Guvernînd ilegitim, e firesc să se teamă de voinţa moldovenilor

Cele mai mari bătăi de cap i le dă acestei guvernări nereprezentative, care a fost investită fraudulos, în miez de noapte, reprezentativitatea Preşedintelui Igor Dodon. Da, Igor Dodon care, spre deosebire de cei de la Putere, a fost ales direct de majoritatea moldovenilor. În campania electorală prezidenţială, oarecum camuflat, mass-media dominată majoritar de guvernanţi i-a menajat sau criticat cu prudenţă pe candidaţii Igor Dodon şi Maia Sandu. Au procedat astfel deoarece vroiau ca în „nota de plată” a viitorului preşedinte să fie cuprinsă o supuşenie/ascultare totală faţă de o Putere şi o majoritate parlamentară constituite prin fraude din parlamentari şi miniştri lipsiţi de cel mai elementar simţ al onoarei, demnităţii şi al expertizei politice şi profesionale.

Fiind conştienţi că guvernează şi deţin monopolul parlamentar prin fraudă, banditeşte, ca o măsură preventivă de autoconservare, „nealeşii poporului la Putere” i-au răpit Preşedintelui o serie de atribuţii care, în mod natural, intră în competenţa oricărei Preşedinţii democratice din lume. După ce Dodon a devenit Preşedinte, guvernanţii au constatat că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din tîrg. Ei au crezut că Dodon va accepta să fie un preşedinte de paie, unul care se va mulţumi doar cu titulatura, în timp ce ei îşi pot face de cap în voie. Ameninţările de motan cu vasectomia făcută încă în copilărie a lui Candu nu a ajutat la nimic. Dodon însă, luîndu-şi rolul în serios, conştient fiind că trebuie să-şi ducă la îndeplinire promisiunile făcute celor care l-au ales, a pus piciorul în pragul prezidenţial şi a pus: „Gata cu hoţia şi minciuna!”

Hoţiile guvernanţilor nu se numesc furturi, ci contract colectiv de muncă

Atitudinea lui Dodon le este cu atît mai deranjantă cu cît contrastează flagrant cu poziţia făţarnică a tuturor celor cumpăraţi într-o majoritate parlamentară, deşi atunci cînd au fost aleşi promiseseră cu totul altceva alegătorilor. „Fiind prinşi la furat”, guvernanţii vor să ucidă victima, ca mai apoi să spună Justiţiei că ceea ce fac ei nu se numeşte furt, ci contract colectiv de muncă.

În realitate, în calitate de Preşedinte, Dodon nu face nimic altceva decît să dea glas doleanţelor majorităţii moldovenilor, să transpună în practică promisiunile făcute în campania electorală. Guvernaţii însă fac totul pentru a-l bloca, a-l lipsi de cele mai elementare mecanisme democratice prin care să-şi îndeplinească datoria de Preşedinte faţă de popor, iar asta o fac şi o vor face-o abuziv prin cele mai absurde, ilegale şi nedemocratice Hotărîri de Guvern sau legi. Prin aceste abuzuri, vrăjitoarele astea cotoroanţe de la guvernare creează un paradox flagrant: declarînd că acţiunile/iniţiativele lui Dodon sînt ilegale şi blocîndu-le legislativ ca atare, atunci de ce nu le-au declarat şi amendat ca fiind ilegale chiar atunci cînd ele făceau parte componentă din asumările electorale din campania prezidenţială? Cum de l-au lăsat pe Dodon în campania electorală să folosească sloganuri ilegale, pe care acum le declară a fi în afara legii? Bandiţii nu numai că sînt incompetenţi şi mincinoşi, ei sînt demenţi de-adevăratelea!

Referendumul, o acţiune privatizată mafiot de către guvernanţi

Ales fiind de popor, Dodon, după cum a promis, vrea să se consulte permanent cu moldovenii în chestiuni ce ţin de interesul naţional al ţării. Una dintre modalităţile de consultare, în afară de întîlnirile directe cu cetăţenii şi altele, este consultarea populaţiei prin referendum. O lume întreagă face asta! Cei de la Putere, cu excepţia celui căruia i se subordonează, au fost şi ei aleşi de popor, numai că pentru altceva şi pentru alte partide din care au făcut parte, nu din cel căruia s-au vîndut. Acesta e şi realul motiv pentru care se tem de popor, dar mai ales li-i frică de moarte că pot fi obiectul relativ tangenţial al unui referendum în urma căruia li se poate demasca impostura, incompetenţa, minciuna şi abuzul de Putere.

După cum bine se ştie, Dodon a semnat un Decret privind organizarea unui referendum republican consultativ, în cadrul conferinţei de presă, la care a prezentat bilanţul primelor 100 de zile de mandat.

Întrebările referendumului sînt:

1) Susţineţi abrogarea legii care pune miliardul furat pe spatele cetăţenilor?

2) Susţineţi acordarea drepturilor suplimentare pentru Preşedintele Republicii Moldova de dizolvare a Parlamentului şi anunţarea alegerilor parlamentare anticipate?

3) Susţineţi reducerea numărului de deputaţi în Parlament de la 101 la 71?

4) Susţineţi studierea în instituţiile de învăţămînt a Istoriei Moldovei?

Puterea, înspăimîntată fiind de realitatea anticipată că poporul majoritar va vota favorabil lui Dodon la acest referendum, a decis să-l blocheze prin cele mai cinice şi populiste procedee. În consecinţă, în seara zile de 3 Aprilie la postul de televiziune al şefului său, Publika Tv, premierul de formă Pavel Filip a declarat că Guvernul nu intenţionează să finanţeze acest referendum. Gravitatea acestui refuz vine pe fondul în care acelaşi Guvern îi sfidează şi anulează un drept constituţional al Preşedintelui ţării, una din puţinele prerogative pe care uitase să i le retragă încă de dinainte de a deveni Preşedinte. În cel mai greţos mod populist, premierul Filip a spus că „chiar dacă banii pentru acest referendum ar fi identificaţi la buget, atunci ei vor fi „reorientaţi” spre altceva”. Reorientaţi spre ce – spre mărirea primelor parlamentarilor şi mărirea lefurilor asistentelor acestora, căci minte cînd spune că îi va reorienta spre cadrele non-didactice din Educaţie?

Să reţinem că referendumul iniţiat de Dodon este unul dorit de majoritatea moldovenilor, dar este şi în interesul naţional al ţării. În comparaţie cu acesta, amintiţi-vă că aceiaşi guvernanţi i-au finanţat lui Mihai Ghimpu un referendum, în 2010, pe care nu l-au dorit nici moldovenii, dar nici instituţiile europene consultate, care au declarat că nu-l recomandă, iar zecile de milioane au fost astfel aruncate în vînt, fără să fie „reorientate” spre altceva. Pentru că au şi pierdut acel referendum.

Continuînd să-şi justifice refuzul finanţării legale a referendumului, Filip mai spune că această acţiune populară consultativă constituţională „ar duce la blocaje constituţionale”. Aici e buba! A spus-o „direct pe ocolite” fără să-şi dea seama! În realitate, aceste „blocaje constituţionale” de care se tem guvernanţii înseamnă plecarea Mafiei de la Putere la dorinţa poporului. Pentru Filip, denunţarea legii prin care miliardul furat de guvernanţi trebuie plătit de popor este „populism”, nu un strigăt de durere şi revoltă a moldovenilor, care împreună cu viitorii lor copii vor trebui să plătească pentru cei care au furat sub acoperirea de contract colectiv de muncă al guvernanţilor. Dar ei ce fac, nu populism?

Reacţia Preşedintelui Dodon

Declaraţiile şi deciziile premierului Filip nu doar că au caracter anticonstituţional, dar reprezintă şi un atentat la instituţia prezidenţială, un fel de „lovitură de Palat”. Faţă de poziţia Guvernului Filip, într-o declaraţie făcută în exclusivitate pentru Deschide.md, Dodon a declarat următoarele:

”Prim-ministrul Filip face declaraţii speculative. Se face a uita că doar în 2017 au fost alocate peste 650 milioane de lei pentru a acoperi furtul miliardului din sistemul bancar. Iar în următorii 25 ani peste 21 mlrd lei. Cînd au votat în Guvern pentru acordarea garanţiilor, de ce nu s-au gîndit să aloce acei bani pentru a acoperi deficitul bugetar, pentru pensii şi salarii?” ”Ei se uită în sondaje şi înţeleg că la referendum oamenii vor fi de partea preşedintelui ţării, îmi vor oferi împuterniciri suplimentare, vor vota pentru dizolvarea cît mai grabnică a acestui Parlament antisocial. Iar premierul va trebui să respecte legea, indiferent dacă îi convine asta sau nu”. 

Acum înţelegeţi de ce se tem de referendum? Filip spune că „banii de referendum vor fi „reorientaţi spre altceva”. Foarte bine! Atunci de ce nu „reorientează „spre altceva” sutele de milioane cheltuite pe campania naţională abuzivă prin care guvernanţii vor să-i înşele pe moldoveni că votul nominal este spre binele lor, nu pentru ca, în realitate, Mafia să rămînă în continuare la Putere, să-şi amîne pedeapsa cu puşcăria?

În încheiere, nu ne rămîne decît să-l cităm pe analistul şi comentatorul român Sorin Ioniţă, care a declarat că sistemul de vot mixt (nu total uninominal) a reprezentat un eşec total pentru România. Expertul mai spune că Republica Moldova ar trebui să înveţe nişte lecţii de pe urma acestor schimbări din România, în contextul în care zilele astea are loc marea dezbatere pe schimbarea sistemului de vot.

„Aştept să văd în Moldova, peste 4-5 ani, unde o să se pitească cei care azi strigă în gura mare că ar fi bun un sistem de vot uninominal sau chiar un sistem mixt cînd se va vedea ce prostie a ieşit din această reformă”.

Teofil KAMINSKI