Omul care ne pregăteşte destinul

Ziua profesorului e o adevărată sărbătoare, ziua în care se manifestă mult respect şi multă admiraţie. Nobilă şi de mare răspundere, această profesie are şi-un farmec al ei – posibilitatea de a fi zi de zi alături de copii, care vin mereu cu atîtea surprize, atîtea aspiraţii, atîtea întrebări, atîta inocenţă – trăieşti mereu cu viaţa lor... Despre elevii săi îmi povesteşte de fiecare dată prietena mea,  Paulina Micu, profesoară de lilmba franceză în s. Olişcani, căci elevii dumneaei, după spusele ei, sînt cei mai deştepţi, cei mai dotaţi, cei mai capabili, cei mai stăruitori şi chiar... cei mai frumoşi!

Cînd îmi povesteşte despre elevii săi, faţa i se luminează, iar ochii radiază de fericire. Şi-a creat un destind, croind drum pentru sute de destine. A împărţit lumină şi şi-a asigurat fericirea. Fericirea de a modela vieţi. 

A fost şi profesoara mea, apoi şi a copiilor mei. Un sfat bun, o povaţă pentru toţi – asta-i prietena mea...

Iar în acest an a hotărît să-şi întrerupă activitatea sa prodigioasă, lăsînd puţinele ore celor mai tineri profesori. Îşi va dedica timpul liber nepoţelelor Laura, Mirele şi Mirabela, totodată şi nepoţeilor, micuţi de tot, din Franţa şi Chişinău. Le dorim mare viitor!

Olga Şcarlupin, s. Olişcani, Şoldăneşti 

Nota redacţiei: Îi urăm şi noi doamnei profesoare Micu ani mulţi, sănătate şi recunoştinţa celor din preajma sa.

Autoarea acestor rînduri ne-a expediat şi o poezie dedicată profesoarei îndrăgite. Spre regretul nostru, din lipsă de spaţiu, nu putem publica şi poezia.