Cuvîntul anului 2016 a fost „post-truth” (cum ar fi „dincolo de adevăr”, fără el) – o expresie care reflectă acele circumstanțe, cînd emoțiile și impresiile personale prevalează asupra argumentelor raționale și a factologiei.

E vorba de o epocă nouă, cînd populismul triumfă asupra mesajelor politice pertinente, pseudoștiința recucerește mințile celor mulți, iar fundamentalismul religios are mai mulți adepți decît scepticismul sănătos.

Toată lumea noastră în acești ani și de acum încolo este și va fi marcată de „post-truth”. Iraționalul înregistrează o inflație în mediul politic și social. Mesajele radicale devin la fel de percutante ca în vremurile de tristă faimă.

În asemenea momente, este cu minte să ne îngrijim de cugetarea noastră, să ne evaluăm gîndurile cu aceeași atenție cu care urmărim datele tonometrului sau ale cîntarului la piață. Să apreciem critic vorbele, intențiile și acțiunile altora, mai ales ale celor sus puși, expuși public sau puși să ne informeze.

Să ne calibrăm mintea în limite largi, dar cu focalizare cît mai precisă. Să căutăm mereu echilibrul; și în părerile noastre, și în ideile celorlalți. Fiindcă vorbele spuse cu patos, cele care nu respectă un echilibru în emoții și în afirmații, urmăresc să ne influențeze. Și de cîte ori în viața ta ai fost influențat în favoarea intereselor tale?

În lumea asta, toți vor să ne manipuleze. Începînd cu părinții. Chiar dacă ei ne vor binele pur. Dar manipularea lor manipulare rămîne.

Politicienii de partea cărora ești te manipulează la fel de abil, ca cei împotriva cărora lupți. Iar religia în care ai crescut îți cultivă la fel de multe prejudecăți și poate avea ritualuri la fel de ridicole, ca și acele religii asupra cărora, probabil, ironizezi cu aere de superioritate.

În epoca „post-truth”, manipularea este globalizată și omniprezentă. Ca să parafrazez în stil hobbesian, se desfășoară o manipulare a tuturor împotriva tuturor. Așa a fost și mai devreme, numai că acum spațiile și mediile private sînt penetrate ca niciodată. Propaganda are la îndemînă tehnologii ultraperformante, iar psihicul uman e la fel de arhaic și influențabil ca acum cîteva milenii. Tu ai fost, ești și vei fi ținta. Una din multele milioane.

Ceea ce este exprimat într-o formă radicală, cu maximă certitudine, ceea ce nu este pus la îndoială, în balanța argumentelor pro și contra, ar trebui să ne dea de bănuit. Fiindcă adevărurile nu sînt declamate, ci descoperite prin cercetare. Soluțiile nu sînt absolute, ci relative.

„Ceea ce auzi e o opinie, nu adevărul. Ceea ce vezi e o perspectivă, nu realitatea”, spunea Marc Aureliu, un stoic și un sceptic. Să încercăm să ne apropiem de acest nivel de înțelegere a realității din jurul nostru.

Și, dacă sîntem cu bun-simț, să încercăm să fim și noi echilibrați în vorbele și opiniile noastre. Or, asta e chiar mai greu decît a ne apăra de manipularea altora...

Dorian FURTUNĂ