Unii spun că moldoveanul este modest, de bun-simţ…

Autor: Mihai CONŢIU

Luaţi la un loc – politicienii, diplomaţii care nu fac nimic pentru ţara lor la posturile în care se află, birocraţii care parazitează pe bugetul statului, „analiştii politici”, „experţii” şi tot felul de „ong-işti”, care se auto-erijează în „societate civilă” şi se „auto-salarizează” din granturi externe fără nici un folos pentru ţară –, toţi, ca număr, aproape că îi depăşesc pe moldovenii care muncesc pe ogoare, fabrici etc.

Exceptîndu-i pe politicieni, diplomaţi şi birocraţi, toţi ceilalţi, de 24 de ani, „expertizează şi analizează” tot ce le stă în cale, iar asta pentru că „nu-şi pot găsi liniştea şi nu pot dormi de grijă faţă de destinul ţării şi cel al moldovenilor”. Nimic nu le scapă! Republica Moldova a ajuns una dintre ţările cu cei mai mulţi „experţi” şi „analişti” pe metru pătrat din Europa.

„Expertizează şi analizează” actul guvernării, activitatea partidelor şi politicienilor, situaţia economică a ţării, sistemul bancar (pe ici, pe acolo, în absenţa implicării prefăcutului de Iurie Leancă), lipsa de privilegii a homosexualilor în raport cu heterosexualii, lătrăturile cîinilor fără stăpîn, drepturile femeilor la masculinizare, bătrînii şi orfanii care n-au avut responsabilitatea să-şi fenteze soarta, familiile migratoare de moldoveni, predarea Religiei în şcolile care nu sînt şcoli şi nu au profesori, corupţia din cimitire, drama psihologică a peştilor din iazurile Moldovei etc.

„Expertizează şi analizează” de 24 de ani şi Moldova se află în acelaşi punct din care a început invazia internă a „experţilor” şi „analiştilor”. Asta înseamnă că dacă ţara poate să fie muritoare, ei, „experţii” şi „analiştii” sînt nemuritori, că îi vor supravieţui Moldovei. Se pare că acesta este rostul adevărat al acestor „experţi” şi „analişti”! Altminteri, de ce „expertizele” şi „analizele” lor n-au pus în mişcare nici un mecanism care să le facă moldovenilor un trai mai uşor, să nu mai fugă buluc peste hotare, în căutarea unui coltuc de pîine? De ce ţara este la fel de plină de rahat de tot felul şi acum, la fel ca la începutul anilor ’90?

Asta înseamnă că „expertizele” şi „analizele” lor nu sînt pentru ţară, pentru moldoveni, ci doar pentru ei. Aceşti „experţi” şi „analişti”, toţi îmbrăcaţi bine, cu salarii frumoase, maşini pe măsură şi auxiliarele necesare, privindu-i cu cîtă superioritate ne prezintă „expertizele” şi „analizele” lor de pe ecranele televizoarelor, nu sînt nimic altceva decît proiecţia modernă a foştilor nomenclaturişti şi activişti politici sovietici de cîndva. Aceiaşi trîntori care nu produc nimic altceva decît vorbe.

Ei nu generează, nu influenţează nimic, nu au nici o putere, nimeni nu-i crede, mai ales politicienii, factorii de decizie, aceştia şi din cauză că ştiu că ei, „experţii” şi „analiştii”, nu sînt nimic altceva decît nişte supravieţuitori de lux.

În realitate,

în Republica Moldova, vorbind despre cei aflaţi în prim-plan, nu există experţi serioşi, profesionişti, iar analiştii politici lipsesc cu desăvîrşire. Reafirm acest lucru de ani buni fără teamă că mă repet. Aici orice ins mai descurcăreţ, adică unul care ştie să întocmească un proiect pentru obţinerea unui grant extern, îşi fondează un ONG, cu nume pompos, se auto-proclamă expert sau analist politic şi, în concluzie, „elaborează studii de expertiză şi analiză”, iar efectul acestora este cel arătat mai sus.

Mulţi dintre aceşti „experţi” şi „analişti” îşi folosesc aceste „calităţi” şi ONG-uri ca să se îşi facă loc pe listele unor partide politice, să ajungă în Parlament, ca să se bucure şi de cevaşilea privilegii bugetare. Dintre aceştia, este suficient să-i amintim măcar pe „alintatul bugetar” Veaceslav Ioniţă, expert pe probleme economice în cadrul Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „IDIS „Viitorul”, ajuns politician datorită PLDM şi pe care l-a părăsit din motive… extrabugetare, sau pe Igor Munteanu, analist politic şi ambasador în SUA.

La fel ca şi în politică sau în lumea literară a lui Mihai Cimpoi, de-a lungul anilor, în simulata lume a experţilor şi analiştilor politici, există „aripa dură”, adică un fel de castă de „icoane” incontestabile, care şi-a creat o aură, una care nu poate fi contestată deoarece are o cheiţă privilegiată – aceea cu care deschide drumul spre obţinerea exclusivistă de granturi externe. Din poziţiile pe care aceştia le au, pot să dea contra-recomandări tinerilor pe care ei îi pot bănui că le subminează poziţia de lideri incontestabili.

Oricît ar părea de bizar, respectivii „analişti politici” recurg la aceeaşi metodologie de tip KGB aplicată, la începutul anilor ’90, de către unii literaţi sau jurnalişti moldoveni, care au vrut să intre în „graţiile finanţatoare” ale României – ei, colaboraţionişti KGB-işti cu state, îi acuzau de colaborare cu KGB tocmai pe cei care, în realitate, pe vremea URSS, erau cei mai înflăcăraţi pro-români.

Anul 2009, atunci cînd toţi aceşti „analişti” sau „jurnalişti independenţi” şi-au imaginat că l-au prins pe Dumnezeu de picior, au intrat în nişte dileme pe care încă nu şi le conştientizează. Plecarea lui Vladimir Voronin de la Putere, le-a cam luat „obiectul muncii” – anticomunismul exaltat! Abia după 2009, s-a văzut cu mai multă limpezime că anticomunismul lor era unul „de serviciu”, iar asta pentru că au fost nevoiţi să intre în „serviciile retribuibile” ŞI ale celor din umbra lui Voronin. Spun „ŞI ale celor din umbra lui Voronin” din motiv că „fiii rătăcitori” ai liderului comunist le-au devenit noii patroni locali, alături de continuitatea granturilor externe.

Densitatea cu care apar pe ecranele de televiziune unii „analişti politici” sau emisiunile în care apar pe post de moderatori sau co-moderatori înseamnă mult pentru valoarea granturilor externe pe care le primesc. Publicitatea mascată, colaterală sau insinuantă este o garanţie a succesului!

În realitate, în Republica Moldova nu există analişti politici, ci doar „părerişti”, adică oameni care-şi dau cu părerea, comentatori ai propriilor lor înţelegeri. Un adevărat analist politic nu depinde şi nu aşteaptă nimic, în folosul propriu, de la guvernanţi sau un partid politic influent. Un adevărat analist politic, în primul rînd, ştie şi carte, căci dincolo de o cultură generală beton, este la zi cu absolut toate noutăţile, în materie de lectură, cele apărute în Politologie, Sociologie şi… e-he-he! Vitali Catană, de pildă, care se crede analist, o dată, după o emisiune la Publika Tv, mi-a zis că vrea să intre în politică. Este un om cumsecade. Dar atunci pentru cine vrea să pară că este şi analist politic?

Politicieni „profesionişti” care cred că există analişti profesionalişti

Igor Boţan, care, conform datelor din internet, este director executiv al Asociaţiei pentru Democraţie Participativă (ADEPT), este de-a dreptul admirabil cum dansează politic şi social prin toate alea. Normal că şi el este „analist politic”. Te şi miri! Omul acesta este atît de deştept, de pregătit încît nu mai are nimic de învăţat de la cineva. Păi, ar trebui să ne sinucidem cînd îl vedem.

Boţan, avînd perfecţiunea, fiind sublimul uman în viaţă, ce rost mai are să consumi un OZON pe care el îl poate folosi doar în scopuri măreţe, mult superioare spaţiului nostru meschin, cel de oameni care nu ştim să reţinem cînd a făcut prima dată pipi Snegur pe Tighina, cînd Lucinschi ne-a redat demnitatea naţională fără salarii şi pensii şi cînd Mihai Ghimpu şi l-a făcut bunic pe Burebista şi socru pe Decebal?

„Moldova recentă a lui Plahotniuc” ni l-a mai oferit şi pe „analistul politic” Roman Mihăeş, magistru în politologie, calitate care, nu-i aşa?, i-ar legitima această titulatură. Pentru moldoveni, poate! Ba nu, sigur! Mihăieş este un om cumsecade şi bine informat, dar atîta timp cît, „plahotnician”, şi-a mitraliat „analiza” în favoarea celor care, pînă mai ieri, îi „analiza critic”… Bunăstare şi proastă stare!

Unul dintre „autoritarii analişti politici” de la Chişinău mai este şi „politicianul şi analistul politic” Oazu Nantoi. Ca şi în România post-decembristă, în care fiecare îşi făcea de „cap politic”, îşi înfiinţa un partid politic. Nu ştiu dacă din aceleaşi considerente post-sovietice a născocit şi Oazu Nantoi Partidul Social-Democrat din Moldova. În mîinile cărui politician i-a oferit Nantoi acest partid? Lui Victor Şelin, nu? Păi, fiind părintele acestui partid, nu cumva este o indecenţă, eufemistic vorbind, să-i critice pe cei cărora le-a lăsat moştenire partidul? Poate că l-a vîndut, dacă nu şi-a păstrat calitatea de patriarh, de preşedinte de onoare, măcar? Ce o zice Dumitru Diacov despre aceasta…

„Analistul politic” Arcadie Barbăroşie chiar că este „delicat”, iar asta pentru că ştie cum să-i apere pe unii „minoritari”, nu, nu pe agricultori, ci pe cei cu „aplecări sexuale bine determinate”. Cel puţin, aşa l-am vîzut pledînd într-o emisiune de televiziune…! Probabil că ştie el ce ştie, mai ales că, din 2000, a fost şi poate că mai este director de programe în managementul conflictelor, la Institutul de Politici Publice. Managementul conflictelor? Care „conflicte – cele politice sau acelea dintre minorităţile sexuale şi tradiţionalişti? Poate că el ştie mai bine, iar asta pentru că este un tip destul de deştept, dar şi absolvent al Universităţii de Stat, la specialitatea Matematică Aplicată, iar aici chiar că ne dă lecţii!

E-he-hei, fraţilor, cu toate acestea, politicienii moldoveni chiar îi plătesc, suplimentar, crezînd că chiar este ceva de „capul lor sfătos”, numai că… degeaba, căci tot fac ce vor ei! Politicienii, nu analiştii!

Recent, „Experţii şi ONG-urile de profil cer ca mass-media să nu fie politizată”,

aflăm dintr-o ştire răspîndită de Deschide.md, care este grafiată, aşa, pe sărite, dar cu sublinierile de rigoare:

„Organizaţiile de media şi experţii cer clasei politice să renunţe la ideea promovării unor persoane incompatibile cu componenţa structurilor de conducere a unor importante instituţii de presă. În particular, organizaţiile de media se arată îngrijorate de modul în care sînt aleşi membrii Consiliului de Observatori (CO) al Companiei „Teleradio-Moldova”. Astfel, deputaţii au ales doar 4 din cei şase noi membrii ai CO, chiar dacă au avut la dispoziţie 12 candidaturi propuse de Consiliul Coordonator al Audiovizualului. 

Petru Macovei, director executiv al Asociaţiei Presei Independente, susţine că, din cele patru persoane alese pentru a face parte din Consiliul de Observatori, două au fost delegate de PLDM, două de PD, iar celelalte două posturi vacante urmează să revină Partidului Comuniştilor. Experţii mai spun că atîta timp cît nu este asigurată securitatea informaţională, nu poate fi vorba nici de securitatea statului…” 

Observaţi că aceşti „experţi” se referă doar la Consiliul de Observatori şi la Compania „Teleradio-Moldova”, care, este adevărat, sînt subvenţionate bugetar, dar „experţii” nu scot o vorbuliţă despre faptul că şi aceste instituţii sînt controlate de către stăpînul audiovizualului naţional privat şi absolut din Republica Moldova – Vladimir Plahotniuc.

De ce Petru Macovei, director executiv al Asociaţiei Presei Independente, se preface că este îngrijorat doar de acest „spaţiu”?

De ce Petru Macovei, director executiv al Asociaţiei Presei Independente, nu „expertizează” aflarea „oamenilor lui Plahotniuc” în instituţiile „expertizate” în corelaţie cu proprietăţile mass-media pe care acesta le deţine?

Ce nu este politizat, în Republica Moldova, domnule, Macovei? Credeţi că cineva, din familia domniei voastre, ţinînd seama de reprezentările publice ale domniei voastre, nu este politizat? Atunci recitiţi articolul! Nu doar dumneavoastră!