra in notiunea de “independenta si obiectivitatea fluxului mediatic de stiri”. Sau celui care prelucreaza informatia se poate de spus: “Mass-media ruseasca si aici joaca jocul, intrevieveaza doar britanicii, care au pareri bune sau neutre despre Rusia”. Dar acest lucru il poate face oricine din mass-media si referitor la orice. Din alt ziar, “Аргументы и Факты”, №5 din 2017, articol “Оборонные расходы стран НАТО в 2016 году”. Se da un tabel cu mai multe tari din Europa si nu numai, sumele in dolari SUA si diagrama indicelului cotizatiei in bani in procente din PIB. Ca indicator-tinta a acestui tratat nord-atlantic sau indicatorul spre care se tinde spre 2% din PIB. Un fapt arhicunoscut, tot din mass-media. Cine indeplineste acest indice, dupa parerea mea, este mai putin important, dar poate fi consultat la dorinta. Cu toate ca Suedia, din careva considerente nu este in aceasta lista a tarilor contributive, poate ca nu este membru NATO, poate din alte considerente nu este inclusa(nota: de exemplu, costul spatiului publicitar intr-o revista este mai importanta decit dezvluirea intregului articol si altele). Dar problema “tuturor relelor” ce le fac migrantii, tot din mass-media nu este exclusiv a Suediei si problema asa-zisei inactivitati ai organelor de drept, de asemenea. Impinzit eterul undelor radio-magnetice cu astfel de noutati, de la o vreme incoace. Luam exemplul unei tari cu cel mai “mic procentaj”(nota – cel mai mic din prisma procentului din PIB, doar 0,44% pe cind indicele solicitat este 2%) de aport financiar la acest tratat. Este vorba de Luxemburg. In dolari SUA, costituie 263 milioane. Mai putin in bani, contribuie doar Albania – 144 milioane, doar ca procentul din PIB(1,21%) o plaseaza pe la mijlocul listei tarilor. Consultam wikipedia, la 01.01.2016 numarul populatiei constituie 576 249 locuitori(nota: nu cred ca marja de eroare a acestui portal informational este mai mare decit marja de eroare a organelor noaste nationale, care au impact asupra sistemului electoral – CEC si Serviciul de Graniceri si Ministerul Tehnologiilor Informationale si Comunicatiilor. La noi marja, este mai mare decit toata populatia Luxemburgului, de aceea nu stim cite buletine sa tiparim inaintea alegerilor si de cite buletine are nevoie diaspora si cite sunt necesare la noi in tara. Aici paralela cu celalalt articol comentat, pot fi nu doar pasari calatoare in parlament, ci si pasari calatoare in alegatori, fapt care pentru nimeni nu creaza deranj. Parca este problema unde sa pui stampila “Alegeri, bla/bla/bla”, adica pe care supliment a buletinului sau pagina pasaportului, chiar daca costa de la 850 de lei in sus). In bani, pentru fiecare locuitor 456,39 dolari SUA, de aceea am luat in ghilimele “mic procentaj”. Ca echivalentul pe cap de locuitor departe nu cel mai mic este. De exemplu Germania - 495,89 dolari SUA, Franta - 653,62 dolari SUA, Grecia(pe un loc cu 2,38% din PIB, mai bun indicator are doar SUA - 3,61%) - 415,33 dolari SUA, Estonia(2,16%) - 363,98 dolari SUA, Romania(1,48%) - 138,69 dolari SUA pe cap de locuitor. Nu intram in detalii cu asa granduri de tari ca SUA – 2041,30 dolari proprii, Norvegia - 1182,13 dolari SUA sau Marea Britanie cu 951,91 dolari SUA pe cap de locuitor in comparatie cu un stat ca Luxemburg. Aceasta tara, ca si altele de fapt, nu au atitea uzine si industrie, altfel zis localuri de productie, mai mult pe coloana de aer de deasupra teritoriului sau face bani(nota: aici tot nu intram in detalii, doar ca merita precizat ca exista cindva un impozit si pe coloana de aer de sub balcoane si acum exista, doar ca denumirea este alta, de fapt altele, ca sunt mai multe). Pentru un tablou mai clar, mai precizam ca conform acelorasi date, de exemplu pentru Republica Moldova, intregul produsul intern brut pe cap de locuitor constituie 5039 dolari SUA(nota: desi am dubii foarte foarte mari, daca scoatem banii de peste hotare si productia importata). Cele doua dimensiuni ale portalului wikipedia in limbile rusa si romana, pe care le inteleg, dau o definire a Produsului Intern Brut, relativ diferite. In descrierea in limba rusa este o expresie-precizare: “показатель, отражающий рыночную стоимость всех конечных товаров и услуг (то есть предназначенных для непосредственного употребления), произведённых за год во всех отраслях экономики на территории государства для потребления, экспорта и накопления, вне зависимости от национальной принадлежности использованных факторов производства”. In romina se incearca a defini si a da chiar si o formula: “Produsul intern brut este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei ţări în decurs de un an. PIB = consum+investiţii+exporturi−importuri”. Fiti de acord nu prea au unele si aceleasi intelesuri, cam se incurca “привезённых” cu “произведённых”. Desi tot un fel de “производство” este. Pe cind pagina in limba moldoveneasca, adica a statului Republica Moldova, nu este pe acest site, ca si pe multe altele, chiar pe paginile oficiale a unor autoritati publice centrale(Nota: de exemplu, acum o luna de zile in urma pe site-ul parlament.md erau trei limbi straine: romana, franceza si engleza, iar moldoveneasca si rusa nici figurau, in pofida si Constitutiei si legii cu privire la limbile vorbite pe teritoriul Republicii Moldova). Cu un astfel de produs brut, care este “umflat cum se zice ca burta de foame” sa mai lustruieste ideea “deschiderii unui centru, dar cu un domeniu pur civil, nu militar” in aceasta republica. Pe linga militarie, sunt o groaza de alte domenii sociale. Atitea, ca militaria, in aceasta tara, se plaseaza, cam pe la coada lor(nota: tot o parere proprie, dar poate fi bine argumentata la necesitate). Moldoveneste ar fi echivalentul banesc a ceea ce se produce si ceea ce se da voie sa se produca de altii care decid, dar nemijlocit in tara(nota: din dreptul international privat in teritoriul tarii mai intra teritoriile sediilor consulare, bordurile navelor maritime, aeronavelor, dar nu cred ca se produc ciorapi si chiloti pe acolo, dar produse alimentare si sa creasca patlajele si mai putin probabil) in decursul unui an. Notiune care poate fi completata si din ceea ce rezulta din asa notiuni utilizate ca un fel de comparatie de data aceasta nu cu dolari SUA, dar, mirare mare, tot cu un produs de-a lor autohton, cu “BIG MAC”-uri si IPhone, asa ca “паритет покупательной способности” si “paritatea puterii de cumpărare”. Adica cit i se cuvine acelui moldovean carui i-au dat voie sa produca la el in tara altceva decit in domeniul alimentar, pentru lucru depus, ca sa poata cumpara acel produs produs de el insusi. La care se mai adauga alte citeva nuante fiscale, gen TVA si alte taxe. Situatia in care PIB-ul si bugetul de stat se formeaza pe taxele vamale de import, nu stiu daca poate fi pusa in notiunea de “PRODUS INTERN”, mai mult ca transport international. Dar daca mai punem si puterea de cumparare fara de transferuri din strainatate si fara formula de calculare a salariului mediu pe tara, cred ca am cam explicat de ce avem un PIB “umflat de foame” si un PPC pe masura doar de atit cit se da voie. Adica pretul la BIG-MAC, ei ar putea sa-l micsoreze aici, iar in alta parte sa-l corecteze si publicitate ca de exemplu, cumparind un BIG-MAC ajuti pe nu stiu care nevoias dintr-o cu totul alta tara tot este modul lor de actionare. Totul pentru pozitionarea PPC-ului la un nivel sau altul al unei tari. Cu altele este mai problematic. Revenind la varsarile bugetare in alianta nord atlantica si lipsa securitatii pe strazile unor tari din Europa, la caz, Suedia. Poate ar trebui sa faca investitii in organele de drept, cum sunt organele politiei si alte structuri derivate care mai sunt, asa ca jandarmi, carabinieri. Si atunci acestia nu vor mai actiona, dupa cum s-a scris in articol “Poliţia i-a spus că este prea ocupată ca să vină.”. Iar daca este problema in devotamentul pentru serviciul in politie(nota: nu pot exclude totalmente aceasta, tot din cauza fluxului abundent de stiri. In ce mod reactioneaza in unele cazuri singulare, nu la evenimente de o anvergura mare a miscarilor populatiei: ba impusca un minor care fuge de la fata locului fara a avea arma, ba 3-5 politisti impotriva unui individ cu diferite mijloace de actionare electrice-paralizante, alteori inclusiv arme de foc sau neimplicarea politistilor intr-un conflict intre altii pina la momentul in care conflictul a luat sfirsit si se poate de trecut doar la constatari, uneori doar a deceselor – cred ca doar pentru indicatori de performante, ca sa fie crima mai grava), poate ar trebui sa ia nu numai spalatorese, dadace si insotitoare de bord-uri la lucru in batrina Europa, dar si pe sotii lor. Atunci, poate vad si ei ca Republica Moldova ocupa un loc nu chiar atit de fruntas la consumul volumului de alcol pe un cap de locuitor. Si daca unii consuma un pic mai mult, poate tot din cauza celor de acolo. Vorba ceea, se poate de bagat si mina in foc, ca se gasesc nu unul, ci patru schimburi de lucratori(nota: pentru a se respecta regula impusa tot de ei – 3 luni de aflare pe teritoriul statelor europene si acordarea unui timp in care urmatorul schimb va invata limba tarii respective) pentru lucru in organele de ordine din anumite tari din Europa doar din Republica Moldova. Dar cite tari ca Republica Moldova mai sunt, chiar si din cele care deja au intrat in Uniunea Europeana, unde PPC-ul de asemenea este plasat pe un loc unde este plasat, datorita ajustarea preturilor la BIG-MAC-uri(nota: exemplul tarilor din fosta Iugoslavia, unele nuante sunt mentionate recent in numerele 9 si 10 ale editorialului «Аргументы и Факты»). Si aceasta mentionare a editorialului nu este o publicitate in raport cu a ceea ce numim noi – independenta, echidistanta, obiectivitate a sursei mass-media din Republica Moldova, in special a ceea ce se contine in compartimentele “Аргументы и Факты в Молдове”, din contra foarte putina obiectivitate, iar adevar, inca mai putin. De fapt, doar pe informatiile din wikipedia despre diferite editoriale si pe pagini proprii putem sa citim – independente, echidistante, obiective si nationale sau patriotice, adica pentru popor. Sau sa auzim la televizor despre canalele de televiziune. Mai nou si radiodifuziunea trece tot mai mult de la muzica si publicitate la stiri, dar absolut toate din – prima sursa. Ceea ce este valabil si pentru alte tari, in multe cazuri mult mai valabil. Dar revenind la Republica Moldova, atunci care alt, editorial sau canal de televiziune? Makler? Iar, televiziunea care? privesc.eu? Televiziune pe internet, care “doar pentru trei cafele pe luna”(nota: publicitatea de pe pagina voastra) iti acorda posibilitate sa te uiti la circ, unde actorii sunt oameni, in special politicieni. Dar poate trebuie de facut ca cu acest pret de trei cafele pe luna, la acel pret de cafea facuta in conditii de casa si nu la localuri VIP de cinci stele ca coniacul francez si divinul moldovenesc, sa poti sa te duci la un circ adevarat si nu doar cu catei si pisici in rolurile principale, pentru ca dimensiunea incaperii nu permite, iar cea care permite, sa se demoleze de atita timp de stat in paragina sub ideea propusa pentru rumegusul cititorului, auditorului sau vizionarului – “sisitemele de ventilare nu functioneaza asa cum au functionat pina in anul 1991”. Ar mai fi de spus, cum de exemplu cu ocazia consultarii unor informatii pentru acest mesaj am aflat ca una dintre cele mai mari densitati a populatiei este in Monaco – 18 679 de persoane pe un kilometru patrat, ceea ce deloc nu actioneaza asupra micsorarii preturilor unor bunuri supraetajate de pe teritoriul respectiv, dar... si asa destul de mult s-a scris. In final, nu erau chiar de atit de necajiti, grupul de lucru suedez, care a venit recent in Republica Moldova, in special in orasul Balti, la administratia publica locala, pentru a discuta cum se poate de imbunatatit si mai bine viata pornind de la situatia centralei termice din municipiu. Fie ca nu au fost demult pe acasa sau le este specific sa fie amabili si zimbareti, chiar si daca de fapt le este foarte, foarte greu. Probabil ei zimbeau in momentul in care li s-au aratat facturile standard la caldura si salarii – standard si pensiile – standard majoritare din tara si le-au explicat, ca acea femeie care lucreaza intr-o institutie de stat, de exemplu spital si face acelasi lucru ca o femeie care are grija de un batrin in Europa are departe un salariu sub salariu mediu pe economie si inca mai departe decit salariul cela care se plateste in Europa pentru acelasi lucru din suma alocatiei de stat pe care o primeste membrul familiei celui al cui grija are. Sau azil de batrini, gradinita sau orice altceva asemanator. Ramine doar de vazut imbunatatirea vietii cui ale noastre sau tot ale lor?