Nu pentru Moldova şi moldoveni, ci pentru politicienii controlabili

În ziua de 2 Iulie, premierul Maia Sandu şi viceprim-ministrul şi ministrul de Interne Andrei Năstase au efectuat o vizită la Bucureşti. Ambii au avut o întrevedere cu Preşedintele român Klaus Iohannis. Mai apoi, Sandu s-a întîlnit cu omologul ei român Viorica Dăncilă, iar Năstase cu Carmen Dan, ministru de Interne al României. Din cele date publicităţii, mi se reconfirmă convingerea că absolut nici un Preşedinte român nu a cunoscut în totalitate conţinutul „Dosarului Basarabia” al serviciilor secrete româneşti. Este ştiut că anumite luări de poziţie ale unor demnitari români de rang înalt au la bază analiza şi sinteza serviciilor secrete. Întrevederile amintite mai sus mi-au dat certitudinea că poziţiile exprimate de către oficialii români au fost şi sînt încă determinate de către serviciile secrete favorabile, complice cu Plahotniuc.

Dincolo de ajutoarele financiare şi de tot soiul acordate pînă acum şi promise pe mai departe de România Republicii Moldova, (plus sinceritate absolută şi iubire de frate dezinteresată – nota redacţiei) mi s-au părut de o stridenţă supărătoare „condiţionalităţile” înaintate oficialilor moldoveni de către ţara gazdă. Mă refer, în primul rînd, la cele ce ţin de angajamentul proeuropean al Chişinăului. Trebuie să recunoaştem că Guvernul corupt şi neprofesionist de la Bucureşti ar trebui să fie ultimul dintre cele ale tuturor statelor membre ale UE care să-şi permită să dea lecţii de europenism guvernanţilor de la Chişinău, cu mult mai instruiţi, şcoliţi decît omologii lor români. Nu intru în alte detalii!

Tot în contextul mesajelor difuzate de oficialii români din ziua de 2 Iulie, coroborate cu „directivele” serviciilor secrete şi ale celor din Guvernul complice al României, am constatat că a fost evitată diplomatic orice referire la obiectivul major, urgent al Guvernului Maia Sandu – dezoligarhizarea! (Sau destructurarea Statului mafiot construit de aceleaşi servicii secrete româneşti împreună cu Plahotniuc în Republica Moldova pentru a o stoarce de finanţe şi a o îngenunchea – nota redacţiei). Aşadar, la nivelurile Guvernului moldovean, al Parlamentului şi Preşedinţiei, s-a convenit că unica soluţie de purificare a Republicii Moldova, de prosperare şi de consolidare a Statului de Drept este demolarea Sistemului Plahotniuc, dar fraţii români nu scot o vorbă despre asta şi nici nu-şi propun să întindă o mînă de ajutor. De ce?

Răspunsul este extrem de simplu: dezoligarhizarea totală, demolarea Sistemului mafiot al lui Plahotniuc ar trebui să se extindă şi în Reţelele lui româneşti. Mă refer aici la serviciile secrete care l-au „capacitat” şi promovat, la foştii premieri Adrian Năstase şi Victor Ponta, la fostul Preşedinte Ion Iliescu, la condamnatul Liviu Dragnea, la „colonelul” Teodor Meleşcanu, la analistul politic Iulian Chifu şi cei cîţiva publicişti români suporteri de-ai lui Plahotniuc, la alţi numeroşi politicieni social-democraţi români, precum şi la „agenţii români ai unionismului” care sînt retribuiţi pentru asta.

Ei bine, toţi aceştia şi-ar fi dorit o alianţă a PSRM cu Plahotniuc de ale cărui dezvăluiri se tem, iar aici e vorba despre banii luaţi de la Plahotniuc, despre „fetiţele” trimise de acesta în camerele de hotel de la Chişinău unde au fost cazaţi… În situaţia actuală, însă, Reţeaua românească a lui Plahotniuc şi „afacerea profitabilă cu unionismul” este în pragul disperat al falimentului. Disperarea „Reţelei” vine şi din aceea că nu mai are oameni controlabili în interiorul Puterii de la Chişinău. După 2009, „Reţeaua românească” i-a avut, succesiv, controlabili pe Dorin Chirtoacă, pe Mihai Ghimpu, pe Alexandru Tănase, pe mulţi alţii şi pe Plahotniuc în măsura în care acesta s-a jucat cum a vrut cu partenerii lui români.

„Reţeaua românească” e disperată că nu-i poate „angaja” pe Năstase şi Sandu. Prin urmare, recurge la diversiuni de tot felul. Începînd cu Iulian Chifu, „expertul pe Basarabia”, toţi agenţii Reţelei româneşti vorbesc în termeni depreciativi despre „Preşedintele pro rus Igor Dodon”, iar asta şi în mai noul context în care se sugerează că Maia Sandu ar cam fi cea mai onorabilă parteneră de dialog cu România şi Occidentul. Procedează astfel cu speranţa că, totuşi, Sandu poate fi capacitată, dar şi cu intenţia clară de sabotare a cooperării ei cu Năstase, care este indezirabil pentru Reţea pentru că „nu a dat cu subsemnatul la unionism”.

Am scris toate aceste chestiuni spre a se înţelege mai bine că „trădarea românească” pare să fie eternă. Dezoligarhizarea concepută şi demarată de Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia Republicii Moldova nu este pe placul „Reţelei româneşti” deoarece configurează, pentru prima dată, şi o consolidare temeinică şi de perspectivă a Statului Republica Moldova. Faptul că, măcar la nivel declarativ, oficialii români nu se solidarizează cu pachetul de legi anti-oligarhice votat în Parlamentul de la Chişinău este o altă probă că România trădează Moldova şi pe moldoveni. Dacă guvernanţii de la Bucureşti ar dori cu adevărat ca Republica Moldova să fie o ţară funcţionabilă pe principiile valorile europene, atunci ar trebui să-şi declare asocierea cu Chişinăul în lupta cu Sistemul Plahotniuc, denunţînd, demascînd Reţeaua românească vinovată de complicitate cu Plahotniuc. Acesta ar fi un ajutor infinit mai valoros decît cele 150 de milioane de euro oferiţi regimului lui Plahotniuc ca să supravieţuiască. Apropo de aceşti bani! Au fost daţi ca împrumut, nu? Cum au fost cheltuiţi? Dacă Dodon făcea alianţă cu Plahotniuc, ştim sigur că nu se solicita restituirea lor, acum însă românii, ca să se răzbune pe actuala alianţă, nu cumva vor cere restituirea împrumutului?

În final, mă întreb dacă se înţelege că interesul naţional al Republicii Moldova de astăzi este distrugerea Sistemului Plahotniuc, nu unionismul ori alte opţiuni geopolitice, că Statul trebuie unit „în sine însuşi”, nu cu altceva sau altcineva?

Mihai CONŢIU