În spatele zîmbetelor ce însoţesc redinamizarea relaţiei franco-germane, începe să se contureze o relaţie de rivalitate între preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, şi cancelarul federal german, Angela Merkel, în ceea ce priveşte rolul de „lider al Europei“. Chiar de Ziua Naţională a Franţei, noul preşedinte francez a dat o adevărată „lovitură diplomatică“ primindu-l la Paris pe liderul Casei Albe, Donald Trump, o vizită care a venit la mai puţin de două luni după cea a preşedintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, comentează France-Presse, preluată de dhnet.be. Sînt doar două exemple care arată faptul că este posibilă o redistribuire a rolurilor. „Franţa s-a întors în joc“, a apreciat Jean-Dominique Giuliani, preşedintele Fundaţiei Schuman, specializată în chestiuni europene. „Există o reechilibrare, care era necesară, a relaţiei cu Germania“, a adăugat el.

Cancelarul german, Angela Merkel, domină de ani buni scena diplomatică europeană, iar după votul britanicilor în favoarea ieşirii din Uniunea Europeană, iar apoi, după alegerea republicanului Donald Trump în fruntea Statelor Unite, a fost descrisă de presa anglo-saxonă drept noul „lider al lumii libere“. Un statut despre care Angela Merkel nu prea a făcut caz. Rolul său dominant în Europa este mai degrabă rezultatul unei succesiuni de situaţii decît cel al unei dorinţe asumate. Vreme destul de îndelungată, vocea Franţei, ţară confruntată cu o serie de dificultăţi economice, s-a făcut puţin auzită, poate şi din cauza lipsei de popularitate a fostului său preşedinte François Hollande. Marea Britanie vrea să iasă din blocul comunitar, Polonia este acuzată de derivă autoritară, iar Italia şi Spania şi-au pierdut vlaga economică. În tot acest context, venirea la putere a lui Emmanuel Macron ar putea duce la schimbarea datelor problemei.

Stiluri diferite

Anunţul venirii lui Donald Trump la Paris i-a surprins pe germani, după cum a declarat o sursă diplomatică pentru agenţia anterior citată. „Prin acest gest, Emmanuel Macron vrea să-l flateze pe preşedintele american şi să se profileze ca lider al Europei“, scria recent publicaţia „Der Spiegel“. Spre comparaţie, Merkel a optat pentru o abordare ceva mai dură a relaţiei cu Donald Trump, criticînd retorica protecţionistă a acestuia, care l-a adus la putere, precum şi decizia lui de a retrage Statele Unite din Acordul de la Paris privind schimbările climatice. Şi Macron a criticat deschis politicile lui Trump, mai ales cele legate de climă. Totuşi, el „nu l-a întîmpinat pe Trump dîndu-şi ochii peste cap sau ţinînd predici precum cancelarul Merkel la (summitul) G20, ci cu o spectaculoasă paradă militară, cu o cină la Turnul Eiffel şi cu vorbe prietenoase“, a remarcat cotidianul elveţian „Neue Zürcher Zeitung“.

„Acest fapt sugerează că Macron ar putea deveni următorul diplomat-şef al Uniunii Europene, înlocuind-o pe Merkel într-un rol pe care nu şi l-a dorit niciodată cu adevărat“, a adăugat publicaţia anterior citată. De altfel, Donald Trump a dat de înţeles în timpul vizitei sale în Franţa că ar putea să se răzgîndească în ceea ce priveşte Acordul de la Paris, iar dacă va face acest lucru, potrivit mai multor analişti, Macron va deveni în ochii multora „salvatorul Planetei“. Macron nu neglijează nici relaţiile cu Germania. Cu o zi înainte de festivităţile de Ziua Naţională a Franţei, a avut loc la Paris, la Palatul Elysee, cel de-al 19 consiliu de miniştri franco-german, prezidat de Macron şi Merkel. Însă, după terminarea acestuia, Merkel a plecat, iar în lumina reflectoarelor au rămas Emmanuel Macron şi Donald Trump, care abia sosise la Paris şi cu care cancelarul german nu s-a întîlnit în capitala Franţei.

În aşteptarea alegerilor din Germania

Pe de altă parte, Angela Merkel se pregăteşte pentru alegerile federale legislative care vor avea loc în Germania la sfîrşitul lunii Septembrie şi în urma cărora va fi desemnat viitorul cancelar, iar criticile pe care i le aduce lui Trump îi sînt mai degrabă utile în plan electoral, avînd în vedere că preşedintele Statelor Unite nu este o figură populară în rîndul germanilor. Nu în ultimul rînd, o reechilibrare a puterilor ar putea fi o uşurare pentru Germania, care nu aspiră să conducă singură Europa, mai ales avînd în vedere istoria sa, adaugă France-Presse. Momentul adevărului în ceea ce priveşte noul raport de forţe va veni însă abia după alegerile din Germania, cînd discuţiile privind reformarea zonei euro vor deveni consistente. (Adevărul.ro)