Aurel I. ROGOJAN

O radicalizare globală, care să divizeze lumea în islamofobi şi adversarii acestora, ar putea reprezenta începutul unei noi ere din istoria omenirii.

Cea mai tînără dintre religiile monoteiste, islamul, se află între Jihad şi Califatul Universal. Într-un context istoric fundamental schimbat, noua confruntare violentă dintre religiile islamică, pe de o parte, creştină şi iudaică, pe de altă parte, pare unora o replică la cruciadele medievale. Aproape cincizeci de biserici creştine incendiate în trei zile de proteste în capitala Nigerului, masacrarea a mii de creştini, răpirea copiilor şi violurile colective din Nigeria sînt doar cîteva dintre scenele apocaliptice care au cutremurat lumea în ultimele zile.

Urmărind o dezbatere televizată dintre un reprezentat al comunităţii musulmane şi un exponent al comunităţii ortodoxe din România, nu am putut să nu sesizez, oricît de elegant a fost dialogul, trimiterea la cele patru secole ale cruciadelor, respectiv tot atîtea secole de implicare activă a Imperiului Otoman (musulman) în viaţa principatelor valahe.

În ceea ce priveşte viaţa religioasă în principate, sultanii au respectat şi protejat bisericile creştine. Adevărul este, însă, că toate cele trei mari religii monoteiste au cunoscut perioade de impunere “prin sabie”.

Vechiul Testament ne oferă suficiente exemple genocidare. În era noastră, cuceritorii musulmani ai teritoriilor creştine au transformat bisericile creştine în moschei, iar cuceritorii creştini ai Lumii Noi şi-au înălţat, spre glorificare, catedrale monumentale, pentru a căror decorare au folosit mii de tone de aur şi argint, provenit din obiectele de cult din sanctuarele amerindienilor. Mai aproape de zilele noastre, chiar şi ortodoxismul şi-a adjudecat noi teritorii, recurgînd la argumentul sabiei şi al focului. În satele ortodoxe ale romanităţii balcanice, otomanii nu au intrat călare în biserici şi nici chiar în sate. Dar o biserică soră s-a impus cu sabia şi focul...

Poate că vidul de ideologie politică a începutului noului mileniu, nefericit anticipat de Andre Malraux, că va fi ori spiritual, ori deloc, a condus omenirea în această tulburare identitară, care-i ameninţă existenţa. Redefinirea identitară prin recursul la violenţă, teroare şi crime nu este doar o simplă provocare teroristă, redusă la aspecte politice şi militare. Nu-i suficient să se clameze alarmant că lumea este grav ameninţată, că trebuie să fie întărite componentele apărării şi securităţii naţiunilor şi ale represiunii fenomenului terorist. După cum nu va fi o salvare acceptarea de limitări ale libertăţilor individuale, prin instituirea de jure, căci de facto există, a sistemelor ultrasofisticate de supraveghere planetară a miliardelor de locuitori ai Terrei. Toate acestea sînt paleative efemere în competiţia acerbă a tehnologiilor. Apoi, cauzele noului terorism nu au nici o legătură cu facilităţile tehnologice implicate în pregătirea şi comiterea atentatelor.

Dovedind o înţelegere comprehensivă a flagelului terorismului practicat de miliţiile Statului Islamic, preşedintele Egiptului, Abdel Fatah Al-Sisi, invită la evidenţierea şi remediul cauzelor economice, sociale şi culturale ale noului val de teroare la scară globală.

Statele lumii arabe, cu cel mai îngrijorător număr de emigranţi se autodistrug, iar în statele adoptive se autoimpun enclavizări periculoase pentru ordinea şi valorile democraţiilor din lumea liberă. Ca să putem înţelege dimensiunile reale ale pericolelor, reproducem, în cele ce urmează, o analiză a lui Soeren Kern despre enclavele Europei “interzise “nemusulmanilor şi care se răspîndesc în Europa:

“Ocupaţie fără tancuri şi soldaţi”

Islamiştii intensifică crearea zonelor interzise ne-musulmanilor în oraşele Europei. Cea mai mare parte a acestor «zone interzise» funcţionează ca nişte micro-state guvernate de Sharia. Autorităţile ţărilor gazdă au pierdut, se pare, controlul acestor cartiere unde, în majoritatea cazurilor, serviciile publice – adică poliţia, pompierii şi serviciul de ambulanţă – nu mai au acces.

«Zonele interzise» sînt rezultatul deceniilor de politică multiculturală, care i-a încurajat pe musulmani să creeze societăţi paralele şi să trăiască într-o auto-segregare, mai degrabă decît să se integreze în ţările gazdă europene.

În Marea Britanie, de exemplu, gruparea musulmană «Musulmanii contra cruciadelor» a lansat o campanie pentru transformarea a 12 oraşe engleze - incluzînd şi ceea ce ei numesc Londonistan - în state islamice independente. Aceste aşa-zise emirate islamice funcţionează ca nişte enclave autonome, supuse Sharia şi în afara legilor britanice.

Acest «Proiect al Emiratelor Islamice» enumeră oraşele Birmingham, Bradford, Derby, Dewsbury, Leeds, Leicester, Liverpool, Luton, Manchester, Sheffield, cît şi Waltham Forest în nord-estul Londrei şi Tower Hamlets în est, ca teritorii pe cale sa fie supuse în întregime legii islamice Sharia.

În cartierul londonez Tower Hamlets (numit şi Republica Islamică Tower Hamlets), predicatorii musulmani, porecliţi şi Talibanii din Tower Hamlets, ameninţă regulat cu moartea femeile care nu poartă vălul islamic. Străzile învecinate sînt împînzite cu afişe care te avertizează: «Intraţi într-o zonă controlată de SHARIA; aici se aplică legea islamică!». Toate reclamele publicitare care sînt considerate ofensatoare pentru musulmani sînt vandalizate sistematic sau acoperite cu spray negru.

În Luton, în cartierul Bury Park, musulmanii sînt acuzaţi de a pune în practică o adevărată «epurare etnică», hărţuindu-i pe ne-musulmani, pînă cînd aceştia cedează şi se mută în altă parte. În West Midlands, doi predicatori creştini au fost acuzaţi de «incitare la ură» pentru că distribuiau evanghelii într-o zonă predominat musulmană din Birmingham. În Leytonstone, la est de Londra, extremistul musulman Abu Izzadin i-a urlat în fata fostului ministru M. John Reed: «Cum ai îndrăznit să vii într-o zonă musulmană».

În Franţa, sectoare mari din cartierele musulmane sînt considerate ca «Zone Interzise» de poliţia franceză. Recent au fost delimitate 751 de «Zones urbaines sensibles», sau ZUS, cum mai sînt numite printr-un eufemism. O listă completă a acestor ZUS se găseşte pe un site oficial al guvernului francez, cu hărţi din satelit şi o demarcare precisă străzilor. Se estimează că cinci milioane de musulmani trăiesc în aceste ½ zone urbane sensibile», zone în care statul francez nu-şi mai exercită controlul!

Imigranţii musulmani au preluat controlul unor parţi din Franţa. La Paris şi în alte oraşe franceze cu o numeroasă populaţie musulmană, ca Lyon, Marseille şi Toulouse, mii şi mii de musulmani închid străzile (oprind astfel activităţile comerciale şi traficul pietonal şi auto) pentru a-şi ţine rugăciunea de vineri. Anumite moschei îşi folosesc staţiile de amplificare pentru a-şi difuza predicile şi rugăciunile. Acest spectacol săptămînal (imagini, aici), numit şi «ocupaţia fără tancuri şi soldaţi», provoacă derută şi mînie în rîndul populaţiei. În ciuda nenumăratelor plîngeri, autorităţile locale refuză să intervină deoarece se tem să nu provoace revolte ale musulmanilor.

Bruxelles, capitala Belgiei, este deja în proporţie de 20%, musulmană. Multe cartiere locuite de musulmani au devenit zone interzise poliţiştilor, aceştia fiind frecvent atacaţi atunci cînd pătrund în ele. În districtul Kuregem din Bruxelles, care seamănă adesea cu o zonă de război urban, poliţia patrulează cartierul în doua tanchete blindate: una pentru transportul echipei de poliţişti şi cea de-a doua, pentru escorta celei dintîi. În alt cartier bruxellez, Molenbek, poliţiştii au primit ordin de a nu bea cafea sau a manca sandwich-uri în public în timpul Ramadanului.

În Germania, Bernhardt Witthaut, comisar de poliţie, a declarat la 1 august ziarului Der Westen că imigranţii musulmani sînt în curs să impună zone interzise în numeroase oraşe germane, cu o viteză alarmantă. Ziaristul l-a întrebat pe B. Witthaut: «Există zone urbane, de exemplu în Ruhr, unde cartiere întregi sînt zone interzise, iar poliţia nu mai poate asigura securitatea?» Domnul Witthaut a răspuns: «Toţi comisarii de poliţie şi ministrul de Interne vor nega această realitate, dar este evident că noi ştim foarte bine unde ne putem deplasa cu o simplă maşină de poliţie şi unde este nevoie de un transportor blindat de trupe. Adevărul este că, colegii noştri nu se mai pot deplasa în echipe de doi, fără a deveni, ei înşişi, victimele unei crime. Şi ceea ce este mai grav: în aceste zone, autorii crimelor nu sînt nici măcar inculpaţi! Sînt lăsaţi ‘de capul lor’. Ar trebui, cu adevărat, un caz foarte grav, pentru ca noi, poliţiştii, să fim auziţi. Puterea Statului este total absentă de pe această scenă!».

În Italia, musulmanii au preluat controlul Pieţei Veneţia din Roma pentru rugăciunile de stradă. La Bolognia, musulmanii au ameninţat în repetate rînduri că aruncă în aer catedrala San Pietronio care conţine o frescă veche de şase secole inspirată din Infernul lui Dante, ce înfăţişează un Mahomed torturat de diavolii Infernului.

În Olanda, un tribunal olandez a cerut Guvernului să publice o listă incorectă politic, a celor 40 de zone interzise din ţară. Cele mai problematice cinci cartiere musulmane sînt la Amsterdam, Rotterdam şi Utrecht. Cartierul Kolenkit din Amsterdam este problema numărul unu a ţării. În sfîrşit, trei districte periculoase sînt Pendrecht, Het Oude Noorden şi Bloemhof în Rotterdam. Cartierul Ondiep din Utrecht ocupă poziţia a cincea, urmat de Rivierenwijk (Deventer), Spangen (Rotterdam), Oude Westen (Rotterdam), Heechterp/ Schieringen (Leeuwarden) şi Noord-Oost (Maastricht).

În Suedia, care are cea mai generoasă lege a imigrării din Europa, largi teritorii în sudul oraşului Malmo, care are mai mult de 25% musulmani, sînt zone interzise ne-musulmanilor. Pompierii şi ambulanţele refuză să intre în cartiere musulmane ca Rosengard, fără o escortă puternică a poliţiei. Şomajul în rîndul bărbaţilor în Rosengard depăşeşte 80%! Cînd pompierii au încercat să stingă un incendiu declanşat la moscheea principală din Malmo, au fost atacaţi cu pietre.

În oraşul suedez Goteborg, tinerii musulmani au atacat cu cocktailuri Molotov maşinile poliţiei. În cartierul Angered, peste 15 maşini ale poliţiei au fost distruse, tinerii musulmani folosind lasere pentru a-i orbipe poliţişti. În cartierul Backa din Goteborg tinerii au atacat cu pietremaşinile poliţiei, poliţia avînd dificultăţi în a stopa atacurile declanşate contra ambulanţelor şi pompierilor în diferite cartiere ale oraşului. Potrivit imamului Adly Abu Hajar din Malmo: «Suedia este cel mai bun stat islamic din lume».”

Comentariile sînt de prisos. Nu şi reflecţiile.

Articol preluat din Cotidianul.ro